„Cum minţim poporul cu televizorul?” - Brînduşa Armanca vorbeşte despre „Armata lui Pinocchio”

Brînduşa Armanca vorbeşte despre „fake news” la Conferinţele TNB

Jurnalist şi profesor universitar cu vastă experienţă, Brînduşa Armanca va susţine, duminică, 8 octombrie, de la ora 11.00, în cadrul „Conferinţelor Teatrului Naţional” de la Sala Atelier a TNB, o prelegere cu titlul „Armata lui Pinocchio. Cum minţim poporul cu televizorul”, având ca punct de plecare deja celebrele „fake news”.

Controversele în jurul „ştirilor false” suscitate de alegerile prezidenţiale din Marea Britanie şi din SUA au tras un semnal de alarmă în privinţa încălcării unui drept fundamental al publicului: dreptul de a primi informaţie corectă, actuală, verificată.

Numeroase studii media au relevat mecanismele prin care informaţiile mistificate pot influenţa soarta alegerilor sau pot deforma opiniile şi acţiunile publicului. Noile tehnologii, platformele moderne ca Google, Facebook, YouTube contribuie la difuzarea rapidă a „fake news” şi fac practic incontrolabilă circulaţia acestora.

Sondajele arată că publicul din România se informează în proporţie de peste 80% de la televizor, aşadar acesta este mediul prin care poate fi contaminat. Numeroasele canale „de ştiri” apărute la noi sunt adesea canale de intoxicare, dezinformare, manipulare, iar domeniile predilecte ale distorsiunilor sunt politica, evenimentele mondene, afacerile şi ştirile interne.

Conferinţa se axează pe explicarea fenomenului, pe identificarea ”agenţilor” manipulării la televiziune prin prezentarea unor studii de caz notorii.

Brînduşa Armanca este jurnalist şi profesor universitar. A făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Între 2006 şi 2012 a fost directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta. În prezent este profesor universitar şi redactează rubrica săptămânală de critică a presei „Media culpa” în Revista 22.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a numeroase organizaţii de media ca International Communication Association sau ECREA, AZIR etc., este autoarea mai multor volume de jurnalism ca Televiziunea regională în România (2002), Media culpa (2006), Învaţă să învingi (2006), Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii (2009, 2012; tradusă şi în maghiară în 2011), Dalnic. Istorii nespuse din satul lui Doja (versiuni în română, engleză, maghiară, 2016), „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005), „Aboilirea timpului buimac” (2016), Final la Cartea rataţilor (2017).

Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române, precum şi cu Distincţia Ministerului Culturii ungar pentru diplomaţie culturală.