D-le Grigorescu, vă aflaţi într-un moment al existenţei dvs. care însumează, pînă şi după Revoluţia din 1989, un număr egal de ani. Cum s-a întîlnit viaţa dvs. cu aceste epoci distincte?

Odată, ca toată lumea, sînt un beneficiar al Revoluţiei, un om care şi-a primit şi el libertatea de a călători şi de a întreprinde, de a investi în propria afacere; în alt fel, pot să spun că lucrurile merg în continuare mai mult sau mai puţin la fel, duc o viaţă independentă de regimul politic şi nici nu mi-am dorit niciodată să fie legată de vreun regim politic, nu m-am înscris în nici un partid, nici înainte, nici după, mi-a fost foarte greu să simpatizez cu nişte partide care nu aveau o linie dreaptă şi tot se îndreptau cînd la stînga, cînd la dreapta, şi cu oameni care dispăreau şi apăreau în alt partid, deci nu…, asta e o chestie care nu mă atrage absolut deloc. Am avut impresia că am avut dreptate să nu mă amestec, să las masa mare de oameni să-şi facă de cap.

[...]

Interviu publicat în revista Observator Cultural, nr. 552, 18-24 februarie 2016

http://www.observatorcultural.ro/articol/despre-arta-cu-si-fara-ceausescu/