Articol publicat pe blogul Despre Opera.

În 1946, Arturo Toscanini împreună cu NBC au dus la capăt un proiect de înregistrare a câtorva opere italiene. În fond, marele dirijor era cunoscut în primul rând pentru realizările sale în teatrul de operă, chiar dacă era apreciat la superlativ şi pentru concertele simfonice. Cele câteva opere înregistrate (La bohème, La traviata, Un ballo in maschera, Falstaff şi Aida - care a fost şi filmată), realizate în zorii industriei fonografice moderne, au făcut istorie, reprezentând şi astăzi o referinţă, mai ales în ceea ce priveşte arta dirijorului.

Le-am ascultat de multe ori, supărându-mă că nu se aud la fel de bine precum discurile de studio de mai târziu, regretând că Toscanini şi Callas nu s-au plăcut (maestrul o prefera pe Tebaldi) şi nu au înregistrat nimic împreună, dar mereu rămânând mut de admiraţie în faţa evidenţei: cunoştea opera italiană ca nimeni altul, de vreme ce dirijase premiera mondială a Boemei, având contact direct cu marii compozitori ai timpului său. Era atât de pătruns şi de serios în ceea ce făcea, încât, purtat de val, începea să cânte odată cu orchestra şi cu soliştii, ceea ce-i înnebunea pe inginerii de sunet, care-şi vedeau ruinate înregistrările. Dar azi preţuim mai mult decât orice tocmai aceste accidente tehnice.

Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.