Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Enescu, în chip de genius loci, cu Preludiul la unison care deschide Suita nr. 1, compusă la trecerea spre secolul XX (1901), o tranziţie nu doar cronologică ci şi simbolică pentru creaţia compozitorului naţional, pentru că e momentul desprinderii de genul rapsodic şi afirmarea unei identităţi artistice moderne.

O altă tranziţie, de data asta mult mai dramatică, era parcursă şi de Rahmaninov în aceaşi perioadă de început de secol XX. Tot în 1901, compozitorul rus urma să depăşească depresia clinică produsă de insuccesul la critică al primelor sale lucrări majore şi prin compoziţia celui mai cunoscut concert pentru pian, al doilea.

În fine, prima simfonie a lui Mahler e o alegere bună pentru orice program, dar să ne amintim că această nouă dimensiune simfonică pe care o aduce compozitorul austriac a început cu această lucrare compusă chiar în anul inaugurării Ateneului Român (1888). O paralelă foarte frumoasă între două momente importante ale simfonismului în lume şi la noi.

Anna Fedorova are un repertoriu incredibil de mare pentru o pianistă de numai 28 de ani. Venită de la Concertgebouw, unde a avut un concert pe 14 Octombrie (Ceaikovski), Fedorova a revizitat aseară unul dintre compozitorii săi preferaţi, Rahmaninov, al cărui concert l-a şi înregistrat acum trei ani.

Se pot spune multe despre cum a cântat Fedorova.

Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.