Cele mai mari roluri Hamlet din România

Constantin Nottara, George Vraca, George Calboreanu, Gheorghe Cozorici, Ştefan Iordache, Ion Caramitru, Adrian Pintea, Marcel Iureş l-au interpretat magistral pe prinţul Danemarcei. Criticul de teatru Ion Parhon, alături de redactorul Mariana Ciolan, a realizat un ciclu de emisiuni, „Hamlet după Hamlet“, difuzate de Radio România Cultu-ral şi transpuse pe CD-uri.

Ştiri pe aceeaşi temă

În cadrul Festivalului Internaţional Shakespeare, care se încheie astăzi la Craiova, au fost lansate săptămâna trecută trei CD-uri dedicate „Constelaţiei Hamlet", care a fost tema acestei ediţii a festivalului. Pe CD-uri este înregistrat un ciclu de emisiuni, „Hamlet după Hamlet", despre istoricul montărilor cu cea mai renumită piesă a lui Shakespeare.

Emisiunile au o calitate documentară excepţională, pentru că putem auzi, din fonoteca radioului, vocile lui Constantin Nottara, George Vraca, Gheorghe Cozorici, Ştefan Iordache, Ion Caramitru, Adrian Pintea, Marcel Iureş, Sorin Leoveanu, Marius Stănescu, Daniel Badale recitând celebrul monolog „a fi sau a nu fi".

La noi în ţară, timp de două secole până în 2008, au fost puse în scenă 37 de spectacole cu „Hamlet" în româneşte, numărul ridicându-se la 48, cu tot cu cele montate în alte limbi.

Mihail Pascaly, Grigore Manolescu, Constantin Nottara,  Ion Manolescu, Alexandru Dan Demetrescu, Tony Bulandra şi George Vraca se numără printre actorii care l-au jucat pe prinţul Danemarcei până în 1940. De asemenea, la Sala Izvor de la Bulandra, în 1959, Ion Olteanu scotea premiera unui  „Hamlet" cu Fory Etterle în rolul principal.

„Bătălia celor trei Hamleţi", de la Naţional

În 1861 a avut loc premiera naţională a spectacolului „Hamlet", la Teatrul cel Mare din Bucureşti (1852 - 1864), al cărui prim director a fost Costache Caragiale. În 1912 Teatrul Naţional (oficializat între 1864 şi 1877) a găzduit premiera „Hamlet", cu Aristide Demetriade în rolul titular. Între 1941  şi 1944, sub directoratul lui Liviu Rebreanu, la Teatrul Naţional, actorii George Vraca, George Calboreanu şi Valeriu Valentineanu au jucat succesiv rolul titular din piesa scrisă de Shakespeare în jurul anului 1600, eveniment numit în epocă „Bătălia celor trei Hamleţi".

În viziunea regizorală a lui Soare Z. Soare, George Vraca a jucat 30 de reprezentaţii (de la 22 octombrie 1941), George Calboreanu, 12 spectacole (de la 6 noiembrie 1941), iar Valeriu Valentineanu, 24 de spectacole (de la 28 ianuarie 1942). Acesta din urmă a fost cel mai apreciat în rol, actorul însuşi traducând piesa. „Fiecare cuvânt are o pondere pe care m‑am străduit să o cântăresc şi să o judec", mărturisea Valentineanu. 

1958

Gheorghe Cozoroci

Teatrul Naţional din Craiova.

Regizor: Vlad Mugur.

În România, după cel de-al Doilea Război Mondial, era prima montare importantă cu „Hamlet", o ultimă tălmăcire clasică a montărilor secolului XX. Piesa nu se mai jucase la Craiova din 1915.

Gheorghe Cozorici, în rolul titular, era poate cel mai tânăr interpret al prinţului Danemarcei de până atunci. Regizorul a distribuit-o în Ofelia pe Silvia Popovici, „actriţă a cărei caldă feminitate era însoţită de o sensibilitate ieşită din comun, iar în Horaţio a optat pentru puternicul, dar blândul Amza Pellea", spune criticul Ion Parhon. 

