Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Dacă dramaturgia muzicală a acestei serii de concerte suprapune muzica clasică peste o cronologie a evenimentelor istorice ale ultimei sute de ani, concertele din această săptămână ar trimite către perioada Belle Époque premergătoare Primului Război Mondial.

Cu riscul de a face o paranteză introductivă lungă, tentaţia de a comenta contextul e prea mare. A fost o alegere cât se poate de logică de a prezenta un program integral Beethoven, justificată nu doar de succesul de public. Fondatorul Filarmonicii, Eduard Wachmann (destul de rar amintit azi), era un admirator al muzicii germane, iar în preferinţele sale legate de repertoriu, Wagner şi Beethoven erau pe primele două locuri. George Georgescu a consolidat apoi ca tradiţie acest repertoriu, iar serile dedicate unor mari compozitori în perioada interbelică erau intitulate „Festival Beethoven” sau „Festival Wagner” etc. În cadrul acestor festivaluri de o zi, erau invitaţi la Ateneu artişti extraordinari. De exemplu, Felix Weingartner, în 1923, 1926 (în vremea aceea era directorul muzical al Wiener Philharmoniker) şi 1938 (când era invitat frecvent al London Symphony Orchestra), dirijorul austriac fiind autorul primei înregistrări a integralei simfoniilor lui Beethoven, tot aşa cum, peste ani, Georgescu va fi cel care va înregistra pentru prima dată în România aceleaşi simfonii. Un concert memorabil sub aceeaşi titulatură a fost cel din 15 Noiembrie 1936, când George Georgescu a dirijat Concertul pentru vioară, al cărui solist era George Enescu, pentru ca apoi să-i predea bagheta violonistului, care a condus, în partea a doua a serii, Simfonia a V-a. Alţi solişti remarcabili în aceste concerte: Alma Moodie (1925, 1931), Adolf Busch (1935), Wilhelm Backhaus (1938).

Am numărat 16 asemenea festinuri Beethoven numai între 1922 şi 1942 la Ateneu, în timpul mandatului lui George Georgescu (cu siguranţă că sunt mai multe şi după război), în timp ce Eduard Wachmann a prezentat 22 de concerte în perioada cât a condus Societatea Filarmonică. O listă foarte interesantă a concertelor din interbelic puteţi găsi în acest document: Romulus Orchiş: 1922-1942, Douăzeci de ani de activitate muzicală în lumina programelor „Filarmonicei” (Bucureşti, Editura SAR, 1942).

Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.
 
Caseta tehnică:
 
Într-o joi, apoi vineri, 4 şi 5 octombrie, la Ateneul Român

Festival Beethoven
Creaţiunile lui Prometeu, op. 43 (selecţiuni)
Concertul nr. 3, în do minor, pentru pian şi orchestră, op. 37
Simfonia nr. 2, în re major, op. 36
Solist şi dirijor: Christian Zacharias
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”