Distribuţia predominant albă din opera „Porgy şi Bess” reprezentată la Budapesta stârneşte controverse

FOTO Hungarian Free Press

Capodopera „Porgy şi Bess” realizată  de George Gershwin revine pe scena Operei de stat din Ungaria. Artiştii predominant albi din distribuţie au fost nevoiţi să semneze o declaraţie  „că se identifică ca fiind afro-americani".

Versiunea concepută de Andras Almasi-Toth  a avut premiera cu un an în urmă, ceea ce a provocat reacţia Tams-Witmark, deţinătorul de licenţe, care a insistat ca reprezentările operei din Budapesta să fie promovate cu menţiunea că  „această producţie a operei „Porgy şi Bess” este neautorizată şi contravine cerinţelor de prezentare a lucrării".

Decizia de a folosi artişti albi, contrară dorinţelor clare ale lui George şi Ira Gershwin, care stipulează că producţia operei trebuie să aibă o distribuţie afro-americană, stârneşte controverse pe mai multe planuri. Contextul inedit al Ungariei naţionaliste cârmuite de preşedintele Viktor Orban oferă ocazia unor dezbateri despre conceptul de rasă şi reprezentări despre alteritate, dar şi despre cât de diferit este privită opera „Porgy şi Bess”  în Statele Unite şi în Europa Centrală. 

Opera lui Gershwin în sine are o istorie îndelungată de polemici ideologice numai în context american.  Harold Cruse, profesor reputat al Universităţii din Michigan, a calificat această lucrare drept "cel mai incongruent şi contradictoriu simbol cultural creat vreodată în lumea occidentală". O astfel de tematică extrapolată într-un spaţiu unde autorităţile ungare promovează  viziunea unei societăţi omogene, anti-imigranţi reactivează paradoxuri complexe prin interferenţele unor conjuncturi istorice şi culturale diferite.

Chiar înainte de premiera din 1935, opera „Porgy şi Bess” a constituit o provocare pentru societatea şi cultura americană extrem de rasializată la acea vreme. Opera se bazează pe romanul „Porgy"  publicat în anul 1925,  care evocă povestea de dragoste dintre Porgy, un cerşetor cu dizabilităţi şi Bess, o femeie vulnerabilă, dependentă de droguri, iubirea lor răzbind în ambianţa violentă a rasismului şi precarităţii  din sânul unei comunităţi afro-americane ficţionale din Charleston, Carolina de Sud.

 Intriga, muzica şi tema lucrării abordează marginalizarea acestei comunităţi, iar insistenţele lui Gershwin de a distribui solişti afro-americani a influenţat într-o oarecare măsura evoluţia  drepturilor civile în SUA. Totodată cu această evoluţie, şi motivaţia iniţială a compozitorului a dat curs unor variaţiuni complexe despre reprezentări culturale, dar şi despre reconcilierea dintre comunităţi de-a lungul istoriei culturale americane. Critici şi promotori ai operei deopotrivă se exprimă cu aceeaşi intensitate asupra semnificaţiei sociale a lucrării, dimensiunea strict estetică pe care o implică nefiind cu putinţă de izolat de cea etică. 

Arta reflectă modele reziduale de gândire din sânul societăţii şi au un impact profund asupra culturii, ceea ce impune responsabilitate şi anumite mize urmărite sau nu de artişti. Justificările formulate de reprezentanţii Operei de stat din Budapesta ar fi că într-o ţară precum Ungaria, dorinţa lui Gershwin face ca o astfel de producţie să fie imposibil de realizat, iar acest argumentul a câştigat simpatia printre mulţi maghiari. 

"Subsemnatul, declar că originea şi identitatea afro-americană sunt o parte inseparabilă a identităţii mele. Din acest motiv mă bucur foarte mult să pot interpreta în opera lui George Gershwin, „Porgy şi Bess ", ar fi declaraţia semnată, înainte de reprezentarea din 5 aprilie, de către soliştii distribuiţi în versiunea ungară a operei, relatează The Guardian. 

Astfel,Opera de Stat din Budapesta vine cu o propunere cel puţin ridicolă pentru a conturna interdicţia impusă de cei de la Tams-Witmark şi interoghează în acelaşi timp asupra modului în care pot fi reprezentate la nivel mondial lucrări cu încarcături ideologice, şi înrădăcinate profund în peisajul cultural al unui anumit context.

Almasi-Toth, citat de The New York Times, a declarat pentru revista de teatru Szinhaz că "în timp ce formele de interpretare şi elementele de scenografie au evoluat – jucăm, interpretăm şi cântăm Puccini de exemplu, şi în mod diferit faţă de 50 de ani în urmă. Această lucrare a fost frecvent omisă în alt spaţiu decât cel în care a fost concepută. Povestea poate avea loc doar pe Catfish Row în anii 1930, ceea ce îi conferă o atmosferă de basm, care poate fi debarasată de aspectele reale pe care le-ar putea sugera. "