1974

Ştefan Iordache

Teatrul Nottara din Bucureşti.

Regizor: Dinu Cernescu.

Spectacolul s-a montat când Horia Lovinescu era director al Teatrului Nottara, scenografia purtând semnătura lui Helmut Stürmer. Eleganţa aristocratică face loc unei energii vulcanice în Hamletul lui Ştefan Iordache. „Am încercat doar să-l joc pe Hamlet", mărturisea actorul, care o avea alături pe Anda Caropol, în rolul Ofeliei.

Montarea din Sala Mică a Teatrului Nottara a fost luată drept neserioasă de comunişti, care au încercat să cenzureze spectacolul, considerându-i pe „Hamlet drogat, pe Ofelia curvă şi pe Polonius homosexual", scrie Dinu Cernescu, în cartea sa autobiografică, „Regizor". 

1985

Ion Caramitru

Teatrul Bulandra din Bucureşti.

Regizor: Alexandru Tocilescu.

Modernitatea nu excludea cultul formei, în montarea în care Dan Grigore cânta la pian pe scenă.  În spectacolul pe care comuniştii au încercat să-l cenzureze regina Gertrude era Ileana Predescu, Mariana Buruiană o juca pe Ofelia, iar Marcel Iureş, pe Horaţio.

„Pentru Ion Caramitru, acest rol este un moment de vârf al carierei. Febrilitatea interioară a personajului este cea a unui mare revoltat, manifestarea exterioară a unui înţelept, care evaluează lucid raporturile dintre el şi lume, fără să-i poată ignora ascendentul. Agresivitatea acesteia nu-l doboară, ci îl întristează. Nu ştie să urască. Dar ştie foarte bine să dispreţuiască", nota Dumitru Chirilă în revista „Familia" din 1986. 

1996

Adrian Pintea

Teatrul Naţional din Craiova.

Regizor: Tompa Gábor.

În perioada repetiţiilor, actorul Adrian Pintea se lupta cu o ciroză severă, la Craiova, fiind tratat bioenergetic de viitoarea sa soţie, Lavinia Tatomir. Rolul lui Hamlet a fost şi el un medicament în acea perioadă, pentru actorul care a mai trăit 11 ani. Adrian Pintea a scris un tulburător eseu, „Hamlet sau actorul lucid", despre condiţia spirituală a actorului raportată la piesa lui Shakespeare, având ca scop reabilitarea conceptului de luciditate în arta actorului. 

În montarea lui Tompa Gábor, care a obţinut şi numeroase premii UNITER, Polonius era Ilie Gheorghe, Gertrude - Oana Pellea, Claudius - Mihai Constantin, Ofelia - Ozana Oancea. 

1998

Daniel Badale

Teatrul „Mihai Eminescu" din Botoşani.

Regizor: Ion Sapdaru.

Evitând imaginile tradiţionale, regizorul l-a văzut pe Hamlet ca pe un personaj contemporan, despovărat de aura eroică sau vindicativă, lucid şi sensibil. Printre interpreţi s-au numărat Daniel Badale, în rolul lui Hamlet, actor transferat, apoi, în trupa Naţionalului bucureştean, Marius Rogojinschi în rolul lui Claudius sau Irina Mititelu, care a interpretat personajul Gertrude.

Spectacolul a fost răsplătit cu un premiu pentru regie, acordat de British Council, şi o nominalizare la premiul de interpretare pentru Daniel Badale, în Festivalul de Teatru de la Sfântu Gheorghe. 

2000

Marcel Iureş

Teatrul Bulandra din Bucureşti.

Regizor: Liviu Ciulei.

Textul încărcat de tâlcuri şi de nuanţe este un microcosmos al cunoaşterii omului, cu infinite subtexturi, mărturisea regizorul, într-o înregistrare radio. Din distribuţie făceau parte: Victor Rebengiuc (Claudius), Valeria Seciu (Gertrude), Adriana Titieni (Ofelia), Mihai Constantin (Groparul), Răzvan Vasilescu şi Cornel Scripcaru  (Rosencrantz şi Guildenstern).

