Ştefan Luchian a devenit primul pictor român cu o operă vândută la peste un milion de lei (300.000 de euro), după Nicolae Grigorescu şi Nicolae Tonitza. Tabloul lui Luchian, care a atins un asemenea preţ, a fost vândut cu o săptămână înainte de Paşti. Tonitza, cu un vârf la 290.000 de euro, şi Grigorescu, cu trei tablouri de peste 250.000 de euro, au stabilit mai multe recorduri consecutive şi s-au apropiat de valoarea de 300.000 de euro.

Licitaţie centrată pe Luchian

Două versiuni aproape identice ale tabloului „Două fete“, de Ştefan Luchian, au fost licitate în aprilie, la două case de licitaţii rivale. Ambele variante erau documentate istoric în lucrări de artă şi monografii dedicate autorului şi aveau estimări similare, pornind de la 100.000 de euro.

Prima dintre lucrări, nesemnată, creată de pictor ca panou decorativ pentru casa unui fost guvernator al Băncii Naţionale, s-a vândut pe 17 aprilie la preţul estimat. O săptămână mai târziu, casa Goldart a propus cea de-a doua variantă a picturii lui Luchian ca piesă centrală a unei licitaţii în care era prezentă o selecţie importantă de scrisori ale pictorului către iubita sa, Cecilia Ionescu-Vasilescu.

Conform casei de licitaţii, aceasta a servit ca model al operei „Două fete“, existând critici de artă care opinează că a inspirat ambele chipuri reprezentate în tablou. Întregul „pachet Luchian“ a avut rezultate extraordinare la vânzare. Tabloul a depăşit de trei ori preţul de deschidere, iar scrisorile, prezentate înaintea licitaţiei în lectura lui Ion Caramitru, au fost şi ele intens disputate.

Conform unui comunicat al casei de licitaţii, întregul set de documente – peste 30 de manuscrise şi fotografii – provenit de la moştenitorii lui Luchian a fost adjudecat cu 13.000 de euro. Între acestea s-a aflat, ca o curiozitate, o notă a Sfatului Popular Bucureşti, din 1954, prin care Primăria Capitalei a respins donaţia tablourilor lui Ştefan Luchian, oferite de nepoata pictorului. Cel mai mare interes l-au suscitat însă scrisorile personale, datate în ultimii ani ai secolului al XIX-lea.

Luminiţa Ghilduş, preşedintele casei de licitaţii Goldart, le compara pe acestea ca valoare şi importanţă cu manuscrisele Cioran, vândute cu 405.000 de euro în 2011, într-o licitaţie pariziană. Interesul major suscitat de manuscrisele şi tabloul lui Luchian a influenţat pozitiv întreaga licitaţie din care a făcut parte, în special în ceea ce priveşte rata de adjudecare.

Valoarea agregată a licitaţiei a fost de 332.000 de euro, în condiţiile în care s-au făcut 36 de adjudecări sub o mie de euro, printre acestea fiind şi lucrări de Tonitza (desen) şi Aman (acvaforte).

Tonitza a deţinut precedentul record

Vârful crizei economice, 2011, rămâne anul cu cele mai mari creşteri pentru piaţa de artă românească. În decursul său s-au dublat vânzările faţă de perioada precedentă şi a fost doborât de trei ori preţul record pentru cel mai scump tablou vândut în România – două opere fiind semnate de Grigorescu şi una de Tonitza. Vânzarea lucrării „În iatac“, a lui Tonitza, avea loc în decembrie 2011 şi stabilea o maximă de 290.000 de euro pentru arta românească.

Ulterior, cel mai mare preţ atins fusese 195.000 de euro pentru un „Ciobănaş“ de Nicolae Grigorescu. În ceea ce-l priveşte pe Ştefan Luchian, el s-a aflat permanent printre cei mai bine vânduţi artişti români, dar nicio lucrare a sa nu avusese statutul de cel mai scump tablou românesc. Recordul personal precedent era de 155.000 de euro, preţ obţinut în martie 2011 pentru natura statică „Flori de primăvară“.

În 2012, întreaga cifră de afaceri pentru Luchian a fost de doar 361.550 de euro, pictorul fiind clasat pe locul 6 în topul anual al artiştilor vânduţi în licitaţii.