VIDEO Artistul Dan Perjovschi: „Sunt un fel de dansator, dansez pe pereţi“

Dan Perjovschi, artistul implicat în problemele Cetăţii, la Adevărul Live

Invitatul de astăzi al lui Cezar Paul-Bădescu a fost graficianul, performerul, jurnalistul şi scriitorul Dan Perjovschi, un artist foarte activ şi căruia nu-i place deloc ideea de turn de fildeş.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dan Perjovschi a avut expoziţii în toată lumea, de la Statele Unite, Mexic şi Brazilia, la partea cealaltă a hăţii, la China sau Coreea de Sud. În fiecare ţară unde e invitat să expună, merge el însuşi şi desenează la faţa locului.

Arta lui este implicată social şi vorbeşte depre problemele cu care se confruntă lumea în care trăim. Desenele lui sunt de multe ori virale pe reţelele de socializare.

Artistul Dan Perjovschi urmează să plece la Vilnius pentru a-şi expune lucrările. 

Cele mai importante declaraţii:

„Felul meu de a face artă s-a adaptat fluxului acestuia. Trăiesc când fac ceva, si-atunci îmi ocup anul făcând câte ceva, de cele mai multe ori înstrăinătate. Mai mult de jumătate de an îl petrec în străinătate. Când mă întorc din turneu, o să am o prezenţă la Arad, la Timişoara.“

„Am visat foarte mult să călătoresc, şi eu, şi soţia (Lia Perjovschi, n.r.). La Vilnius expunem împreună, iar în vară, la Sao Paulo, la fel. Purem să călătorim datorită artei pe care o facem. Nu am putut călători deloc până în 1989. Încă simt asta când trec graniţa, simt că fac ceva. timp de 28 de ani nu am putut pleca. Ani de zile, eu şi soţia mea am trăit în rezidenţă, în Germania. Primeam nişte bani şi aveam o viză în Europa. Atunci am mai cunoscut alţi artişti, alţi curatori. Începi să fii văzut şi, uite-aşa, îţi faci o carieră.“

„Cea mai mare parte a creaţiei mele e temporară. Când mi-am început această carieră, nu am avut o viziune clară. M-am lăsat dus de evenimente şi de accidente şi m-am mulat după ele. Sunt ca un fel de dansator - dansez pe pereţi. Sunt foarte mobil şi tocmai de-asta sunt invitat.“

„De multe ori sunt 200 de desene în spatele celui pe care tu îl vezi. Am nişte carneţele în care fac aceste desene, apoi lucrez cu nişte galerii. Noi n-am fost născuţi în piaţă. Încă mai ţin la ideea că fac artă din libertate, schimb lumea. 

„Eu îmi fac regia propriului spectacol. Peste nişte ani, pot să fiu reconstituit din nişte documente, dar nu o să mai fiu eu regizorul. Am fost invitat acum patru ani să fac un proiect pentru Blblioteca Tehnică din Praga, care i-au rugat pe artişti să propună proiecte încă din faza de construicţie. Au acceptat propunerea mea: tot repertoriul meu de desene din ultimii 15-20 de ani e acolo. Acelea rămân. Am mai avut un contract cu un muezu din Olanda. Am avut gtijă să las mici posterităţi pe ici-colo.“

Ce am învăţat eu ca artist, e că vin oportunităţi spre tine şi trebuie să decizi ce iei şi ce nu. Îmi place să merg în diferite locuri, fiindcă altfel nu mi-l amintesc. Am o relaţie fizică cu locurile. 

Dan Perjovschi, artist

„Eu împachetez cu umor nişte critici la adresa capitalismului. Vreau să fie empatică, să creez o înţelegere. Eu vreau să fiu prieten şi cu portarii, şi cu directorii muzeelor. Eu critic capitalismul şi ăsta e motivul pentru care sunt chemat.“

„Fac desene amuzante ca să agăţ publicul. acest lucru a devenit aproape instinctiv. Am observat ceva: umorul e diferit, dar există o bază comună. Japonia e diferită de Europa, sau Coreea. Ei nu ştiau cum să se poziţioneze faţă de aşa ceva. Ei au un alt tip de privire. Apoi, eu am succes la presă. În Coreea de Sud, ei au reprodus desenul şi au mai pus elemente decorative (râde). Mi-au îmbunătăţit desenele. Asta m-a făcut ca mai târziu să fac un proiect în care eu am invitat alţi artişti să intre peste desenul meu, să-l îmbunătăţească, să vedem ce o să iasă.“

„Ceea ce eu fac aparţine democraţiei. Numai în democraţie poţi să te exprimi liber. În Europa şi în SUA nu am nicio problemă. În alte ţări, poate fi o problemă. De curând, trebuia să fac parte dintr-o expoziţie la Sankt Petersburg, însă de când s-a decis să se ţină acolo, a fost cumva controvereată. din cauza felului în care guvernul rus se manifestă momentan, mulţi artişti s-au retras. Felul meu de artă e calat pe actualitate, aşa că am decis să nu merg acolo.“

„Noi suntem foarte creativi, dar nu terminăm creativitatea asta. Sunt nişte emisiuni la televiziuni care sunt artă pură, nu mai e presă. sunt adevărate scenete, dacă le tai sonorul, e un fel de spectacol. Eu am fost injectat cu microbul ăsta în 90, ideea că te puteai exprima liber, puteai publica tot ce doreai. Pentru mine, ziarul era mai important decât o galerie. Aşa am rămas: extrag din texte desene. Din toată lumea.“

Lumea nu are timp, de-asta Facebook-ul îmi convine, e un nou teritoriu pentru mine. (...) Am încercat toată viaţa ca desenul meu să îmi fie semnătură.

Dan Perjovschi, artist

„Eu am învăţat să mă adecvez, să mă strecor printr-o crăpătură. Dacă luai un desen şi nu-l puneai pe perete, ci pe jos, te puteau cenzura, că erai avangardist. Lumea uită, dar cenzurile erau umilitoare. Venea un bou să-mi judece mie lucrarea dacă e bună sau nu să fie expusă. Mi-am păstrat libertatea desenând pe perete. (...) Spre deosebire de atunci, multă lume bună s-a pierdut. Când ai acces internaţional, ai mai multe opţiuni. Dacă mă duc la un muzeu mare, de la început sunt restricţii. În spaţiul unor patru artişti, pot să fac ce vreau. Într-un spaţiu în care vine toată lumea, limbajul are altă funcţie. Nu e o cenzură, e o înţelegere a spaţiului public. Eu n-am aşa o mare spaimă faţă de politică. Eu îmi controlez limbajul ca să nu te ofensez. Asta nu înseamnă că mă cenzurez.“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările