Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Pe scurt: subvenţiile din cultură sunt comparabile cu cele din ţările dezvoltate ale Europei, salariile sunt competititve şi ele, dar calitatea spectacolelor e proastă pentru că banii sunt cheltuiţi aiurea, iar în viitorul apropiat România are nevoie de altceva decât de mediocritatea actuală.

Subfinanţare? Nici vorbă! În anul 2017, dna Beatrice Rancea a controlat managerial trei instituţii de spectacole: Operele din Bucureşti şi Iaşi, dar şi Opereta. Acest interimat fără precedent  a scos la suprafaţă nu doar lipsa de performaţă a managementului, dar mai ales eşecul sistemului în a cheltui cu folos banul public în domeniul culturii. Subvenţiile acordate de Ministerul Culturii celor trei teatre însumează 102 milioane RON, adică 22 milioane €. Guvernul britanic acordă, prin organismul său de finanţare numit Arts Council, o subvenţie anuală de cca 25 milioane £ pentru Royal Opera House of Covent Garden. Deşi finanţarea românească a devenit comparabilă cu cea britanică, nici una dintre cele trei instituţii amintite nu a prezentat măcar o singură premieră în toamna 2017 folosindu-se de aceşti bani. Sigur, 80% din subvenţie se duce exclusiv pe salarii, dar şi onorariile plătite invitaţilor din ţară sunt modice pe lângă nivelul de la Londra. O strategie evidentă era ca aceste trei teatre să facă o serie de coproducţii, numai că ONB a preferat să duplice Lucia di Lammermoor de la Iaşi, sau să evite coproducţia cu Opereta pentru un titlu de... operetă! (Văduva veselă), în stagiunea trecută.

În aceste condiţii, calendarul celor trei teatre programează în stagiunea de toamnă multe spectacole (eventual de varietăţi) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privinţa programului cât şi a interpretării. Practic, din subvenţia totală pe care o acordă Ministerul Culturii instituţiilor subordonate, în valoare anuală de cca. 100 mil. €, cele trei teatre au beneficiat de aproape 25%. Rezultatul?

Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.