„Hamlet însuşi va deveni bufonul absolut, cel care nu doar caută şi revelă adevărul, dar îl şi pune în lucrare, ca element justiţiar. În tirada lui Claudius, Victor Rebengiuc trimite spre sală un adevărat meteor energetic", scria Doru Mareş în „Observator Cultural". 

2001

Sorin Leoveanu

Teatrul Naţional din Cluj-Napoca.

Regizor: Vlad Mugur.

După ce a montat spectacolul în 1958 la Craiova, în 1971, la Teatrul Naţional din Cluj, lui Vlad Mugur, care era şi director, cenzura comunistă i-a întrerupt repetiţiile la „Hamlet". Revenit după 30 de ani la Teatrul Naţional din Cluj, regizorul a avut avanpremiera spectacolului la 22 iunie 2001, regizorul stingându-se din viaţă la München, o lună mai târziu.

Montarea din 2001 este considerată unanim de critici drept cea mai bună punere în scenă românească a lui „Hamlet", Sorin Leoveanu l-a întruchipat pe cel mai expresiv Hamlet din spectacolele româneşti. Anton Tauf a fost apreciat în rolul Polonius, iar Premiul Naţional pentru Decoruri, Costume şi Măşti le-a fost acordat  lui Helmut Stürmer, Liei Manţoc şi Ilonei Járó Varga. 

2003

Balázs Attila

Teatrul Maghiar „Csiky Gergely" din Timişoara.

Regizor: Victor Ioan Frunză.

Spectacolul se desfăşura într-un spaţiu atipic. Ni se oferea imaginea unui exterior plasat într-o fostă sală uriaşă de bal a cărei suprafaţă era acoperită toată cu pământ. Elementul care polariza atenţia publicului îl reprezenta o şină bifurcată, de cale ferată, la care se adăuga o veche drezină.

Pe parcursul reprezentaţiei, apăreau unele imagini cinematografice, de la autentice înmormântări regale, până la developarea propriilor imagini, de către interpreţi, într-un imens laborator, încheiată printr-o expoziţie de fotografii aşezate pe pământ. În final, publicul păşea printre fotografiile puse pe mormintele personajelor. 

2008

Ciprian Scurtea

Teatrul Naţional „Radu Stanca", Sibiu.

Regizor: Radu Alexandru Nica.

Iniţial, Nica se gândise să plaseze acţiunea piesei într-o mare corporaţie din zilele noastre, în zona intrigilor din afaceri. În cele din urmă, a scurtat textul şi a apelat la camere de luat vederi şi la LCD-uri pe care rulau imagini din spectacolul cu „Hamlet", cu Laurence Olivier. Regizorul a făcut din „Hamlet" un personaj urban, neocolit de bolile citadine. Interpretări remarcabile, voit antiteatrale, au aparţinut Ofeliei Popii (Ofelia), lui Adrian Matioc („Claudius"), Marianei Presecan (Ger­­­trude) şi, în mai mică mă­­­­sură, lui Ciprian Scurtea. 

2009

Marius Stănescu

Teatrul Metropolis din Bucureşti.

Regizor: László Bocsárdi.

„De doi ani joc în «Hamletmachine» de Heiner Müller, în regia lui Dragoş Galgoţiu, la Teatrul Odeon (pentru care i-a fost acordat Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, în 2007, n.r.) şi care e un soi de esenţă a «Hamletului» lui Shakespeare. Iar acum se întâmplă «Hamletul» lui Shakespeare", ne declarase Marius Stănescu, imediat după premieră.

„Din câte am auzit, în toată Europa nu ştiu dacă a mai fost un actor care să-i joace pe amândoi în acelaşi timp", afirmase Marius Stănescu. El era de părere că, după acest rol, „Hamletul" lui Müller va căpăta conotaţii mult mai profunde.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: