Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Ar fi simplist să reiau clişeul obosit conform căruia Bogdan Gheorghiu n-ar avea nici o chemare pentru şefia culturii, atâta vreme cât biografia lui include funcţia de director al postului OTV Suceava (sau cam aşa ceva). E irelevant, tot aşa cum e irelevantă şi declaraţia lui că va muta ediţia din 2023 a Festivalului Enescu la Timişoara, ca să salveze onoarea bănăţenilor care n-au reuşit să producă nici un proiect pentru Capitala Culturală Europeană.

Dl Bogdan Gheorghiu nu a făcut nimic altceva în mandatul său din guvernul Orban decât să administreze domeniul cultural. Concret, să plătească artiştii angajaţi, care nu prea aveau ce să facă în condiţii de pandemie, să compenseze, atât cât s-a putut, artiştii independenţi şi să menţină sectorul cultural într-o stare de relativă linişte. Această „linişte” este un adevărat obiectiv cultural strategic pentru majoritatea guvernelor de după 1990. Să nu uităm cât a pătimit guvernul Cioloş din cauza culturii.

Sigur, nişte scandaluri au fost: la Opera Naţională Iaşi, la Teatrul Naţional, la Teatrul Bulandra, chiar şi la Opera Naţională Bucureşti. În toate era vorba de o contestare viguroasă a managementului de către diverşi artişti, sindicalişti sau nu, susţinuţi din umbră de dl Vlad Alexandrescu, a cărui iniţiativă de modificare a legislaţiei prin care se organizează concursurile de management în instituţiile culturale a generat agitaţie. Am mai scris despre asta, nu revin.

Dar dl Vlad Alexandrescu nu s-a mai ales în noul Parlament, deci nu mai poate influenţa mersul lucrurilor nici măcar dintr-o comisie. În afară de cazul în care, în urma unei remanieri, portofoliul ar ajunge la USR, care l-ar propune ca ministru, dar e destul de improbabil să se întâmple asta. De asemenea, nici fostul secretar de stat dl Cosmin Marcovici, deloc străin de scandalul de la Opera Iaşi, nu s-a ales (a candidat pe listele PMP). Iar câtă vreme ministerul va plăti acest şomaj tehnic din cultură va fi greu de atacat chiar şi de către PSD.

În aceste condiţii, fără agitatori şi cu teatrele închise în continuare, dl Bogdan Gheorghiu devine cea mai logică alegere şi se aşteaptă ca eficacitatea lui  în menţinerea „liniştii” să fie sporită. Practic, despre cultură nu vom mai auzi nimic în perioada următoare, pentru simplul fapt că nu se va întâmpla nimic, mai ales dacă statul va plăti în continuare compensaţii, fără să ceară nimic în schimb.  Iar când se vor redeschide sălile de concert şi teatrele, totul va continua la fel ca înainte, cu aceleaşi probleme şi aceeaşi lipsă de viziune. Însă cea mai mare întrebare este dacă va mai interesa pe cineva. Căci, vorba lui Sol Hurok: „Nu poţi împiedica spectatorii să nu vină“.

Crăciun fericit!