Celebrităţi cu origini în România

Celebrităţi cu origini în România

Nikola Tesla (î1856 -1943), inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician

Mihai Rogai, un emigrant român, a scris despre zeci de celebrităţi cu origini în ţara noastră, în volumul "Celebrităţi cu origini în România", care a fost publicat de Editura Vremea. Printre acestea, se numără cercetătorul Nikola Tesla, regizorul Jean Negulesco, actriţele Lauren Bacall şi Jany Holt.

Cartea "Celebrităţi cu origini în România", publicată în colecţia "Idei, Fapte, Documente" a Editurii Vremea, nu este una a unui „specialist” sau care trăieşte de pe urma condeiului. Cu râvnă şi acribie, Mihai Rogai a răscolit bibliotecile europene, iar acum ne supune atenţiei zeci de celebrităţi mondiale care au ascendenţă românească. Pe lângă personalităţile româneşti universal recunoscute, precum Henri Coandă, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu, Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru literatură 2009, Ştefan Hell, premiul Nobel pentru chimie 2014, Hasso Plattner (părinţii sunt sibieni), membru fondator şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al celebrei firme de software SAP, sunt şi o pleiadă de alţi români remarcabili in domeniul lor de activitate, care nu au atins nivelul recunoaşterii mondiale din diverse motive. 

Un exemplu concludent în acest sens ar fi bioeconomistul Nicholas Georgescu-Roegen, care a fost primul om de ştiinţă care a atras atenţia, prin lucrarea sa "Legea entropiei şi procesul economic" (1971), asupra faptului că dezvoltarea economică, tehnologică şi ştiinţifică a omenirii nu rezolva problemele de mediu ambiant. El enunţă şi dovedeşte că rezolvarea problemelor de mediu sunt strâns legate de progresul ştiinţific, tehnologic şi informatic al societăţii omeneşti, dar numai existenţa progresului generalizat al omenirii nu poate rezolva, de la sine, problemele ecologice create de oameni şi de dezvoltarea lor.

Sunt mulţi oameni de ştiintă români remarcabili, care au fost văduviţi de acordarea premiului Nobel, printre care fizicianul Nicolae Proca, descoperitorul mezonilor, unul dintre cei mai importanţi fizicieni teoreticieni ai secolului XX şi care a creat în Franţa şcoala de fizică teoretică nucleară.  Fiziciana şi chimista Ştefania Mărăcineanu este descoperitoarea în anii ´20 a radioactivitătii artificiale, descoperire pentru care Premiul Nobel l-au primit soţii Irène şi Frédéric Joliot-Curie, in anii ´30. Fizicianul Ştefan Procopiu a calculat în 1913 momentul magnetic molecular (magnetonul Bohr-Procopiu), cu doi ani înaintea fizicianului danez Niels Bohr. Bohr a primit pentru aceasta Premiul Nobel în 1922.

FRAGMENT

Nikola Tesla

"Este pur şi simplu numit „cel mai mare inventator din toate timpurile”. Revendicat de sârbi, croaţi sau cehi, e aproape de netăgăduit că Tesla, pe numele adevărat Nicolae Teslea, are de fapt ascendenţă istro-romană.
S- a născut la 10 iulie 1856 in satul Similjan din Croaţia. Tatăl său, pe nume Milutin Tesla, era preot in sat şi avea o cultură deosebită. Mama sa purta numele de Gica Mandici. Pe bunicul patern îl chema Drăghici, dar fiind dulgher, adică teslar, lumea i-a zis Teslea şi această poreclă s-a transmis mai departe.
Nicolae Tesla a învăţat la şcoli celebre din vremea sa,cum este Politehnica din Graz. Dar talentul său înnăscut de cercetător ştiinţific, de constructor şi de inventator genial l-a făcut să depăşească enorm stadiul cunoştinţelor din electricitate şi magnetism din acea vreme.
Astfel inginerul Tesla a descoperit câmpul magnetic învârtitor, curentul electric alternativ, a construit primele motoare de curent alternativ, generatoare electrice etc.
Cercetătorul Tesla a făcut invenţii extraordinare: a inventat radioul, a construit un post de radio-emisie, a condus prin unde radio-electrice, de la mare distanţă, o navă in miniatură, care evolua pe un lac artificial, a aprins de la distanţă becurile ce urmau să lumineze un oraş, a imaginat radarul sau radiolocaţia şi a fost implicat in timpul celui de Al Doilea Război Mondial (1942) in „Proiectul Rainbow”, alias „Experimentul Philadelphia”, care trebuia să facă navele de război americane invizibile pentru radare. El are realizări şi cercetări şi in alte domenii: al aviaţiei, al Fizicii nucleare, accelerând particule elementare cu ajutorul Generatorului de înaltă tensiune Van Graaff, construit de inventatorul cu acelaşi nume în anul 1931, a construit prima hidrocentrală, a realizat primele fotografii cu raze X. A lucrat şi in cadrul Companiei Edison, dar partenerii săi au dat dovezi de neloialitate. De aceea, el şi-a construit prin eforturi mari un laborator de cercetare propriu, la New York, unde a lucrat mai mulţi ani. Spre ghinionul său, acest laborator a fost distrus de un incendiu.

Nicolae Tesla a fost propus, împreună cu Thomas Alva Edison, la premiul Nobel (1915), dar l-a refuzat pentru a protesta faţă de colaborarea nefericită cu Edison, şi el un inventator şi constructor reputat. În ciuda multor întâmplări nefavorabile petrecute in viaţa şi munca sa, Nicolae Tesla a fost şi rămâne un om de ştiinţă excepţional şi un inventator şi descoperitor roman genial din domeniul electricităţii, al magnetismului, al undelor radio-electrice şi nu numai. Moare la 7 ianuarie 1943 la New York.

Lauren Bacall

S-a născut la 16 septembrie 1924 ca unicul copil al lui William şi al Nataliei (Weinstein-Bacal) Perske. Tatăl era un om de afaceri din Alsacia, de origine evreiască, iar mama, fata unor emigranţi româno-germani, a lucrat ca secretară. După ce părinţii au divorţat, mama ei a revenit la numele de fată, Bacal. Mai târziu Lauren a adăugat, ca o cutumă Hollywoodiană, al doilea „l” la numele de familie, devenind Bacall.
La 15 ani a început studiile la Academia Americană de Artă Dramatică, încercând în acelaşi timp să-şi găsească ceva roluri mărunte, de început de carieră, lucrând şi ca model.
Primul film, To Have And Have Not (1944), în care a jucat alături de consacratul Humphrey Bogart, care era cu 25 de ani mai in vârstă, i-a adus şi primul succes. Au jucat împreună în următoarele filme remarcabile ale lui Bogart: The Big Sleep (1946), Dark Passage (1947) şi
Gangster In Key Largo (1948). Lauren s-a căsătorit cu Bogart la 21 mai 1945 şi au avut 2 copii: Stephen şi Leslie Howard. În anul 1957, Bogart moare de cancer. Mai târziu, Lauren s-a recăsătorit cu actorul Jason Robards, cu care a mai avut un copil. În anul 1969, divorţează de Robards.
În memoriile sale, povesteşte cum bunica şi mama sa, cand se discutau probleme importante in casă, ce nu trebuiau să ajungă la urechile copiilor, vorbeau româneşte.
Deşi trecută bine de 80 de ani, Lauren a fost foarte activă, jucând încă in filme. Ultimul film în care a jucat, Ernest & Celestine, a fost lansat în anul 2014. Moare la 12 august 2014 la New York, în urma unei comoţii cerebrale.

Harvey Keitel

Celebrul actor Harvey Keitel (Taxi Driver, Pulp Fiction) s-a născut la 13 mai 1939 în Brooklyn, New York, ca fiu al unor emigranţi evrei din Polonia şi România: tatăl, Harry Keitel (Polonia), mama, Miriam Klein (România).
Foarte interesant este faptul că, deşi trecut bine de 60 de ani, Keitel este trimis de mama lui (care nu şi-a uitat ţara de origine, felicitări!), Miriam, la evenimente organizate pentru strângerea de fonduri pentru copii români şi familii sărace din România, ca să facă donaţii!!! Aşa cum s-a întâmplat la Century Club din New York acum câţiva ani, când întrebat fiind cum de a venit la această acţiune, a răspuns: „Mama mi-a spus să vin”!!! (informaţie: Oana-Maria Baltoc din Movie House).

Jany Holt

Actriţă celebră de teatru şi film, decorată de generalul de Gaulle cu Medalia Rezistenţei. Pe numele adevărat Ecaterina Ruxandra Vlădescu- Olt, se naşte la 13 mai 1909 la Bucureşti. La vârsta de 15 ani, părinţii o trimit la Paris să-şi continue studiile economice; este atrasă însă mai mult de teatru şi se înscrie la cursul de artă dramatică al lui Charles Dullin, un nume mare al scenei pariziene la acea dată.

