Der Zwerg, o premieră naţională excepţională

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Der Zwerg la Enescu 2021: Oleg Caetani, Rodrick Dixon, Lucia Cesaroni
Der Zwerg la Enescu 2021: Oleg Caetani, Rodrick Dixon, Lucia Cesaroni

Un număr redus de spectatori au aplaudat zeci de minute creaţia naţională a operei lui Alexander von Zemlinsky, Der Zwerg (Piticul).

În acea Miercuri, 15 Septembrie, la Sala Palatului
Zemlinsky: Der Zwerg
Lucia Cesaroni (Infanta), Emily Magee (Ghita), Kristinn Sigmundsson (Don Estoban), Rodrick Dixon (Piticul), Alisa Jordheim (Prima servitoare), Hagar Sharvit (A doua servitoare), Margaret Plummer (A treia servitoare)
Carmen Lidia Vidu – regizor multimedia
Orchestra Naţională Radio şi Corul Academic Radio (maestru de cor: Ciprian Ţuţu)
Oleg Caetani – dirijor

Şi a fost atât de reconfortant să văd cum discuţiile dintre spectatorii încântaţi au continuat în faţa Sălii Palatului, până când toate luminile clădirii s-au stins. Succesul indiscutabil în faţa unui public redus, dar comparabil cu o sală plină ochi a Operei, arată foarte clar cât de multă nevoie este ca aceste opere din Festival să fie prezentate într-o producţie teatrală completă, cu costume şi decoruri, într-o serie de spectacole, cu publicitatea necesară. Schimbările din managementul Festivalului (Vladimir Jurowski şi, probabil, Mihai Constantinescu) trebuie să provoace şi schimbări în bine pentru bienala Enescu. O evoluţie posibilă şi deja confirmată de nominalizarea Festivalului la Opera Awards în 2020 este teatralizarea operei, până acum rămasă în formă de concert şi completată de proiecţii video.

Ce este aşa de special la acest Der Zwerg? Da, e o operă modernă, cu premiera absolută la Köln, în 1922, ceea ce înseamnă că premiera românească aproape că i-a sărbătorit centenarul. E o operă relativ scurtă, de 90 de minute, într-un singur act, prezentată de obicei sub forma unui diptic alături de O tragedie florentină, de acelaşi compozitor. Dacă vreţi, e echivalentul german al cuplajului Cavalleria rusticana – Paglicci din opera italiană.

Der Zwerg este povestea unui pitic muzician de o urâţenie absolută, de care nu e conştient, oferit ca dar Infantei Clara, de care se îndrăgosteşte, fără să realizeze că atenţia care i se acorda era cea a unui copil pentru o jucărie. Pus în faţa unei oglinzi, moare şocat de descoperirea realităţii înfăţişării sale. Povestirea lui Oscar Wilde, Aniversarea Infantei, care stă la baza libretului, a avut un ecou profund în sufletul lui Zemlinsky, pentru că era însăşi povestea vieţii lui. Scund şi urât, compozitorul se îndrăgostise de o elevă a sa, pe nume Alma Schindler, care-l părăseşte pentru a se căsători cu Gustav Mahler! Dar chiar şi destinul operei e trist, pentru că naziştii o interzic, apoi intră într-o lungă uitare prelungită şi după Al Doilea Război Mondial.

Forţele muzicale ale Radioului s-au prezentat categoric mai bine decât cele ale Filarmonicii în Die Tote Stadt. Oleg Caetani (care l-a înlocuit pe James Conlon, anunţat iniţial) a menţinut un echilibru ideal între partidele instrumentale ale orchestrei, cor şi solişti, iar interpretarea a fost la un nivel comparabil cu al oricărui teatru de operă foarte bun din lume. Nu e un stereotip, ci o constatare. Dirijorul italian a păstrat spiritul iberic al muzicii, cu un bun gust pe care orice estet, inclusiv Oscar Wilde, l-ar fi apreciat.

Pentru prima dată la acest Festival, proiecţiile multimedia au fost la înălţimea unei premiere naţionale. Carmen Lidia Vidu a avut nu doar un concept coerent, ci şi o translaţie temporală a acţiunii, transformând universul lui Velázquez din celebrul tablou Las meninas, care probabil l-a inspirat pe Wilde, într-un pool party, păstrând nealterată intriga şi relaţiile personajelor. În cea mai mare parte, conceptul şi-a menţinut unitatea, evitând capcana facilă de a încerca să transforme muzica în ilustraţia sonoră a unui eseu video. Respectul arătat muzicii a fost exemplar. Au fost şi câteva secvenţe intruzive, atunci când imaginile de carte de poveşti pentru copii au fost înlocuite, în special în pasajele orchestrale, cu fotografii ale unor păsări în zbor, sau ale unor tinere înotătoare, dar chiar şi acestea au avut sensul lor. Pe de altă parte, regizoarea multimedia a arătat inventivitate, cea mai reuşită imagine fiind apariţia pe ecran a iconiţelor de aplicaţii social media contorizând mesajele de felicitare adresate Infantei de ziua ei.

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite