Discursul preşedintelui director general al Radio România, instituţia care organizează cu forţe proprii acest eveniment, a fost de asemenea unul care respira normalitate: scurt şi la obiect.

Şi a început concertul: Orchestra Radiodifuziunii Finlandeze, dirijor Joshua Weilerstein, solist pianistul american Jonathan Biss. Un program foarte incitant: Cântecul primăverii de Jean Sibelius, Concertul nr.4 pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven, Suita I din muzica de scenă Peer Gynt de Edvard Grieg şi poemul simfonic „Till Eulenspiegel” de Richard Strauss.

Aveam de la început aşteptări foarte mari şi eram chiar curioasă să văd cum dirijează un tânăr de 27 ani, numit dirijor asistent al uneia dintre cele mai bune orchestre din lume, Filarmonica din New York. Îmi plăcuse foarte mult şi interviul acordat de acest tânăr dirijor american Petrei Gherasim – arăta inteligenţa muzicianului.

O primă parte cu întrebări…

Prima lucrare din program nu este şi cea mai ofertantă din creaţia lui Sibelius – aşa că am aşteptat evoluţia pianistului cu nerăbdare. Şi l-am admirat pe Jonathan Biss pentru modul cum ştie să construiască frazele în piano; am remarcat însă că acolo unde discursul cerea o tehnică pianistică mai bine articulată, au existat ezitări destul de mari. Totuşi, am fost în faţa unui concert 4 de Beethoven valabil, coerent construit şi cu momente poetice care au impresionat publicul. Când am aflat că mama lui Jonathan Biss s-a nascut la Satu Mare, sigur, ca am rezonat mai mult cu acest pianist american de 34 ani pe care înainte nu-l ascultasem decât în concertele transmise de Radio România Muzical, primite prin Uniunea Europeană de Radio.

Partea a doua…cu confirmări

Partea a doua a concertului mi-a plăcut mult mai mult. În sfârşit am văzut legătura emoţională creată între dirijor şi orchestră, o orchestră de calibru, bine strunită, care răspundea imediat intenţiilor dirijorului. Nu puteai să nu admiri partidele corzilor, cu trăsăturile lor de arcuş la unison şi mai ales, partida suflătorilor. Mi-a plăcut mult suita din „Peer Gynt” – nordicii parcă simt altfel muzica scrisă de un nordic, culminând cu minunata construcţie a ultimei piese din suită, „În grota regelui munţilor” – un perfect crescendo şi accelerando către climaxul final. Calităţile expresive ale orchestrei au fost relevate şi de ultima piesă din program: poemul simfonic Till Eulenspiegel de Richard Strauss.

Un bis ieşit din comun

Aplauzele entuziaste ale publicului au fost răsplătite cu un bis. Şi nu orice bis: „Vă mulţumesc pentru invitaţie. Suntem acasă la George Enescu ” – a spus Joshua Weilerstein în româneşte, iar orchestra a continuat cu Rapsodia I de George Enescu, spre încântarea generală. Am fost realmente impresionată de plăcerea cu care instrumentiştii cântau rapsodia enesciană, de construcţia gândită de acest tânăr dirijor american pe care trebuie să-l urmărim, pentru că are o carieră strălucitoare în faţă. Sincer, nici versiunea de anul trecut a Rapsodiei I de Enescu realizată de Orchestra Concertgebouw din Amsterdam la Festivalul Enescu nu mi-a plăcut atât de mult pe cât mi-a plăcut ce am ascultat aseară. Şi, bineînţeles, din partea mea, cel puţin, un gest de reverenţă în faţa lui George Enescu, muzicianul asociat automat cu România: ce am fi noi fără George Enescu?

Deci, Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio, RADIRO, a debutat cu dreptul. Urmează până sâmbătă, în fiecare seară, de la ora 19, câte un concert care se anunţă de excepţie la Sala Radio. Dacă nu puteţi fi prezenţi, aveţi şansa de a asculta aceste concerte la Radio România Muzical şi Radio România Cultural sau pe site-urile acestor posturi de radio, www.romania-muzical.ro şi www.radioromaniacultural.ro. Iar ecourile acestor concerte se regăsesc în Agenda Festivalului RADIRO, difuzată zilnic la Radio România Muzical şi Radio România Cultural, de la ora 13.15.

Informaţii complete despre festivalul RADIRO se găsesc la www.radirofestival.ro.

Articol publicat initial la www.romania-muzical.ro.