Artistul Dan Perjovschi: „Boicotez tot ce e rasist şi conservator, tai fără milă tot ce ţine de ură şi de prostie pură“

Artistul plastic Dan Perjovschi critică, cu o ironie fină, prin jocuri inteligente de cuvinte, sistemul închistat şi conservatorist al marilor instituţii de cultură şi de învăţământ universitar (Institutul Cultural Român, Academia Română şi UNATC) şi incapacitatea acestora de a se adapta mentalităţii noii generaţii

Un artist care sparge ziduri, deşi aparent numai le colorează cu creta: Dan Perjovschi. Nonconformist, rebel, e deschis faţă de sociologia noilor tehnologii. Crede în „wall“, adică în  zidul de pe Facebook. Desenează pe zidul unui teatru. Nu se teme că nu va intra în posterittate, nici că ploaia îi va şterge munca. E alături de tinerii artişti, pe care îi susţine necondiţionat. Nu crede în mitul marilor actori, al monştrilor sacri. Aceştia, spune el, sunt numai epave, sub vremuri, care nu s-au adaptat noilor provocări.

Teatrul Naţional „Radu Stanca“  din Sibiu şi directorul Constantin Chiriac i-au propus, în timpul Festivalului de Teatru (12-21 iunie), un proiect unic, realizat pe zidul teatrului: Ziarul Orizontal vol. 3. Desenele lui sunt o platformă de artă urbană, o cronică vie a actualităţii politice şi sociale prin intervenţii cu desene de tip comentariu social. Astfel, zidul de lângă Teatrul Naţional din Sibiu a devenit în ultimii cinci ani o colecţie nemuzeală, cu o nouă poezie urbană, un puzzle cu jocuri inteligente de cuvinte.  „Love me till I get fat“/ „Iubeşte-mă până mă îngraş“.

 Vom întâlni aici o nouă reprezentare "smart" a lumii şi a vieţii, un selfie fracturat al timpurilor noastre.

De la Institutul Cultural Român aşteaptă scuze, alături de ceilalţi artişti jigniţi, după demisia echipei conduse de H.-R. Patapievici, iar despre Academia Română spune că are un „reflex foarte conservator... ortodox, clasic, plictisitor, local“.  Nu poţi să fii un artist mişto, zice Perjovschi, dacă devii un academician, care pictează doar  dealul cu păsări, face lucrări cu Dumnezeu şi coperţi la cărţi despre Eminescu. 

Şi cu învăţământul academic e la fel de acid:  „Avem acum o lume intertextuală, interrelaţională, în care trebuie, pe de-o parte, să înveţi filosofie şi politică, şi pe de alta să editezi video sau digital ca să ai un job, să te descurci în viaţă. Sunt două zone: cei care au crescut în sistemul ăsta conservator de învăţământ local şi naţionalist şi vor să-l perpetueze şi cei care au scăpat de el şi vor să-l reformeze“.

"Adevărul": Ce a însemnat ziarul Orizontal din 2015 de la Sibiu?

Dan Perjovschi: Am ales sa fac un zid negru. Toată lumea îşi aduce aminte de tabla de la şcoală. Am subiecte legate de democraţie, de civism. Ploaia a ras o parte din lecţiile mele.

Ce au reprezentat desenele tale în acest an? Ce sloganuri ai ales?
M-am axat pe noile forme de comunicare, social media, pe satirizarea prin mijloacele mele a tipului de societate pe care-l construim în fiecare zi, care promovează tipare ermetice şi definitive. Rezultatul? Au ajuns să se sinucidă  adolescenţii care nu intră în tiparul respectiv. „Love me till I get fat“/ „Iubeşte-mă până mă îngraş“. Am desenat noua reprezentare a lumii şi a vieţii: ce înseamnă un selfie..

Ai început acum cinci ani să desenezi cu creta pe zidul Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu.

Eu am vrut sa fac un singur proiect, un singur an, si iată sunt în al cincilea. Eu lucrez câte un an de zile la un zid. Din  festival în festival. Am început în curtea teatrului, că am avut emoţii sa ies direct în stradă. Nu ştiam cum va reacţiona strada. Nu e uşor să faci o lucrare şi lumea să stea cu spatele, aşteptând autobuzul. Unii înţeleg, unii îşi văd de treabă, alţii au o reacţie puerilă. Nu vin ca la muzeu pregătiţi să vadă nişte lucruri. Intru peste ei cu desenele mele, eu intru la ei în sufragerie.

Codul tău de reprezentare este greu de înţeles?
Sunt diferenţe de niveluri. Sibiul are trei tipuri de publicuri: publicul specialist, publicul de festival de teatru,  publicul oraşului. Deşi mă adresez tuturor publicul meu standard e format din oameni care care citesc ziare, care citesc cărţi care îşi iau informaţie din diferite zone ale actualităţii...

Eşti foarte conectat la noile media, la Facebook...

Facebook-ul e tot un zid, desenez şi pe Facebook de cinci ani, am mare succes. Am comentarii zilnice la desenele mele. Desenez cu mijloace electronice. Înainte desenam pe un carneţel, apoi făceam poze şi postam pozele. Acum desenez cu degetul pe computer, cu un program de prelucrare a imaginii. Desenez direct pe laptop. Desene-degetar.În ultimii ani, desenele mele au tot mai mult text. Mă joc cu cuvintele. Poate e şi un pic naiv. Amestec limbile, fac un joc în trei limbi. În germană ceea ce fac eu se numeşte „gedankenbild“/ „imagini gandite, imagini-idee“.

"Sunt avocatul unei libertăţi de expresie cu răspundere"

Au intervenit oamenii în desenele tale?
Intervenţiile, dacă au fost, au fost minimale. Lumea chiar respectă zidul ăsta. Avusesem un desen cu un euro, cineva a tăiat un euro din ziar şi l-a lipit peste desenul meu. Am păstrat adăugirea. Unele intervenţii au fost haioase. Alte intervenţii au fost din alt film, banale, uzuale („O iubesc pe Geta“).

Cenzurez tot ce e rasist, tai fără milă tot ce ţine de ură şi de prostie pură. Nu pot duce în cârcă decât sensibilitatea mea. Nu o pot duce pe a altora. Sunt avocatul unei libertăţi de expresie cu răspundere. Păstrez un anumit nivel.  Mă enervează să văd grafitti pe zidul cetăţii sau pe porţile oamenilor.  Nu sunt pentru revoluţiile pubere, ci pentru revoluţii mai inteligente.

Ce alte texte ai mai folosit? Ce te inspiră?

Ai informaţiile „in cloud“( norii electronici), banii tai sunt la bancă, iar viitorul tau unde e? A avut priză desenul asta. Am avut un desen cu un brad cu coadă de palmier. Noi avem obsesia palmierului. Turismul înseamnă palmieri în ţara noastră. Aşa că am scris: „palmierul nostru naţional este bradul“.  Sunt au artist foarte activ pe noile media. Comentariile mişto de pe Facebook, le prelucrez pe zid.  Trimiţând la emoticonuri, am făcut unul gol, fără expresie un emoticon cu poker face. Valurile din Mediterana au devenit in alt desen valuri de sârmă ghimpată. Fortareaţa Europa.

Nu am uitat nici de Podul Minciunilor: „Politcianule spune-ti programul pe Podul Minciunilor! (legenda zice ca daca nu spui adevarul cade).... Am scris şi despre shopping pong – adică despre ideea de a consuma excesiv, nu eşti patriot, dacă nu consumi. Sunt sloganuri care fixează o idee.

"S-a împins cultura într-o zonă speculativă, de entertainment"

Nu îţi e teamă de efemeritatea artei tale?

Da, acum fac desene cu creta şi îmi asum asta.

Arta mea e fragilă, poţi să nu o vezi, o şterge ploaia. Arta mea are putere mare tocmai în fragilitatea asta. Unele sunt doar jocuri de cuvinte. Râd de toată lumea, şi de sponsori, dar şi de mine. Eu nu ţin neapărat să fiu efemer. Condiţia ţării mele m-a făcut aşa.

Nimeni nu mi-a făcut lăzi şi nu mi-a plătit asigurări pentru lucrări, aşa că mă duc în străinătate cu două markere în buzunar. Nu transport nimic. N-am nevoie de asigurări. Dacă aş fi avut alte condiţii, probabil aş fi devenit un altfel de artist.

S-a împins cultura într-o zonă speculativă, de entertainment, prin evenimente de genul Noaptea Muzeelor. Nu mă interesează să intru în acest trend.

Ai început un război cu Institutul Cultural Român, de când  aplecat echipa condusă de H.-R. Patapievici.
Da, am încheiat orice relaţie cu Institutul Cultural Român, de când echipa Patapievici şi-a dat demisia. Nici nu am mai călcat pe acolo. Boicotez şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană, înfiinţat politic de Adrian Năstase în campanie electorala, boicotez şi tot ceea ce înseamnă acum Institutul Cultural Român.  

De când ICR a trecut de sub patronajul Preşedinţiei sub patronajul Parlamentului se exercită un control politic pe faţă.

E halucinant ce s-a întâmplat la Institutul Cultural Român sub conducerea lui Andrei Marga (n.r.-septembrie 2012-iunie 2013), Lilian Zamfiroiu (n.r.- iunie 2013 -mai 2015) şi acum, Radu Boroianu (n.r.- din mai 2015). 

Eu sunt unul dintre artiştii profund jigniţi, acuzat că am cheltuit banii ţării,când eu am dus arta românească la MoMA.

Aştept să ni se ceară scuze mie şi Liei Perjovschi, tuturor artiştilor acuzaţi aiurea şi echipei Patapievici...

Şi noul preşedinte al ICR, Radu Boroianu, a început cu stângul, cu scandalul cu Nicolae Breban...

Când pui un director care are peste 70 de ani la conducere, când începi cu un scandal cât casa, e clar un semnal destul de clar nu?

Cât s-a compromis şi Academia Română, când nu s-a delimitat de  Nicolae Breban?

Mult s-a compromis...Şi nu e valabil numai în domeniul literar. Academia e închistată şi în celelalte zone. Hai să facem o listă cu ce artişti plastici sunt în Academia Română:sunt oameni care pictează dealul cu păsări, care fac lucrări cu Dumnezeu şi graficieni care fac coperţi la Eminescu. Foarte bine dar sunt numai ei, numai zona conservatoare.

Academia Română are acest reflex foarte conservator... ortodox, clasic, plictisitor, local.

Ai accepta să devii membru al Academiei Române?
Nu am ce căuta acolo. Nu apartin acelei lumi. Artistii care sunt academicieni nu mai sunt artisti. Au devenit academicieni... Nu mă interesează.

Cum comentezi scandalul dintre generaţiile de la UNATC?

Sistemul de învăţământ s-a mai relaxat pe ici, pe colo, însă  în principal a rămas macho-ierarhic şi foarte unidirecţional. Mergem pe ideea de maestru... Nu mai există asa ceva pe lumea asta. Avem acum o lume intertextuală, interrelaţională, în care trebuie, pe de-o parte, să înveţi filosofie si politica, şi,pe de alta, să editezi video sau digital ca să ai un job, să te descurci în viaţă. Sunt două zone: cei care au crescut în sistemul ăsta conservator de învăţământ local şi nationalist şi vor să-l perpetueze şi cei care au scăpat de el şi vor să-l reformeze. Aici e ruptura.

Actorul Marin Moraru făcea praf, într-un interviu pentru „Adevărul“, noua generaţie de actori de teatru şi de film... Sunt împotriva ideii de „monstru sacru“. Monstru sacru, comparat cu ce? Magia „marilor actori” s-a încheiat. Aceşti monştri sacri joacă, totuşi, în telenovele.  Îmi vine în minte reclama la margarină făcută de campioana noastră olimpică... Nota zece! E trist ce se întâmplă.

Cei care sunt conservatori nu sunt în stare să se deschidă la timp, să încerce un dialog cu cei tineri. Preferă să rămână în lumea lor si rateaza sansa reinventarii. Unii din actorii seniori s-au adaptat noii lumi, coloborează excelent cu noua generaţie de tineri actori.  Imi vine in minte Rebengiuc. Deci se poate.

 Numele:
Dan Perjovschi

 Data şi locul naşterii: 
29 octombrie 1961, Sibiu.

 Studiile şi cariera:

A absolvit studiile Academiei de Artă din Iaşi.

Lucrările sale de artă reprezintă o combinaţie între artă brută, graffiti, desene şi desene animate şi se află temporar pe pereţii muzeelor sau ai altor spaţii contemporane din lume.

În 2001 obţine premiul Henkel pentru desen contemporan, în 2009 devine cetăţean de onoare al oraşului Sibiu.

Are ca lider de opinie un rol important: este ilustrator şi autor de articole pentru Revista „22“ din Bucureşti.

În ultimii 20 de ani a avut sute de expoziţii în toată lumea, unele dintre ele au ajuns în Statele Unite ale Americii, Germania, Coreea de Sud, Portugalia, Ungaria, Marea Britanie.

Locuieşte în: Bucureşti