Epoca de argint a muzicii ruse. Cu Daniil Trifonov

Într-un an 2020 profund afectat de pandemie, prea puţine sunt înregistrările care au putut fi, efectiv, realizate pentru disc: cele mai multe albume apărute în 2020 pun în valoare înregistrări realizate în perioada anterioară. Este şi cazul celui mai nou album semnat de tânărul, dar foarte apreciatul pianist rus, Daniil Trifonov. Pe 6 noiembrie 2020, casa de discuri pentru care semnează în exclusivitate, Deutsche Grammophon, a publicat un dublu CD cu înregistrări realizatede Daniil Trifonov în ianuarie şi octombrie 2019. Silver age (Epoca de argint) cuprinde lucrări pentru pian solo, dar şi concerte semnate de compozitorii ruşi ai începutului de secol XX: Prokofiev, Skriabin, Stravinski, muzicieni inovatori, fiecare cu un profil aparte, care au marcat întreaga evoluţie a istoriei muzicii.

Acesta este al şaptelea album de autor al lui Daniil Trifonov pentru Deutsche Grammophon: o adevărată performanţă pentru acest pianist de doar 29 ani, care reuneşte în personalitatea sa trăsăturile marii şcoli ruse de pian, al cărui continuator este, în contemporaneitate. Pe precedentele sale discuri, Trifonov s-a concentrat pe muzica romanticilor: în primul rând, Rahmaninov, cu integrala concertelor pentru pian şi orchestră. Apoi, o excepţională integrală a studiilor pentru pian de Franz Liszt şi concertele pentru pian şi orchestră de Chopin.

Este prima dată, deci, când Trifonov depăşeşte graniţa romantismului pentru a aborda repertoriul modern pe disc; însă muzica rusă de secol XX îi este, în mod evident, foarte familiară. Regăsim pe acest disc Serenada de Igor Stravinski, Suita Sarcasme şi Sonata nr. 8 de Prokofiev, transcripţii după momente din baletele Pasărea de foc şi Petruşka de Stravinski – toate, lucrări pentru pian solo, dar şi două concerte înregistrate alături de Orchestra Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, condusă de Valery Gergiev: Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de Prokofiev şi Concertul op. 20 de Aleksandr Skriabin.

Lumea muzicii ruse de la începutul secolului XX este una dintre cele mai interesante şi diverse din istoria muzicii: avem ezoterismul din creaţia lui Aleksandr Skriabin, noutatea absolută a baletelor lui Stravinski compuse pentru compania lui Serghei Diaghilev, lumea ca de cinema din universul sonor al lui Serghei Prokofiev. Şi peste toate, Istoria: cu puternicul moment de cotitură reprezentat de revoluţia din 1917, prăbuşirea imperiului ţarist şi instaurarea comunismului.

Simţim această istorie frământată în Suita Sarcasme şi Sonata nr. 8 de Prokofiev, ne bucurăm încă de armonia romantismului în puţin (şi pe nedrept) rar cântatul Concert op. 20 de Aleksandr Skriabin, rezonăm la lumea colorată din muzica baletelor lui Stravinski. Unele dintre partituri au poveşti ieşite din comun, cum este cazul Concertului nr. 2 de Prokofiev: definitivat în 1913, cu partitura pierdută în timpul revoluţiei ruse şi reconstituit de compozitor în 1923. În mod evident, însă, în 1923 Prokofiev scria altfel decât în 1913, aşa că partitura rezultată este una cu importante accente moderne. Apoi, avem cele Trei mişcări din baletul Petruşka de Stravinski, astăzi, una dintre cele mai dificile partituri pentru pian compuse în perioada modernă. Baletul Petruşka a avut premiera în anul 1911; 10 ani mai târziu, Stravinski a realizat aranjamentul pentru pian solo pentru trei mişcări din acest balet, la dorinţa expresă a unuia dintre marii pianişti ai acelui moment, o adevărată legendă a secolului XX: Arthur Rubinstein.

 

Silver age este marele test de maturitate pe care-l parcurge Daniil Trifonov; el este acum un mare pianist, matur şi cerebral, care nu simte nevoia să facă spectacol cu tehnica sa excepţională, ci pe care o subordonează unui discurs care, în sine, este foarte provocator şi divers. Trifonov înţelege perfect această lume – vine din chiar ADN-ul său, de pianist rus hrănit cu muzica înaintaşilor săi, un univers pe care, istoric, îl putem înţelege foarte bine. Îi sunt alături o orchestră compact şi eficientă, care cunoaşte foarte bine acest repertoriu şi Valery Gergiev, care oferă o viziune unitară

Silver age seamănă, într-un fel, cu lumea în care trăim noi: la o graniţă istorică între trecut şi viitor. Viitorul de atunci a fost sumbru, cu un secol XX atât de frământat; 100 ani mai târziu, sperăm ca viitorul nostru să arate şi să sune mai bine....

Selecţiuni de pe albumul Silver age pot fi ascultate aici.

Art of the mandolin. Cu Avi Avital

Că viitorul poate să sune foartebine ne transmite cel mai nou album semnat de mandolinistul israelian Avi Avital. Art of the mandolin a apărut pe 13 noiembrie, tot sub sigla casei Deutsche Grammophon; este al patrulea album de autor al lui Avital pentru această celebră casă de discuri, însă primul care include exclusiv lucrări care au fost scrise în original pentru mandolină.

Mandolina, instrumentul serenadelor italiene, folosit mult în muzica populară, nu are tradiţie în lumea scenelor clasice de concert. Iar în timpurile noastre, Avi Avital este primul muzician interpret la acest instrument pe care l-a impus ca o vedetă a muzicii clasice: cu apariţii pe marile scene ale lumii şi nominalizări la premiile Grammy, această apreciere este, evident, îndreptăţită.

Avi Avital este un muzician excepţional; un talent ieşit din comun pe care l-a pus în slujba acestui instrument considerat înainte de el, mai curând, frivol; şi este interesant că un muzician care astăzi are 42 ani să fi obţinut deja un atât de mare succes cântând la mandolină. Secretul lui este însă simplu, atunci când îi asculţi înregistrările: sub degetele lui, mandolina poate să sune foarte diferit – uneori ca o vioară, alteori ca un violoncel sau poate chiar ca un flaut. Tehnica este imbatabilă, iar emoţia pe care o transmite, autentică şi vie. Este o încântare să-l asculţi şi sper să am ocazia să o fac vreodată şi în sala de concert. Poate chiar aici, la Bucureşti...

Art of the mandolin explorează un repertoriu foarte puţin cunoscut, cel compus special pentru mandolină. Cu o singură excepţie: cea a celebrului concert pentru două mandoline şi orchestră semnat de Antonio Vivaldi, înregistrat de Avital în decembrie 2019 alături de Alon Sariel şi Venice Baroque Orchestra. Cine cunoaşte însă ingenuul Adagio pentru mandolină şi clavecin compus de Beethoven în 1796? Sau chiar sonatele pentru mandolină scrise de Domenico Scarlatti?

Însă nu acest repertoriu cred că este marea descoperire propusă de acest album, ci lucrările contemporane pe care le conţine. Avi Avital i-a inspirat pe mai mulţi compozitori contemporani, care i-au dedicat lucrări. Printre ei, americanul David Bruce. În februarie 2018, Avital cânta în premieră la Elbphilharmonie din Hamburg o lucrare compusă de David Bruce – Death is a friend of ours, o suită de trei piese cu spirit cavaleresc scrise doar pentru instrumente cu corzi ciupite: mandolină, harpă, theorbă, clavecin, chitară. O lucrare deosebit de frumoasă, care cred că vorbeşte şi despre un viitor mai luminos pentru contemporanii noştri, de care avem nevoie după acest 2020 atât de tulburător.

La fel de reuşit este şi Preludiul pentru mandolină solo de Giovanni Sollima, compozitor italian, dar şi violoncelist, născut în 1962, ale cărui lucrări se regăsesc din ce în ce mai des în programele recitalurilor de azi. Preludiul său, cu spirit neoclasic, poartă însă şi o indubitală tuşă de modernitate.

 

Tot cu un spirit modern sunt şi celelalte două lucrări pentru mandolină şi ansamblu de pe disc, semnate de israelianul Paul Ben Haim şi germanul Hans Werner Henze.

O interpretare inspiratoare, cu acea marcă de virtuozitate şi emoţie ce-i este specifică lui Avi Avital, un repertoriu interesant şi valoros, precum şi o curgere sonoră inteligent construită – iată motivele pentru a asculta acest album şi a visa la o lume ce stă cu un picior în trecut şi altul în viitor. Un viitor luminos.

Albumul a fost difuzat la Radio România Muzical şi poate fi reascultat aici. 

Ambele albume sunt disponibile pentru ascultare pe platformele de streaming online. În format fizic, sunt disponibile pe www.emag.ro.