Despre Chopin cu pianistul Daniil Trifonov

A fost una dintre cele mai aşteptate vedete ale ediţiei de anul acesta a Festivalului Enescu: pianistul rus de 26 ani, Daniil Trifonov. Era de aşteptat: nu doar că a câştigat concursuri prestigioase pentru „Ceaikovski“ de la Moscova şi „Arthur Rubinstein“ de la Tel Aviv, dar Martha Argerich, una dintre marile pianiste ale timpurilor noastre, a spus despre el că „nu a ascultat niciodată ceva asemănător, că are totul şi încă mai mult“.

Odată terminat Festivalul Enescu, nu mai rămânem decât cu amintirea unui concert – iar amintirea se estompează în cele din urmă… Ne rămân la îndemână în România discurile înregistrate de cei pe care i-am admirat; iar în 6 octombrie, Daniil Trifonov şi-a lansat un nou album, al patrulea pentru casa Deutsche Grammophon, difuzat de Radio România Muzical în două episoade, pe 16 şi 23 octombrie (în reluare pe 22 şi 30 octombrie) sau posibil de ascultat oricând pe site-ul proiectului Discurile anului 2017. 

Chopin evocations se intitulează acest aşteptat album al pianistului rus; dacă ne amintim, Chopin a fost şi bis-ul pe care Trifonov l-a oferit la Bucureşti, în cadrul concertului susţinut în cadrul Festivalului George Enescu. Fantezia-impromptu op.66 o găsim şi pe acest disc, alături de alte lucrări de Chopin, şi, iată o perspectivă foarte interesantă, lucrări inspirate de Chopin. Pentru că dacă lucrări de Chopin, sigur, au apărut pe atâtea alte discuri, Nocturna de Samuel Barber sau Variaţiunile lui Federico Mompou pe o temă de Chopin sunt apariţii exotice în programele de recital sau în discografia contemporană.

Sigur, coloana vertebrală a albumului Chopin evocations este reprezentată de cele două concerte pentru pian şi orchestră de Frédéric Chopin: sigur, ne interesează cum interpretează Trifonov aceste concerte, dar şi noua haină orchestrală în care sunt îmbrăcate aceste concerte – în premieră mondială, aceste două concerte sunt prezentate în aranjamentul orchestral semnat de Mihail Pletniov, cel care şi dirijează Orchestra de Cameră Mahler cu care s-a realizat înregistrarea (în paranteză fie spus, Mihail Pletniov şi Orchestra de Cameră Mahler au fost, şi ei, invitaţii Festivalului Enescu 2017). Pletniov propune o viziune camerală asupra acestor două concerte, prilej pentru Daniil Trifonov de a-şi expune o interpretare pe care aş numi-o romantică asupra acestor două celebre opusuri. Trifonov este cu siguranţă o personalitate ieşită din comun, introvertit, dar şi cu o sensibilitate aparte pentru care găseşte forme deosebite de exprimare. De exemplu, în partea a doua a Concertului nr.2 creează momente de un diafan care-ţi taie respiraţia; Concertul nr.1 beneficiază de o viziune foarte evocativă, într-un tempo cu intenţie cântat mai lent în toate cele trei părţi ale concertului. Ca termen de comparaţie, Trifonov cântă Concertul nr.1 cu 6 minute mai lent decât Martha Argerich, accentuând poate prea mult, în opinia mea, latura depresivă a acestui concert. Sigur, este o opţiune interpretativă, în care putem admira, ca şi în Concertul nr.2, de altfel, tuşeul de mare calitate al pianistului.

Ce alte lucrări de Chopin putem asculta pe acest album? Variaţiunile op.2 pe o temă de Mozart, Rondo op.73 pentru două piane (interpretat alături de profesorul său de la Institutul din Cleveland, Serghei Babayan) şi Fantezia-impromptu op.66 deja amintită. Dintre toate, cel mai bun echilibru stilistic mi se pare că-l are Rondo op.73: lirism, dar şi tensiune, forţă, viaţă.

Ideea de a alătura lucrări de Chopin cu lucrări inspirate de Chopin e ieşită din comun: de la „Chopin“ din Suita Carnaval op.9 de Robert Schumann, Studiul op.73 de Edvard Grieg, intitulat „Omagiu lui Chopin“, la „Un poco din Chopin“ op.72 de Ceaikovski, Nocturna op.33 de Samuel Barber şi Variaţiunile spaniolului Federico Mompou (1893-1987) pe o temă din Preludiul op.28 nr.7 de Chopin. Diferite viziuni asupra acestui mare compozitor şi pianist care a fost Frédéric Chopin, în lucrări de facturi foarte diferite, având însă în comun tendinţa lui Trifonov de a exacerba caracteristicile muzicilor interpretative: ce e rar, e foarte rar şi depresiv, ce e repede, e foarte repede.

Cu certitudine, Daniil Trifonov din înregistrarea Rapsodiei pe o temă de Paganini, disc semnat în 2015, alături de Orchestra Simfonică din Philadelphia, condusă de Yannick Nezet Seguin, este foarte diferit de Daniil Trifonov din acest album Chopin. În comun avem sunetul extrem de frumos al pianistului. E o problemă de gust să alegi ce-ţi place mai mult şi despre gusturi nu se discută...

În România, albumul Chopin evocations poate fi comandat, de exemplu, pe emag.