Iustinian Zetea: Mai întâi trebuie să-l amintesc pe profesorul meu de la Liceul de Artă din Baia Mare, tenorul Vasile Cupşe, care m-a îndrumat cu atenţie fără a forţa vocal sau tehnic, cu metoda pasilor mărunţi, îndrumându-mă să devin membru a diferite formaţii muzicale, alături de dumnealui, formaţii în care am activat şi ca solist. O îmbinare benefică între studio şi practică. La Conservatorul din Bucureşti am avut ocazia să fiu la clasa maestrului Ionel Voineag şi a pianistei Andreiana Roşca – Geamană, o echipă de pedagogi  care şi în prezent mă îndrumă şi mă spijină, de asemena nu pot să nu o menţionez pe doamna Bianca Manoleanu, care mi-a îndumat paşii spre repertoriul vocal -simfonic şi de lied. După absolvirea Conservatorului am aprofundat studiul artei cântului alături de baritonul Vasile Martinoiu, de ale cărui sfaturi şi sprijin beneficiez în continuare. Sunt un fericit, dacă pot să mă exprim aşa. Apoi, desigur că am avut ca modele şi marii interpreţi la ale căror masterclass-uri am participat, soprana Mariana Nicolesco, tenorul Marius Vlad Budoiu, basul Eric Halverson, mezzosoprana Bruna Baglioni. Modele sunt şi stimaţii colegi de la opera naţională, sau din tară, când se întamplă să ne revedem în diverse proiecte. Influenţa fiecărui interpret asupra altuia este un fenomen foarte fin, subtil, delicat chiar, în anumite momente, mai ales când se întâmplă în timpul unui spectacol, când toată echipa încearcă să fie pe scenă în cea mai bună variantă a sa. În afară de mentorii sau modele din sfera artei cântului, trebuie să îl menţionez şi pe îndrumătorul meu în ale cercetării, organizării, căutării diverselor cunoştinţe, şi ale cărei sfaturi şi corecţii mi-a deschis şi mai mult orizontul informaţional, prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu.

O.Ş.P.: Aţi participat şi aţi luat premii la foarte multe concursuri încă din timpul studiilor, dar şi mai recent. Consideraţi importante competiţiile pentru definirea profilului dvs. artistic?

I.Z.: Competiţiile sunt importante în definitivarea interpretului cântăreţ, competiţiile te ajută mai ales în concurenţa cu tine şi cu depăşirea propriilor limite. Un bun nutrient al ambiţiei, încurajată, alimentată şi de performanţa şi calitatea celorlaţi contracandidaţi. Ocazia de a dezvolta, de a extinde repertoriul, şansa de a cânta acompaniat de orchestră, la unele competiţii, este cel mai important aspect din punctul meu de vedere pentru un tânăr interpret, chiar mai important decât un premiu. Posibilitatea de a te face auzit şi cunoscut e esenţială, nu se stie niciodată de unde apare o oportunitate, un... ”tren”.

O.Ş.P.: Tot foarte devreme aţi început să şi predaţi. Vă interesează să perseveraţi în direcţia pedagogiei sau cariera solistică este mai importantă?

I.Z.: Activitatea pedagogică, sau înclinaţia către aceasta, se pare că am moştenit-o din familie, mai mulţi membri au fost cadre didactice. Eu mi-am manifestat intreresul şi spre acest domeniu, desigur nu mă aşteptam nici eu să îmi fie propus aşa devreme. Dar am acceptat cu plăcere. Disciplina pe care o predau se numeste Canto coral, în cadrul Facultăţii de Pedagogie din cadrul UNMB. Disciplină care vine în ajutorul studenţilor care cântă în diversele coruri academince, prezentând bazele cântului înalt, punctele elementare tehnic-vocale. E o onoare şi o plăcere să pot împărtăşi ceea ce am acumulat şi acumulez în diferitele experienţe profesionale de care am beneficiat, la care am luat parte. E o experienţă frumoasă, din care înveţi şi descoperi foarte multe lucruri, şi o profesie care te reeducă şi pe tine într-o anumită măsură. De la fiecare student înveţi câte ceva. Fac parte dintr-o echipă de profesori foarte faină la această disciplină şi împreună reuşim să facem lucruri frumoase.

O.Ş.P.: Sunteţi solist al Operei Naţionale din Bucureşti din 2014, dinaintea împliirii vârstei de 30 de ani, dar repertoriul dvs. este deja extrem de divers şi de amplu. Care consideraţi că, dintre toate acestea, sunt rolurile cele mai importante pe care aţi avut ocazia să le abordaţi pe scena bucureşteană până acum?

I.Z.: Deşi sună a clişeu, m-am bucurat şi mă bucur de fiecare rol sau spectacol în parte, de la mic la mare. Am avut/am norocul ca până acum să abordez într-o oarecare etapizare diferite roluri, dintre cele mai ample amintesc, Leporello (Don Giovanni), Don Basilio, Don Bartolo (Bărbierul din Sevilla), Don Bartolo (Nunta lui Figaro), Don Alfonso (Cosi fan Tutte), Ferrando (Trovatore), Timur (Turandot), Simone (Gianni Schicchi), Landgraf Herman (Tannhäuser), Don Pasquale, Jupân Dumitrache (O noapte furtunoasă) şi desigur că îmi doresc să adaug noi titluri, cu ajutorul lui Dumnezeu.

O.Ş.P.: Repertoriul dvs. cuprinde mai multe lucrări de compozitori români de la Oedipe de Enescu şi O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu până la lucrări contemporane. Consideraţi că deschiderea către muzica românească este benefică pentru solistul de operă? Sunt mulţi care evită confruntarea cu repertoriul contemporan?

I.Z.: Cu cât îţi deschizi mai mult orizonturile, cu atât eşti mai câştigat ca interpret. Printr-o conjuctură frumosă am ajuns să mă aventurez şi pe tărâmul muzicii moderne, contemporane, care – cu bucurie o spun – mi-a adus destule satisfacţii, pe măsura muncii depuse (lucru intens o partitură modernă), dar şi şansa de a cunoaşte şi lucra cu oameni noi şi a interpreta lucrări originale, în primă auditie. Când a fost pregătirea operei O scrisoare pierdută de Dan Dediu, ne gândeam, ne imaginam senzaţia pe care o aveau primii interpreţi ai operelor deja consacrate, când compozitorii aduceau în ultimul moment actul întâi sau doi definitivat sau veneau cu modificări de ultimă oră. Alt proiect foarte reuşit şi interesant a fost Fidelio eşti tu, proiect de opere contemporane. Un parteneriat între UNMB, CIMRO, UNATC  şi Institutul Goethe, realizat cu  Ansamblul Sonomania cu ocazia anului Beethoven, opere care s-au filmat în regim de film. A fost foarte interesant, deoarece rar ai ocazia să lucrezi cu o echipă profesionistă de film. E o experienţă foarte diferită faţă de cum suntem obişnuiţi noi, pe scenă.

O.Ş.P.: Deşi aveţi o consistentă activitate solistică, continuaţi să cântaţi în formaţii corale, la ora actuală mai exact în corul de cameră Accoustic dirijat de Daniel Jinga. Pare o decizie mai neobişnuită. Este cântatul coral o pasiune la care nu vreţi să renunţaţi?

