Directorul Muzeul Naţional de Artă, Călin Stegerean: „Nu trebuie ca MNAR să fie mall cultural“

Muzeul Naţional de Artă al României are nevoie de un restart, pentru a deveni spaţiu de conexiune socială. Sâmbătă, în nocturnă, în curtea de onoare a palatului de pe Calea Victoriei, s-a discutat despre cum poate MNAR să îşi schimbe blazonul, cum să se transforme din muzeu-conservă în muzeu-eveniment, multi-senzorial.

La invitaţia directorului Călin Stegerean şi la întrebarea „Ce vrem să fie MNAR?” au răspuns Magda Cârneci, poet şi istoric de artă, Carmen Muşat, director Observatorul cultural, Petru Lucaci, director Uniunea Artiştilor Plastici, belgianul Jan de Maere, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Anticarilor şi Sorin Alexandrescu, profesor la Universitatea Bucureşti.

Conectarea muzeului la informaţie şi invers, a publicului la muzeu a fost prima problemă adusă în discuţie. Virtualul trebuie să facă parte mai mult din viaţa muzeului, la fel şi promovarea lui, comunicarea. Concret, publicul vrea să poată interacţiona cu tablourile, sălile de expunere să fie luminate, să poată fi citită eticheta tabloului, să ştie unde merge - o panotare vizibilă, dar vizitatorul vrea şi expoziţii de mare anvergură.

"Internetul se află în buzunarul oricărui cetăţean, poţi să afli instant orice informaţie globală, eşti receptorul oricărei informaţii. Este un impact la nivelul societăţii. Acest impact care ne atinge sub o multitudine de valenţe se reflectă în felul în care înţelegem lumea, pe care n-o mai înţelegem într-o dimensiune monocordă, ci ajungem să o înţelegem şi să pretindem să ni se ofere informaţii într-o plajă mult mai mare. Când deschidem internetul, ne atrag informaţiile cu caracter vizual. De altfel, este contorizat faptul că o imagine culege mai multe deschideri, contacte, decât o fac informaţiile care vine sub forma unui text. Cred că muzeele trebuie să intre în rezonanţă cu această dimensiune şi să ofere un discurs care să corespundă acestui nivel de dezvoltare a societăţii”, a spus Călin Stegerean (foto), noul manager al MNAR.

Noul director al MNAR nu este de acord cu  transformarea muzeului într-un mall cultural, dar ştie că este nevoie de evenimente care să atragă publicul. 

"Se vorbeşte despre mall cultural. Mă deranjează că alături de diverse evenimente cu caracter cultural, festivaluri de diverse tipuri, de fiecare dată am constatat că anturajul este format din diverse standuri, gherete care vând o multitudine de mărfuri, în special bere, producătorii de bere sunt sponsori ai acestor evenimente, şi de multe ori balanţa înclină către consumism destul de ieftin în care miza culturală pare un pretext”, a fost părerea managerului, care crede că trebuie să promoveze acele activităţi care au legătură cu artele vizuale.

Ce mai vrea publicul? Ateliere tematice, de istoria artei, să cunoască povestea unui tablou, confluenţa artelor, pictură, modelaj, workshopuri, centru de formare, teatru şi muzică la muzeu, librărie, cafeterie.

Magda Cârneci, poet şi istoric de artă, a vorbit despre curtea muzeului, care rar a fost vie şi care ar putea genera activităţi multiple. "Muzeul acesta a dat impresia timp de decenii că este un loc dacă nu mort cel puţin calm, prea calm, prea liniştit, ieşit din zona activă, vizibilă a vieţii culturale bucureştene. Poate că mă înşel, poate că înăuntru muzeul duduia de activitate, zumzăia de activităţi, dar afară ele nu se vedeau. Acest muzeu părea o citadelă aproape inexpugnabilă în care din când în când, de două, trei ori pe an se întâmplau expoziţii. Poate e doar o impresie”.

"MNAR a fost mult prea şters, prea închistat, prea retrograd, prea conservator în aceşti 20 de ani. Nu mi s-a părut că evoluează în direcţia cea bună”, a completat poeta.

Instituţia cea mai înaltă din reţeaua muzeelor trebuie să îşi schimbe blazonul. "Muzeul nu mai poate să fie doar un depozit, un centru de restaurare şi conservare, un loc de expunere. Trebuie să devină ceva foarte complex. De la muzeul-conservă trebuie să trecem la ideea de muzeu-eveniment, muzeu-experienţă, muzeu-multisenzorial, centru de artă, chiar mall cultural, cu limite care pot fi controlate. Muzeul trebuie să fie un loc de joacă pentru copii, o cafeteria, o librărie, o bibliotecă, un magazin de suveniruri, o sală de conferinţe, iar asta nu le-a stricat muzeelor occidentale, din contră le-a făcut să fie luate cu asalt. E chiar o modă a muzeelor care îmbină contactul direct cu virtualul”, a fost părerea Magdei Cârneci.

Prea multe „publicuri” pot speria. Realizarea de activităţi şi evenimente pentru toate genurile de public poate duce cu gândul la o democratizare prea mare, la o popularizare prea accentuată, la o coborâre a ştachetei, dar dacă este făcută cu cap, poate să ne îmbogăţească.

La muzeul din Budapesta se vizitează acum expoziţii cu piese împrumutate din cele mai importante colecţii ale lumii, expoziţie Picasso şi Modigliani şi o selecţie de lucrări puse în relaţie cu exemple ale artei etnografie, de mare anvergură. "La Sofia, în momentul de faţă este deschisă o mare expoziţie Picasso. În jurul nostru se întâmplă aceste lucruri, şi noi nu le avem. Mandatul meu mizează pe posibilitatea organizării acestor expoziţii de mare anvergură”, a fost promisiunea lui Călin Stegerean, care a amintit de Muzeul Colecţiilor de Artă şi "Zambaccian”, care sunt instituţii subordonate MNAR-ului, însumează o suprafaţă de expunere comparabilă cu orice mare muzeu al lumii şi asta conferă multiple posibilităţi.

"MNAR cred că trebuie să devină o instituţie dinamică, care să intre în dialog. Acum trei ani, la Muzeul de Artă din Cluj, pe lângă expoziţia permanentă, am văzut o expoziţie după o ideea a lui George Banu, <Nocturnul> şi întreaga gamă, totul realizat cu lucrări din muzeu. Aşa ceva ar trebui să existe la Bucureşti, unde posibilităţile muzeului sunt mult mai mari. Să fie valorificat întregul fond al muzeului”, a spus Carmen Muşat, directorul Observatorului cultural, care nu este pentru un mall cultural, deşi i-ar plăcea o librărie.

"La Muzeul din Viena există posibilitatea oricărui vizitator de a-şi construi propriul album. Selectezi tablourile şi la final îşi sunt printate, legate într-o carte şi pleci acasă cu un album propriu”, este una dintre ideile care pot fi adăugate muzeului.

"E nevoie de a cultiva publicul”, a spus Carmen Muşat. Pe de altă parte, Sorin Alexandrescu, profesor la Universitatea Bucureşti, a fost de părere că publicului nu trebuie să-i spui ce să vadă într-un muzeu, vrea să fie lăsat să descopere singur ce vede.

S-a adus în discuţie şi organizaţia "Prietenii muzeului”, care s-a îndepărtat mult de această instituţie. Este nevoie ca prietenii muzeului să fie cât mai mulţi. "Deja am început să iniţiem o revigorare a acestei relaţii, între asociaţie şi muzeu”, a declarat Călin Stegerean.

Angajaţi şi foşti angajaţi ai MNAR nu s-au arătat optimişti în ceea ce priveşte revigorarea muzeului. "Am lucrat o viaţă în muzeul ăsta şi am tristeţi pentru ce se întâmplă cu muzeul şi modul cum e perceput de multă lume. Să ştiţi că specialiştii din muzeu au muncit mult, au avut idei, dar faptul că nu s-au materializat acestea nu a fost vina lor. Ar trebui ca pe frontispiciu să scrie MUZEUM, aşa încât orice şofer de taxi să ştie că te duce la Muzeul Naţional şi nu la Muzeul de Istorie. Este vorba despre Muzeul Naţional. Asta ar însemna să fie organizate cel puţin 10 expoziţii de artă românească. Cu cine să le faci? Nu mai există muzeografi la secţia de Artă Românească Modernă. Mai sunt doi. Nu se poate face. Muzeului  îi trebuie un manager bun şi un specialist de marketing bun. Nu se pot face lucrurile după ureche”. O altă voce din audienţă a reclamat faptul că nu se poate bucura de operele de artă aşa cum ar merita.

"În Palat, nu merge cafeteria. Mi-e dor de colecţia Simu, care era prin Piaţa Amzei. Camerele erau foarte luminate acolo. <Zambaccian> e foarte întunecat, nu vezi tablourile. Asta face un vizitator - legătura cu stilul, cu pânza, cu semnătura. Nu se pot vedea în muzee. Eticheta este pe maro. Sunt aşezate în conuri de umbră. În MNAR, nu se poate citi numele autorului. Nu există acea dimensiune necesară între tablouri. Tablouri de Aman sunt vreo şapte, dar pe un hol. Nu pot să le văd. Nu mai există sala Aman, sala Grigorescu, aveţi o ciorbă de tablouri. Mi-e dor de Tattarascu. Nu-l regăsesc printre pictorii noştri. Fără lumină nu putem să savurăm nimic”, a spus unul dintre prietenii muzeelor.

Repaginarea Galeriei Naţionale va urma, a asigurat managerul. "Semnalizarea muzeului va fi făcută cu noi panouri cu litere puternice, mari, care să poată fi citite de pe bulevard, la cele două intrări”, a spus Călin Stegerean.

Petru Lucaci, directorul Uniunii Artiştilor Plastici, a adus în discuţie dimensiunea educaţională a muzeului, accentul pe factorul formativ, iar profesorul Sorin Alexandrescu, care se ocupă de studii vizuale la Univ. Bucureşti, a spus că pe doctoranzi şi pe masteranzi îi interesează conectarea cu celelalte arte.

"Suntem la MNAR, avem alături BCU şi Ateneul - vizualul, textualul şi muzicalul sunt împreună, puse de Casa Regală. Avem clădirile, voinţa, idei, şi nu ne batem pentru aceste lucruri. Nu trebuie să dai lecţii, trebuie să-i faci pe tineri să gândească. Nici aici nu e cazul să-i învăţăm pe oameni ce să vadă. Trebuie lăsaţi să descopere. Nu trebuie ca MNAR să fie mall cultural. Poate e nevoie de mall cultural, dar nu aici. Aici, vin să reflectez”, a fost părerea profesorului. Muzeul poate să ofere răspuns la întrebările musafirilor, dar gândite într-o notă modernă.

Dezbaterea "Ce vrem să fie MNAR?"

Mircea Dunca, muzeograf la secţia de Artă Orientală, s-a arătat mulţumit de ce a devenit MNAR după ruina din care a fost scos. „MNAR nu a fost chiar o conservă, ar trebui să fie mai mult respectat pentru că în 1989 acest muzeu a fost o ruină. În această clădire s-a tras cu tancul. Ani de zile nu ştiam cum să ne apucăm de el. Totuşi muzeul a fost adus la lumină. Dintr-o ruină fumegândă, în care erau soldaţi care aruncau cu baioneta în uşi, în care se fura, s-a ajuns la o ordine, la o instituţie care funcţionează. E o instituţie decentă. Toţi cei care-l vizitează sunt încântaţi de ce văd”.

Galeria de Artă Orientală trebuia să se deschidă în 2012. „Suntem în 2016 şi nu suntem siguri că putem să o deschidem. Au fost strânşi 1 milion, 2 milioane de euro pentru deschiderea acestei galerii. Problema cu autorităţile este foarte mare. Mă întreb dacă există o politică culturală în ţara asta, în ce măsură este ajutată cultura în ţara asta. La ultima rectificare bugetară s-a tăiat de la Cultură. Nu avem nicio speranţă. Ca să putem trimite o carte în străinătate, este un coşmar”, a fost viziunea pesimistă a muzeografului.

"Este adevărat că dacă îţi doreşti cu ardoare să faci ceva, vei reuşi, dar cu un efort imens şi într-o birocraţie îngrozitoare. Am pornit de la o ruină. Ca să comparăm muzeul ăsta cu muzee din Viena şi Norvegia este ca şi cum am compara DN1 cu autostrăzile din Occident. Atunci când vom avea autostrăzi, vom avea şi muzee. Lucrurile astea sunt mână în mână”, a mai spus acesta.

