Cantautorul şi actorul Alex Ştefănescu, finalist la „Vocea României“: „Am 30 de ani şi îmi place să cred că nu i-am trăit degeaba“ VIDEO

Alex Ştefănescu     FOTO: Andrei Gîndac

Alex Ştefănescu (30 de ani) a compus "9 piese remixate" - nouă piese de teatru faimoase, repovestite, cântate şi parodiate, pe care le intepretează la chitară. Cântecele sale au fost inspirate de piese de teatru celebre, printre care "Romeo şi Julieta", "Hamlet", "O scrisoare pierdută", "Aşteptându-l pe Godot", "Steaua fără nume", "Hamlet".  "9 piese remixate", care a fost prezentat la Gala Hop de la Costineşti, se cântă la UnTeatru.

Spectatorii redescoperă aceste piese cântate de Alex Ştefănescu într-o lumină surprinzatoare şi, cu siguranţă, vor prinde pofta de a merge la bibliotecă. Acest spectacol, "9 piese remixate", e un ghid teatral atât pentru iniţiaţi, cât şi pentru profani, pe o paletă muzicală largă, colorată de râsete şi energie bună de luat la pachet.

"Adevărul": Ai ajuns până în finala "Românii au Talent". Cum a fost experienţa?

Alex Ştefănescu: Super, a fost o ocazie să spun nişte lucruri unui număr de oameni care au avut urechi să le asculte. M-am dus pe o tematică mai pe sufletul românului, având în vedere genul emisiunii. M-am bucurat că a avut ecouri pozitive...

 Care ar fi fost mesajul esenţial pe care l-ai trasmis prin participarea la acest concurs?

Am încercat să spun că se poate să faci artă şi în România. E mai greu, e de tras, sunt multe lucruri care nu funcţionează cum ar fi ok, dar nu e nici atât de rău, cât încearcă majoritatea să spună. Nici ţara în sine nu e o scuză pentru a nu încerca să fie bine sau a nu fi decent.  

Ai început să cânţi la chitară la 14 ani, ai văzut spectacolul Revizorul cu Ştefan Bănică Jr. şi te-ai hotărât să faci teatru..

Da, la chitară, o prietenă m-a ajutat la un moment dat... Nu pot să spun că stăpânesc o tehnică vocală de cântăreţ. Ştiu ce e diafragma, cum se emite un sunet, dar e de muncă.

La chitară, mi-am imitat artiştii preferaţi până într-un punct în care o făceam destul de bine. După aceea am încercat să-mi găsesc un stil propriu, combinând tot ceea ce am învăţat de la alţii de dinaintea mea.

Care a fost ideea acestui spectacol, "9 piese remixate"? Cum ai ales stilurile de muzică pentru fiecare piesă?

Spectacolul se joacă în Bucureşti la UnTeatru şi ideea a fost a lor să facem acest spectacol. Iniţial, au fost şapte piese. Ulterior, au devenit nouă şi le-am ales pe cele care sunt cele mai cunoscute. Oamenii nu cred că citesc teatru în afara domeniului, dacă nu eşti actor, regizor sau orice altceva care are legătură cu teatrul. La Gala HOP,  nu am explicat textele atât de mult, cum le-aş fi explicat în mod normal. Oamenii nu citesc teatru, adică ştiu maxim "O scrisoare pierdută", pentru că se citeşte în liceu. Poate au auzit şi de "Romeo şi Julieta", ştiu că e ceva cu un balcon şi cam atât. Mai ştiu şi de "Hamlet" că ţine un craniu în mână, deşi, de fapt, nu era el... Şi, practic, mi s-a părut interesant ca pariu să fac cunoscute unui public care nu e în domeniu aceste poveşti şi aceste personaje într-un stil care să nu fie nici didactic, dar în acelaşi timp să aibă legătură cu povestea, să urmeze firul narativ, să poţi să şi înveţi ceva din aceste poveşti.

Versurile le-ai făcut tu?

Da.

Spuneai, citându-l pe Sorescu, că e foarte greu să te găseşti pe tine, să rămâi tu însuţi.

Da, zice ideea asta domnul Marin Sorescu în "Iona", nu am făcut decât să spun ce spunea el, prin filtrul meu, desigur. Sunt citate din text, sunt exact în ideea textului, e ceea ce am înţeles eu din text practic.

Câţi ani ai?

Am 30 de ani pe pământul acesta. Îmi place să cred că nu i-am trăit degeaba, dar oricum nu sunt nici pe departe un înţelept, dimpotrivă.

Când ai terminat UNATC-ul?

În 2012.

Ţi-ai pus problema să pleci din ţară?

Da, am şi plecat un an la Londra. Mi-a plăcut acolo, dar nu am simţit că vreau să-mi fac meseria acolo. M-am întors.

Lucrezi acum pentru Teatrul "Ion Creangă".

Da, sunt angajat la acest teatru.

Cum ai văzut Gala Tânărului Actor, ediţia din 2018?

Eu am şi participat acum patru ani la Gala Hop, e importantă experienţa. E important să fii în faţa unui public, e importantă interacţiunea cu colegii, se creează o comunitate. Chestia asta lipseşte foarte mult, ideea de comunitate. Sunt mulţi care vorbesc despre Generaţia de Aur, că nu se mai nasc actori de un asemenea calibru. Asta este absolut fals, sunt actori buni în fiecare generaţie, numai că acum, fiind foarte mulţi, nu mai există o comunitate  Acum nu te angajează niciun un teatru şi te duci şi faci teatru independent. Greu, fără bani, dar faci ceva bun. E de tras foarte mult. Eu am avut noroc că am prins perioada în care s-au făcut angajări, s-au deblocat posturile. Am sărit foarte repede peste chestia asta şi s-a întâmplat să prind şi un loc la Teatrul "Ion Creangă".

În orice caz, am scris primul one man show. Acesta e al doilea, mai am unul - Ziua Necunoştinţei. Sunt de părere că trebuie să pui mâna şi să faci singur ceva, nimic nu ţi se oferă pe tavă.

Deci poţi să reuşeşti şi în România.

Se poate. E vorba şi despre noroc. Ar mai trebui să se facă în facultate un curs de networking, să te înveţe cum să vorbeşti cu lumea, atât personal, cât şi profesional. Să te înveţe cum poţi să construieşti nişte relaţii sănătoase, nu bazate pe interes, linguşiri sau alte chestii de genul ăsta - gaşcă, bisericuţe.

E greu să reuşeşti, dacă nu faci parte dintr-o gaşcă. În orice domeniu artistic, evident şi în muzică, ajută relaţiile.

Îl cunoşti pe criticul literar Alex Ştefănescu, tizul tău?

Nu l-am cunoscut pe dânsul, dar am fost la anumite evenimente unde era anunţat recital Alex Ştefănescu şi oamenii au crezut că o să fie domnia sa şi ...au plecat, totuşi, mulţumiţi de ce am făcut. Asta mă bucură. Nu ne-am cunoscut, am primit şi nişte mail-uri de-ale dânsului, poate că avem o adresă de email asemănătoare. Oameni care mi-au cerut să le scriu câte o prefaţă.

 Pirandello  a fost o piatră de încercare pentru concurenţii de la Gala HOP 2018?

Da, clar, mie mi se pare foarte dificil. Sincer nu sunt mare fan, dar dintr-o înţelegere limitată pe care o am asupra scrierilor sale. Pirandello trebuie înţeles în context, deci trebuie citit. A scris foarte multă teorie, e bine să intri adânc în universul lui ca să poţi să îi interpretezi textele.