I.Z.: Cântul coral, activitatea corală e mai mult decât o pasiune sau activitate profesională. Arta corală are un loc special pentru mine şi, cu siguranţă, nu o să renunţ prea curând la ea. De mic am cântat şi m-am format în astfel de formaţii şi am avut ocazia să particip, în acest domeniu, la evenimente desfăşurate la cel mai înalt nivel, să colaborez cu diverse personalităţi şi să abordez diverse stiluri muzicale. Am concertat şi am abordat lucrări de la 1600 până la Arvo Pärt şi György Ligetti, de la ars nova până lumea jazz-ului şi a improvizaţiei sau fanteziei muzicale, în proiecte cu Bobby McFerrin, sau în ţară cu minunaţii membrii ai grupului Jazapella. Am făcut parte dintr-un proiect cu Steven Conelly, basul de la celebrul grup King Singers, am avut ocazia să cunosc si să lucrez sub bagheta celor mai importanţi dirijori de cor accapella din lume, în cadrul Festivalului Internaţional de Muzică Schleswig-Holstein din Germania. Colaborările corului Accoustic cu Teatrul Bulandra sub regia lui Alexandru Darie, în Orfeu în infern şi Însemnările unui necunoscut, au fost alte momente de neuitat. Am participat la diferite competiţii naţionale sau internaţionale, unde am reuşit să câştigăm medalia de aur, câte şi mai câte alte activităţi, turnee şi concerte speciale. Au mai fost proiecte de suflet alături de membrii grupului Song şi în amintirea lui Ioan Luchian Mihalea, experienţe care mi-au îmbogăţit orizontul muzical şi interpretativ. De asemenea, muzica corală religioasă este bogat reprezentată la noi, ţi aceasta mi-a adus experienţe sufleteşti speciale. Din punctul meu de vedere, activitatea corală e un must în formarea unui cântăreţ pe drumul activităţii solistice. Corul ajută şi contribuie la o anumită disciplină sonoră, dezvoltă şi aduce claritate în stufosul mecanism de formare muzicală şi stilistică, crează mecanismele unei mai bune colaborări în echipă. Mulţi tineri cântăreţi evită corul, din diferite motive sau din cauza unor idei preconcepute. E bine să fie deschişi şi să experimenteze cât mai mult, să cânte cât mai mult, să cunoască şi să se bucure de tot ce are de oferit muzica.

O.Ş.P.: Dintre partenerii de scenă şi regizorii cu care aţi colaborat la Opera din Bucureşti, cu care aţi avut cele mai plăcute experienţe?

I.Z.: Am avut ocazia în aceşti ani să fac parte din distribuţii în care au fost invitaţi solişti, regizori sau dirijori din străinătate, fiecare colaborare fiind o experienţă plăcută – nu aş putea face neapărat o departajare –, dar aş menţiona totuşi două proiecte de suflet de la Operqa bucureşteană: pregătirea spectacolului Falstaff, avându-l ca regizor pe regretatul Graham Vick, care ne-a părăsit de curând şi La Traviata în regia lui Paul Curran, două producţii şi doi regizori de unde şi de la care am avut foarte mult de învăţat. M-am bucurat să fiu pe aceeaşi scândură cu Elena Moşuc, Boris Statsenko, regretatul Kamen Chanev, Sumi Jo, Teodor Ilincăi, Iulia Isaev, Teodora Gheorgiu, Marius Vlad Budoiu, Sunnyboy Dladla, Daniel Magdal, Pompei Hărăşteanu, Florin Diaconescu, Ioan Hotea şi mă opresc în a mai enumera deoarece fiecare întâlnire şi fiecare spectacol alături de colegii mei, colectiv din care am onoarea să fac parte, reprezintă motive de bucurie şi inspiraţie.

O.Ş.P.: Aveţi şi o consistentă activitate vocal-simfonică, dacă ar fi să alegeţi între operă şi vocal-simfonic, care ar fi ierarhia?

I.Z.: Având la bază studiul viorii, apropierea mea de genul vocal-simfonic a fost naturală, organică. Repertoriul vocal-simfonic a îmbogăţit şi a adus plus valoare experienţelor mele muzicale alături de activitatea operistică. În abordarea acestui repertoriu amintesc cât de folositoare mi-a fost exprienţa corală şi instrumentală deopotrivă. Nu pot să creez o ierarhie sau să aleg între ele. Fiecare are locul ei şi sunt bucuros că am avut şi am posibilitatea de cânta o parte din acest fabulos repertoriu.

O.Ş.P. Care sunt rolurile pe care nu le-aţi abordat încă şi cu care v-aţi dori să vă întâlniţi pe scenă?

I.Z.: Îmi doresc multe... Din creaţia rossiniană Assur din Semiramide, Sir Giorgio Valton, din  I puritani, Contele Rodolfo din  La Sonnambula de Bellini, Raimondo din Lucia di Lammermoor, Don Alfonso din Lucrezia Borgia. Sunt roluri foarte frumoase de bas, bas liric şi mai ales pregătesc terenul, fac trecerea către repertoriul verdian.

O.Ş.P. Dacă aţi avea ocazia să vă alegeţi partenerii pentru o distribuţie ideală, cu ce mari artişti lirici români v-ar plăcea să cântaţi? Dar străini?

I.Z.: Distribuţie ideală, hmm… foarte greu de conceput, pot spune că am fost norocos şi deja am avut ocazia, oricât de mică, de a fi pe scenă cu unii dintre ei. O amintire plăcută a fost acum câţiva ani, în Piaţa Constituţiei într-un mic moment din Tosca şi Andrea Chénier alături de Angela Gheorghiu şi Teodor Ilincăi. La Ateneu am avut ocazia să fac parte din distrubuţia operei Parsifal, alături de Petra Lang, Eric Halfvarson, Stefan Vinke sub bagheta dirijorului Cristian Badea. Mi-aş fi dorit să fi făcut parte dintr-o distributie în care ar juca Nicolae Herlea, sau cu maeştrii mei Ionel Voineag şi Vasile Martinoiu, sau cu tenorul Dorin Teodorescu, cu Bonaldo Giaiotti, Samuel Ramey, Cesare Siepi, Boris Christoff, Luigi Alva, Luciano Pavarotti, Joan Sutherland, Franco Corelli, Renata Tebaldi, Virginia Zeani. Ce experienţă ar fi…

O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene. Aş vrea să încheiem cu un mesaj pentru Opera Naţională din Bucureşti şi pentru publicul ei în acest an centenar?

I.Z.: La mulţi ani Operei Naţionale Bucureşti, întregului colectiv artistic, tehnic şi administrativ. Să trecem cu bine peste aceste momente dificile care îngreuneză celebrarea acestui eveniment la cota pe care ar merita-o. Să ne bucurăm şi să bucurăm prin muzică, să ne încărcăm prin frumos sufletele, alături de publicul nostru minunat. Să fim sănătoşi şi să vedem cum arta şi bunul gust vor continua şi vor răzbi încă un secol în peisajul cultural românesc.

Repertoriul de operă:

G.Verdi - Il Trovatore – Ferrando, Aida - Regale / Ramfis, La Traviata - Dottore Grenvil, Rigoletto – Sparafucile/ Monterone, Un ballo in maschera  – Samuel/ Tom, Don Carlo - Un Frate/ Carlo Quintul, Otello - Montano / Lodovico, Falstaff -  Pistola, Simon Boccanegra”- Pietro/ Fiesco (în studiu), Nabucco – Marele Preot al lui Baal/ Zaccaria

G. Rossini - Il barbiere di Siviglia – Bartolo/ Basilio, La cenerentola - Alidoro /Don Magnifico

W.A.Mozart - Don Giovanni – Leporello/ Masetto/ Comandor, Le nozze di Figaro – Bartolo, Cosi fan tutte - Don Alfonso, Die Zauberflote - Sarastro, Papageno, Sprecher, Priester, Erster Geharnischter, Die Entführung aus dem Serail - Osmin

G. Puccini – Turandot – Timur, Gianni Schicchi – Simone, Tosca – Sacristan, Madama Butterfly - Bonzo

G. Donizetti - Don Pasquale- Don Pasquale, Lucia di Lammermoor – Raimondo, La Fille du régiment – Sulpice

V. Bellini – Norma - Oroveso

J. Offenbach - Povestirile lui Hoffman - Lindorf, Coppelius, Dappertutto, Miracle, Crespel

G. Bizet - Carmen -  Zuniga

R.Wagner – Tannhäuser  -  Landgraf Herman/ Reinmar von Zweter

G.F.Händel – Alcina -  Melisso

Ermanno Wolf – Ferrari – I quatro rusteghi - Simon 

Paul Constantinescu - O noapte furtunoasă - Jupăn Dumitrache

George Enescu – Oedipe - Phorbas/ Tirésias

M. Ravel - L'heure espagnole  - Don Iñigo Gomez

Dan Dediu – O scrisoare pierdută - Pristanda, D’ale carnavalului  - Pampon

Cornel Trăilescu - Motanul Încălţat - Tâlhar II

Adrian Tăbăcaru - Lucifer-A Rock Opera – Povestitor