Străinii văd cu alţi ochi revitalizarea şi reclamă în primul rând birocraţia. "Cred că, domnule director, aţi venit într-un moment în care există mari posibilităţi, oportunităţi şi fără armată. Tot ce am auzit au fost lucruri frumoase, dar în urmă cu 20 de ani, când am lucrat la redescoperirea acestui muzeu, am dat peste obstacolele administraţiei conduse de Kafka sau în stil kafkian. Nu există ţară în care să fie nevoie de mai multe hârtii, semnături şi ştampile ca aici, în care administraţiile lucrează unele împotriva altora, nu împreună. Fiecare din aceste administraţii are posibilitatea de a spune nu şi acest lucru este un fel de rezistenţă, ce denotă identitatea românească, faptul că fiecare are un cuvânt mai puternic de spus faţă de celălalt. Sunt un mare fan al lui Cioran, Ionesco, dar după Belgia, sunteţi cea mai suprarealistă ţară din lume. Noi suntem în siguranţă pentru că îl avem pe Hergé şi pe Tintin. Cred că vă trebuie Tintin şi Căpitanul Haddock pentru a convinge administraţia să fie eficientă, pentru ca miniştrii să lucreze împreună. Cultura este, pentru politicienii români, mai puţin importantă decât religia şi fotbalul”, a vorbit Jan de Maere, unul dintre prietenii MNAR, care este de părere că „aveţi nevoie de comunicare, de promovare, de public care să contribuie”.

La discuţii a venit şi regizoarea Geanina Cărbunariu.

"Am remarcat de ani de zile că atât MNAR-ul cât şi MNAC-ul sunt foarte neprietenoase. Dacă mergi în Stockholm, vezi peste tot afişe cu expoziţii. Ar trebui ca publicul mai puţin educat să ajungă în aceste muzee.

Nu ştiu dacă trebuie să te simţi rege în muzeu, ci să te simţi normal. Muzeul, teatrul ar trebui să fie nişte locuri prietenoase, de care să afli peste tot prin oraş. Mi se pare că, în acest moment, este foarte departe de mine această clădire, care are şi o istorie foarte interesantă. Există nişte poveşti ale unor revoluţionari de planul 200 legate de acestă clădire. E comic şi foarte trist cum la Revoluţie unii trăgeau în candelabre, făceau concurs. Înţeleg că este o minciună, nu existau candelabre. Chiar dacă nu este adevărat, există o mitologie a acestui loc. Am înţeles că există tablouri distruse, împuşcate. Pentru mine ca artist contemporan sunt multe goluri legate de acest muzeu şi este un loc care mă interesează”.

Includerea teatrului în oferta culturală a muzeului se va concretiza într-o manieră apropiată de specificul instituţiei, a asigurat directorul Călin Stegerean.

Scriitorii, regizorii, istoricii au vorbit şi despre confluenţa artelor la MNAR. „Suntem în an centenar DaDa. Dacă o expoziţie DaDa urmează să fie deschisă, se poate face şi un concert cu muzică de avangardă, şi o seară de lectură de avangardă, performance”, a propus Cosmin Perţa, scriitor, cel care a organizat timp de şapte ani Festivalul Naţional de Poezie Bucureşti.

Muzeul Naţional de Artă al României urmăreşte să îşi îmbunătăţească colecţiile, a declarat Călin Stegerean într-o conferinţă de presă, cu prilejul preluării noului mandat. Ce propune noul director?

În cursul anului următor se va realiza un centru educaţional după modelul École du Louvre, în care să fie realizate, contra cost, cursuri specifice de curatoriat, management cultural şi istoria artei. Expoziţia ”Pierre Alechinsky şi scriitorii”, realizată în colaborare cu Delegaţia Wallonie-Bruxelles în România, va fi deschisă în luna septembrie. Expoziţia ”Peisajul francez în pictura din România”, va fi putea fi vizitată, la Muzeul Colecţiilor de Artă, din luna octombrie, iar expoziţia ”Anatomia artefactului. Tehnici şi metode de restaurare a patrimoniului artistic”, la MNAR, din luna octombrie. În noiembrie, va fi inaugurată ”Artă pentru popor? Plastica oficială românească între 1948-1965”, curator: Monica Enache.

Muzeul Naţional de Artă al României, înfiinţat în 1948, iar prima galerie inaugurată doi ani mai târziu a fost cea de artă naţională.

Potrivit site-ului instituţiei, totalul veniturilor Muzeului Naţional de Artă al României pentru anul 2016 este de 14.164.000 de lei, din care cea mai mare sumă este alocată cheltuielilor de personal, 8.754.000 de lei.