Berlinala 68: A doua zi cu bune şi cu rele. Corespondenţă de Irina Nistor

Berlinala 68: A doua zi cu bune şi cu rele. Corespondenţă de Irina Nistor

Secvenţă din  "Forbal infinit", de Corneliu Porumboiu

Abia aşteptam ziua de vineri – amiaza ca să văd pe ecran mare şi cu lume filmul lui Corneliu Porumboiu: „Fotbal infint“ , care va ieşi pe piaţa românească, de Mucenici, pe 9 martie. Culmea: premiera berlineză s-a ţinut la CineStar 8, încă un infinit răsturnat ca şi finalul anului în care suntem, racord cu titlul atât de bine ales şi de sonor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Corespondenţă de Irina Nistor 

Apropo în sala ultra plină, era şi un nevăzător!. Publicul a vibrat şi a râs cu poftă la acest documentar, deşi greu de definit acest ceas şi ceva original, într-o cascadă de bizarerii, de la Prefectură, la sport şi fotografii, dar cu siguranţă, regizorul e un urmaş ideal al absurdului lui Ionesco, cu şi mai mult umor!

După ce am văzut că este atât de cald primit, am fugit la un CineConcert:Solitudes, pe opera lui Geo.Melies (cum îi plăcea să se semneze magicianului cinemalui în plin pionierat), despre care mai mult ca niciodată s-a remarcat cât de mult l-a influenţat ca stil pe Wes Anderson şi a sa unică Insulă a câinilor. La Eclipsa de soare în plină lună a francezului, un altfel de Jules Verne,  apare o tablă, cu explicaţii astronomice, parcă preluată mai apoi de eroul lui Porumboiu, care vrea să schimbe regulile în Sportul rege, să-l facă poate direct Sportul Împărat, de ce nu? Şi o surprinzătoare animaţie pe genericul final! E în trend, chiar dacă aflăm că e un rusescă din 1980!
Din păcate acompaniamentul mutului de acum peste un secol a fost repetitiv şi monoton, sau strident! Ce bine le-ar fi ieşit celor de la CelloFun! Sau poate unde m-am obişnuit cu ilustraţii audio mai sofisticate...
Spre miezul nopţii o peliculă irlandezo-luxemburgheză, cu sprijin Europa Creativă: Black 47, sumbrul an 1847, într-o Irlandă agitată şi cumplit de înfometată, când se pleca la luptă în... Afganistan şi era un conflict perpetuu cu britanicii, unica speranţă fiind a unei emigrări în America. Uneori istoria se repetă ameţitor, măcar pe alocuri!  Vorbit parţial în limba lor, cu o muzică foarte antrenantă, ar fi ideal pentru Festivalul pe care îl organizează la Bucureşti,  Ambasada şi ICR-ul de ani buni. În distribuţie Stephen Rea, fermecătorul Hugo Weaving (care seamănă cu neuitatul Septimiu Sever), James Frenchville, Jim Broadbent şi mai ales foarte tânărul de temut din Uciderea cerbului sacru, prezentat şi răsplătit la Cannes dar şi din Dunkirk, candidat la Oscar! Poartă noroc băiatul, (doar că Black 47 nu e în competiţie, dar şi-a făcut premiera mondială la Berlinală, la Palat).

Cam golănel Barry Keoghan (25 de ani, deşi juri că-i un adolescent, unul întârziat), în realitate, făcîndu-se că o să-şi arunce buchetul de flori în sală, ca miresele după nuntă, şi cu o urmă vizibilă pe tot obrazul, de la o pupătură cu mult ruj, încălţat în bascheţi, prea decontractat şi deja cu succesul urcat la cap! 
De dimineaţă două nereuşite : paraguaianul Moştenitoarele, (nimic de-a face cu clasicul, în care era protagonistă Olivia De Havilland, centenara, pe când era în floare vârstei ) despre un cuplu la apus de viaţă, două ele, filmate la grosplan, grotesc, cu camera în rest neclară, ca să dea o senzaţie apăsătoare, o puşcărie a datornicelor, şi o pasiune pentru o fată tânără. Un subiect delicat, tratat cu dorinţa de a fi original cu orice preţ! Au fost aplauze, în schimb pentru Damsel, fluierături de dezamăgire, un western, cu o femeie care se vrea fatală, clorotica şi antipatica Maia  Wasikowska, al cărei cal până şi el pare pistruiat, şi bietul Robert Pattinson, cu o dantură de coşmar şi un IQ minimal (ca personaj). Singurul care-i salvează pe regizori, fraţii Zellner (care şi apar : Parson şi Rufus) e un ponei adorabil! Berlinala a reînviat moda cu lumea de mult apusă din Vestul Sălbatic, plin de indieni şi de idei preconcepute! Unde eşti tu John Wayne şi diligenţa ta? În librării, într-un album cu peliculele mai puţin cunoscute!

Azi aşteptăm Un Happy Prince, un Oscar...Wilde! Şi un scenariu poliţist cu Isabelle Huppert : Eva! În paralel încă un românesc la Săptamâna criticii: Mihaela Popescu şi al său : În pronunţare! O să-l recuperez la final, că tot n-am reuşit să mă clonez, nici la ediţia asta! ( Din Germania, cu sprijinul RomPetrol, Irina-Margareta Nistor)

 

citeste totul despre: