Comemorări şi un oaspete îndelung aşteptat la Operă

„Samson şi Dalila” cu Ramona Zaharia şi, în plan îndepărtat, Daniel Magdal

S-a reluat organizarea de concerte/spectacole dedicate unor mari personalităţi ale Operei Naţionale Bucureşti, al căror nume a rămas numai în amintire. Acum câteva luni, celebrul dirijor Stelian Olariu (1928-2017) a  fost comemorat printr-o serată prefaţată de directorul general interimar Daniel Jinga, cel ce i-a urmat la conducerea ansamblului coral.

Un mesaj video a fost transmis de Ioan Holender, fost director al Operei din Viena, cuvinte omagiale au rostit realizatoarea Radio dr. Luminiţa Arvunescu, alături de dr. Oltea Şerban-Pârâu şi semnatarul acestor rânduri, critici muzicali. Directorul Jinga a anunţat că intenţionează ca în stagiunea viitoare, o întreagă săptămână să fie dedicată memoriei lui Stelian Olariu. Scurte fragmente corale din „Lohengrin”, spectacol în pregătire la acel moment, au marcat evenimentul.

De curând, o seară cu „Samson şi Dalila” de Saint-Saëns a fost dedicată memoriei uneia dintre marile noastre cântăreţe, mezzosoprana Elena Cernei (1924-2000), voce de culoare unică amintind de patina aurului antic, ce însoţea o ţinută statuară, atribute ce i-au adus aprecierile publicului din ţară şi de pe ilustre scene ale lumii. Un pliant frumos editat a prezentat fotografii din carieră, la care s-a adăugat un text documentar cu date biografice, de studii şi evoluţii profesionale, distincţii, aprecieri, onoruri, semnat de soţul regretatei artiste, prof. dr. Stephan Poen, care a rostit emoţionante cuvinte pe scenă, subliniind legăturile solide ale artistei cu România şi îndrumând publicul către continuarea informativă prin propriul blog stephanpoen-muzicologie. În tălmăcirea Elenei Cernei, o  peliculă istorică, Seguidilla din „Carmen”, a fost proiectată pe ecran, urmată de o imagine susţinută printr-o înregistrare cântată în limba idiş şi acompaniată la pian de Ferdinand Weiss. Un cântec hasidic de Max Eisikovits, parte a unui ciclu compus în 1966 pentru comemorarea Holocaustului. Momentul a fost potrivit, fiind coincident datei de 27 ianuarie 2022, când pe tot mapamondul s-a comemorat Holocaustul. La final, Stephan Poen a făcut cunoscută lansarea proiectului Academia Elena Cernei, prilej cu care, sub aceste auspicii, a fost anunţată decernarea de Diplome de Onoare directorilor Operei, Daniel Jinga şi Daniel Magdal, realizatoarei Radio Luminiţa Arvunescu, precum şi performerilor serii.

Iată două evenimente omagiale care nu trebuie să rămână singulare, izolate.

Mezzosoprana Ramona Zaharia, o memorabilă Dalila

A fost star-ul spectacolului „Samson şi Dalila”, în care şi-a pus în valoare timbralitatea preţioasă de culoare sombrată, ce se deschide amplu  în registrul acut prin evantaie strălucitoare. Intrarea din primul act „Je viens célébrer la victoire”, moale, calină şi dulce expresivă a căpătat consistenţă şi senzualitate în aria „Printemps qui commence”, pentru ca eroina să-şi arate adevărata faţă prin energia chemării „Samson, recherchant ma présence” şi invocării pasionale „Amour! Viens aider ma faiblesse”, ce a inclus o spectaculoasă frază prelung vocalizată cu Si bemol acut şi sunete grave „de piept”, impresionant accentuate. Cu linie vocală cursivă, incitantă şi seducătoare ca expresie în aria „Mon coeur s'ouvre à ta voix” din acelaşi act secund, Ramona Zaharia a cutremurat sala prin exclamaţia furibundă „Lâche!”, confirmând penetranţa aceluiaşi Si bemol înalt. În actul al treilea, rememorând ironic în faţa unui Samson orb şi lipsit de puteri întâmplările şi „strategia” întâlnirii lor, Dalila a înfăţişat dramatic şi perfid răzbunarea. După întruparea de bună amintire a Carmencitei lui Bizet acum şase ani, Ramona Zaharia a revenit acum la Bucureşti ca remarcabilă interpretă a personajului lui Saint-Saëns şi va mai fi săptămâna viitoare Eboli în „Don Carlos” de Verdi, alături de invitaţi valoroşi.

Partener în rolul Samson a fost cunoscutul tenor Daniel Magdal cu glas vibrant în registrele central şi grav, dar eroic în cel acut, îndeosebi la Si bemol-urile înalte „Trahison!” (finalul actului al doilea) sau „En les écrasant en ce lieu!” (sfârşitul operei).

În celelalte roluri au evoluat baritonul Vicenţiu Ţăranu (Marele Preot al lui Dagon), başii Filip Panait (Abimélech) şi Horia Sandu (Un bătrân evreu), tenorii Andrei Lazăr (Solul) şi Valentin Racoveanu (Primul filistean), baritonul Daniel Filipescu (Al doilea filistean).

Bagheta a revenit lui Iurie Florea care, în compania orchestrei, corului şi ansamblului de balet ale primei scene lirice naţionale, a construit atmosfera potrivită poveştii biblice. În fosă şi pe scenă, sonorităţi plutitoare s-au împletit cu explozii tensionate, violente.