Deoarece avea un fizic care nu prea o avantaja, părul roşu, pomeţii ascuţiţi, corp subţirel, dar nişte ochi extrem de vii, rolurile ei in filme n-au fost de femei fatale, ci erau mai mult roluri de compoziţie, femei malefice, nevrotice sau intrigante. Cu toate acestea, avea un talent evident şi o personalitate remarcabilă, subjugând publicul prin apariţiile şi jocul ei. Într-un interviu din 1981, spunea despre ea însăşi: „N-am fost niciodată frumoasă. Pe când aveam 18 ani, când mă priveau, producătorii parcă vedeau in faţa lor o sticlă cu ulei de ricin.”
A debutat în teatru ca dublură a actriţei Jackie Monnier, dar primul rol important l-a primit în piesa La creature, de Ferdinand Bruckner (1935), iar ca actriţă debutase încă din 1931 în filmul Un homme en habit de Rene Guissart şi Robert Bossis. S-a căsătorit in 1936, împotriva voinţei părinţilor, cu actorul Marcel Dalio (ai cărui părinţi erau originari tot din România), căsătorie care nu durează decât trei ani. În 1940 se căsătoreşte cu actorul Jacques Porel, care spune despre ea: „părul ei este ca un incendiu în triumf. În fiecare zi îmi oferă un spectacol insolit, alături de o simplicitate perfectă. Este, ca să concluzionez, o strălucitoare personalitate”.
A jucat roluri remarcabile, precum cel al unei criminale cuprinse de remuşcări, refugiată într-o mănăstire, în filmul lui Robert Bresson Les anges du peche (1943), rolul Juliettei Giuccardi, în filmul lui Abel Gance Grand Amour de Beethoven (1936), o rusoaică nevrozată în filmul lui Jean Renoir.
Les Bas-Fonds (1936), o prostituată bolnavă de TBC în La Maison du Maltais (1938) de Pierre Chenal, femeie infidelă în filmul Non coupable de Henri Decoin şi, mai recent, ca proprietară în filmul Target, cu Gene Hackman, în regia lui Arthur Penn (1985) sau ca bunică a lui Mathieu Kassovitz în Metisse (1992). Ultimul ei rol într-un film a fost cel al unei vecine curioase în filmul lui Jean-Pierre Mocky, Noir comme le souvenir (1994).
În fotografie, Jany împreună cu actorul Alain Cuny în filmul Le Baron fantome (1943). Dar activitatea ei principală a fost jocul de teatru, printre piesele în care a jucat, socotite de mare succes, numărandu-se: Les Monstres sacres de Jean Cocteau, Sainte-Jeanne de Bernard Shaw, Les Innocents de Lilian Helman sau Je vivrai un grand amour de Steve Passeur. În timpul ocupaţiei germane a Franţei, ia parte activă la Mişcarea de Rezistenţă, fapt pentru care este decorată în 1945 de generalul de Gaulle cu Medalia Rezistenţei.
A fost o mare admiratoare a Elvirei Popesco, de care o legau multe lucruri comune, declarând la moartea ei (1993) că se simte un pic orfană fără ea. În anul 1991 traduce în româneşte corespondenţa dintre Gustave Flaubert şi Georges Sand. Moare la vârsta de 96 de ani, la 26 octombrie 2005 la Paris, în spitalul din Neuilly- sur- Seine.

Jean Negulescu

Acest craiovean are steaua lui pe bulevardul celebrităţilor din Hollywood, Walk of Fame, alături de ceilalţi monştri sacri ai filmului. Regizor, scenarist, pictor, asistent de regie, asistent de producţie, actor, gigolo, decorator, desenator, caricaturist şi spălător de vase sunt numai câteva dintre meseriile exercitate în cei 93 de ani de viaţă.

S-a născut la 26 februarie 1900 la Craiova şi a avut o fire aventuroasă şi galantă (galanterie întipărită în firea lui de cele 4 surori cu care a crescut, el fiind singurul băiat). La 12 ani a plecat să-şi caute norocul în lume. A încercat la Viena, dar i-a plăcut mai mult Parisul, unde, având talent la desen, a intrat în contact cu marii pictori ai epocii, H. Matisse, A. Modigliani ş.a.
În 1919 îl găsim ca pictor stabilit la Bucureşti. În 1927 are prima expoziţie de pictură în America (New York), un succes, iar din anul 1932 lucrează ca decorator şi desenator la studiourile Paramount din Hollywood. De acum înainte, cariera lui Negulesco este fulminantă, ajungând în final un regizor sacru la Hollywood. A regizat filme cu: Peter Lorre (The Mask of Dimitrios, 1944), Joan Crawford, John Garfield (Humoresque, 1946), Clifton Web, Barbara Stanwyck (Titanic, 1953), Marilyn Monroe, Lauren Bacall (How to marry a millionaire, 1953), Maurice Chevalier, Angie Dickinson (Jessica, 1962) şi mulţi alţii.
Pentru filmul Johnny Belinda deţine un număr record de nominalizări Oscar (12!), la vremea aceea, pentru un film. Din păcate, l-a primit numai Jane Wyman pentru „cea mai
bună actriţă”. Moare la 18 iulie 1993 la Marbella, Spania, unde se stabilise după ce şi-a încheiat cariera". (Fragment din "Celebrităţi cu origini în România", Copyright Editura Vremea)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: