Comunicatul Mediafax adaugă şi faptul că decizia nu este definitvă şi va fi atacată cu apel de către directoarea Centrului Cultural Media al Societăţi Române de Radiodifuziune.

Conflictul de interese de care este acuzată Oltea Şerban-Pârâu nu este explicat cu multe detalii: între 2006 şi 2013 (şapte ani e o durată care pare să excludă eroarea), aceasta ar fi dispus, în calitate de manager al Centrului Media, o serie de 63 de plăţi către soţul ei, Virgil Oprina, în valoare 55.147 RON, reprezentând drepturi de autor. Virgil Oprina, la rândul său, este jurnalist free lancer şi muzicolog, ceea ce înseamnă că aceste drepturi de autor reprezintă, probabil, plata pentru nişte scrieri, fie ele cronici, recenzii sau poate chiar comunicate de presă etc. Asta ar însemna că media valorii unui contract semnat de către cei doi era de 875 RON, adică 195 EUR, o sumă onorabilă, dar în contextul în care în România nu există nici o publicaţie muzicală independentă la care să se poată raporta.

Dacă despre scandalul de la UNATC s-a vorbit pe îndelete în toată presa culturală, în schimb, despre scandalurile din lumea muzicală nu vorbesc decât cei din interior. Elita intelectuală românească este afonă în mare parte, ceea ce are un efect devastator asupra muzicii româneşti.

Izolarea, absenţa diversităţii de opinii conduc către dispariţiei vieţii din arta muzicii. De aceea scandalurile din această zonă culturală, comentate numai din interior, sunt atât de impudice şi de primitive. De aceea programele Radio România sunt atât de insipide. De aceea textele despre muzică sunt atât de golite de orice criterii de evaluare a valorilor. Şi de aceea viaţa muzicală românească este atât de neinteresantă. Efectul direct al acestei delabrări intelectuale este subfinanţarea. Iar sărăcia atrage ca un magnet corupţia.

Doamna Oltea Şerban-Pârâu a sesizat această izolare şi a încercat să o combată, aducând muzica clasică mai aproape de mase, prin tot felul de proiecte, gen Pianul călător sau Vioara lui Enescu la sate.  E greu să umpli însă un gol atât de mare precum este cel cauzat de absenţa muzicii dintre materiile predate la liceu. Domnia sa a venit la Radio România din sectorul privat (Radio Romantic), dar Radio România Muzical sau Cultural s-au dovedit nişte bastioane ale plictiselii imposibil de reformat.

Cum se va termina această poveste nu putem şti. Poate că, la apel, doamna Şerban-Pârâu va fi achitată, sau poate că nu. 

Criza vieţii muzicale româneşti rămâne, în continuare, la fel de profundă.