„Divinitatea ne oferă timp de reflecţie“. Interviu cu mezzosoprana Aura Twarowska

Aura Twarowska este un star al scenei lirice şi de concert. După zece ani ca solist al Operei de Stat din Viena, având în repertoriu titluri ca Aida, Rigoletto, La Sonnambula, Madama Butterfly, La Fille du Régiment,  Die Walküre, Götterdämmerung etc, am putut să o urmărim într-o transmisiune cu un spectacol recent al operei Evgheni Oneghin de Ceaikovski.

Cleopatra David: Suntem în plin an Beethoven. În luna iunie trebuia sa cântaţi în Missa Solemnis cu Filarmonica „George Enescu”. Cum vă afectează această întrerupere a apariţiilor scenice şi cum se adaptează artistul Aura Twarowska la situaţia actuală?

Aura Twarowska: La sfarşitul lunii februarie mă aflam în Bucureşti, la Ateneu, cu Simfonia a 3-a de G. Mahler. Lombardia era deja închisă şi îmi amintesc că în 23 februarie a fost anulat recitalul sopranei Aleksandra Kurzak, la La Scala.

În 26 februarie s-a anunţat primul caz de Covid19 în România, iar noi stăteam cu teama că vor fi anulate şi concertele de la Ateneu, planificate pentru 27 şi 28. Am avut norocul să le cântăm, iar în ziua următoare  am zburat cu bine la Timişoara, unde am facut un concert de suflet, dedicat mamelor copiilor cu dizabilităţi.

După acest eveniment, viaţa artistică s-a oprit brusc!

Una dintre cele mai afectate categorii sociale ale acestei perioade o reprezintă artiştii, care sunt obligaţi să facă un pas în spate din lumina reflectoarelor.

Lucruri minunate mi-au fost anulate în această perioadă: Sieben Frühe Lieder de Alban Berg la Mozarthaus în Viena, Concert de Arii pe scena Filarmonicii din Berlin, Simfonia a II-a de G. Mahler la filarmonica timişoreană, Concert Hommage a Bach cu Wiener KammerOrchester, un Masterclass de Canto in Viena etc.

Dar Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Divinitatea ne oferă acum timp de reflecţie pentru a inţelege ce se intâmplă cu lumea noastră, de ce se întamplă, care este contribuţia de vină a fiecăruia dintre noi şi, mai ales, ce trebuie sa schimbăm de aici înainte.

Eu sunt, de felul meu, puternică şi optimistă şi nu stau să îmi plâng de milă: mă concentrez pe ce am de făcut, nu pe ceea ce nu se poate face!

Aşa că, pe lângă gătit, grădinărit, aranjat partituri etc., profit de acest timp liber pentru a studia. În afara exerciţiilor de tehnică vocală descifrez şi studiez partituri, traduc texte şi memorez material pentru câteva recitaluri voce - pian: Francesco Paolo Tosti, compozitori bănăţeni şi Ludwig van Beethoven. E muncă multă, migăloasă, delicată şi îmi ocupă mult timp.

Ampla lucrare vocal-simfonică Missa Solemnis de L.van Beethoven, a fost programată pentru 15 iunie, pe scena Ateneului Roman, dar a intrat sub incidenţa restricţiilor anunţate de autorităţi. Sper din tot sufletul să fie reprogramată stagiunea viitoare, în toamnă-iarnă, astfel încât să o putem prezenta încă fiind în Anul Beethoven 250. Este o capodoperă muzicală care se cântă mult prea rar în Romania. Nici eu nu am mai avut ocazia de a o cânta de mai bine de 10 ani. Mi-e foarte dor, în special, de cvartetul Benedictus şi de solo-ul de vioară de la începutul lui.

Atât instituţiile artistice, prin conducerile lor, cât şi artiştii îşi doresc să fie aproape de publicul lor.

C.D. Multe dintre instituţiile culturale încearcă o nouă variantă de a oferi hrana spirituală publicului, cea online. O găsiţi eficientă? Credeţi că viitorul vieţii muzicale va consta mai mult în difuzarea digitală decât în socializarea din sala de concert?

A. T.: Deşi în spectacole şi concerte interacţiunea cu spectatorii are un rol important, multe companii artistice din lume au apelat fie la difuzări gratuite ale unor spectacole înregistrate anterior, pe canalele de youtube si pe paginile de facebook, fie pe platforme specializate de streaming, prin plata unor abonamente lunare Majoritatea acestora au parte de interesul şi aprecierea melomanilor din lumea întreagă.

De asemena, mulţi artişti au recurs la filmări şi transmisii din izolare, fie realizate privat, fie în transmisii organizate sub cupola unei companii mari. Una dintre aceste transmisii, Home Gala, realizată de Peter Gelb, Yannick Nezet-Seguin si Met Opera, a fost bine rezolvată tehnic, cu impact mare şi cu un succes moderat. Nu acelaşi lucru s-a realizat, peste câteva zile, cu Home Concert prezentat de Alexander Pereira şi Teatro del Maggio Musicale, unde erorile tehnice au fost severe şi artiştii defavorizaţi.

Totuşi, indiferent de forma şi calitatea transmisiilor, se văd două lucruri: atât instituţiile artistice, prin conducerile lor, cât şi artiştii îşi doresc să fie aproape de publicul lor, chiar şi pe această cale neobişnuită.

Şi în România, instituţiile de artă respectabile s-au organizat în acest sens şi şi-au planificat stagiuni on-line. S-au adaptat din mers la aceasta cerinţă a anului 2020, marcat de reguli de distanţare socială. Din păcate, există şi institutţi care nu au spectacole de calitate de transmis şi au ales să rămână în umbră.

Eu cred că avem datoria de a ne adapta situaţiei, trebuie să fim creativi şi să găsim soluţii de a ne continua munca artistică în condiţiile date, în niciun caz să nu ne resemnăm, şi să aşteptăm până când vor fi deschise sălile de spectacol şi de operă.

Aşadar, da, anul 2020, sau cel puţin jumatate din el, este anul transmisiilor digitale!

C.D. Aţi fost timp de zece ani solistă a Operei de Stat din Viena. Cum resimt artiştii lor criza?

A.T.    Din 11 martie s-au închis şi în Austria sălile de spectacol şi vor rămâne aşa până la    sfărşitul stagiunii. În prezent nu se desfăşoară nicio activitate în operă, nici măcar repetiţii la cabine. Angajaţii sunt in “kurzarbeit”, adică şomaj tehnic. Se speră la o reîncepere a repetiţiilor în iunie, dar, mai probabil, în august, dupa concediu.  “Traim o mare tristete si incertitudine” imi spune colega mea, soprana Simina Ivan.

Mai mult, la Opera din Viena se încheie o etapă: după două mandate, totalizând 10 ani, francezul Dominique Meyer părăseşte conducerea operei vieneze, locul său urmând a fi ocupat de Bogdan Roščić. Meyer a preluat din acest an şi conducerea operei La Scala, fiind în acest moment un “Director de Guinness Book” (cum îl numeşte Der Standard), doarece a fost obligat să închidă 2 opere, în decurs de zece zile.

Şi-a început fulminant mandatul vienez, alături de Directorul Muzical Franz Welser-Moest, cu premiera operei Cardillac de P. Hindemith, dar acum nu are posibilitatea să işi ia ramas bun de la ansamblu şi de la publicul vienez, aşa cum era prevazut, cu o Gala de Opera, în 28 iunie.

C.D. În această stagiune aţi interpretat Visul lui Gerontius la Filarmonica din Bucureşti şi Poème de l'amour et de la mer de Chausson. În care dintre cele două lucrări vă regăsiţi şi cum aţi retrăit difuzarea capodoperei lui Elgar în stagiunea online a filarmonicii? 

A.T. A fost o imensa bucurie pentru mine de a interpreta cele doua lucrări vocal-simfonice, pe scena şi în ambianţa acustică unică a Ateneului Român.

Ambele partituri au fost debuturi, atât pentru mine, cât şi pentru Orchestra şi Corul Filarmonicii George Enescu (pregătit de maestrul Iosif Ion Prunner). Cei doi dirijori, Alexander Walker în The Dream of Gerontius, respectiv Cristian Măcelaru în Poèm de l’amour et de la mer, au mai dirijat lucrările, în ocazii precedente.

Două capodopere compuse în perioada romantismului, una în 1900, în limba engleză (Edward Elgar) şi cealaltă în 1892, în limba franceză (Ernest Chausson), care nu s-au mai cântat sub cupola Ateneului Roman, până în toamna anului trecut.

Am urmărit cu mare emoţie transmisia online a Visului lui Gerontius, am cântat în gând cu …. Aura Twarowska, dar am privit şi ascultat întreg concertul din poziţia spectatorului. Vreau să-i felicit pe toti muzicienii care şi-au adus contribuţia la acest concert (dirijori, solişti, orchestră, cor), dar în special, pe curajoşii iniţiatori ai acestui proiect, din segmentul de conducere al Filarmonicii George Enescu. De asemenea, aprecierile mele se îndreaptă şi către Societatea Elgar din Londra şi spre Ambasada Marii Britanii din Bucureşti, care au susţinut acest proiect şi au făcut să poată fi realizat.

C.D. Sunteţi managerul festivalului Lugoj Clasic. V-aţi gândit la o ediţie online a acestui festival?

A.T.: Începând cu luna martie, viaţa artistică şi socială de pe întreg globul a intrat într-un somn profund. Deasemenea, o parte din fondurile destinate activităţilor culturale a fost redirecţionată spre sistemul sanitar.

Întreaga societate, dar în special noi, artiştii şi organizatorii de evenimente artistice trebuie să fim responsabili, flexibili şi creativi. Trebuie să găsim soluţii de a ne continua munca artistică şi de a ne adapta din mers, astfel încât să aducem arta în faţa publicului, în condiţiile date.

În acest moment nu ştim cum vor evolua măsurile de relaxare şi nici dacă, sau cât de puternic va fi un al doilea val al epidemiei, estimat a avea loc în toamnă, atunci când este programată şi cea de a V-a editie a FILC.

Pentru a avea certitudinea că Festivalul va avea loc şi nu va fi supus unor posibile măsuri de prevenire a răspândirii virusului, îmi propun ca aceasta ediţie a Festivalului Internaţional Lugoj Clasic să se desfăşoare preponderant on-line.

Muzicieni din ţară şi din strainatate au confirmat deja participarea cu recitaluri on-line, vom avea expoziţie de fotografie, teatru, teatru pentru copii, interviuri etc.

De asemenea, şi pentru cele două concursuri internaţionale de canto pe care le conduc, Sabin V. Dragoi, Timişoara (realizat impreuna cu AC Kratima) si Tiberiu Brediceanu, Lugoj (împreună cu profesorul Constantin Stan) voi gândi o prezentare şi jurizare on-line.

Aşadar, până ne vom reîntâlni  în siguranţă în sălile de spectacol, difuzarea digitală este opţiunea alternativă de a ne  apropia, din confortul caselor, de arta noastră cea de toate zilele.