Arta de a îmbătrâni

De curând, au venit la Bucureşti patru artişti care au revoluţionat arta dansului. Aflaţi în amurgul vieţii lor, balerinii Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke şi Dominique Mercy au dat înainte de toate publicului bucureştean o lecţie de cum se trăieşte frumos senectutea.

Prezenţi în cadrul Întâlnirilor JTI, eveniment de marcă ce a adus la Bucureşti de-a lungul timpului cele mai mari nume din dansul contemporan, cei patru au dansat în spectacolul „Quartet Gala” susţinut în Sala Mare a Teatrului Naţional.

Susanne Linke şi Dominique Mercy au fost printre dansatorii preferaţi ai Pinei Bausch, în timp ce de numele Anei  Laguna şi mai ales al lui Mats Ek se leagă istoria prestigioasei companii Cullberg Ballet.

Susanne Linke a fost colegă în compania Pinei Bausch cu nimeni altul decât cu Gigi Căciuleanu al nostru. „Pina era o femeie foarte serioasă şi uneori chiar întunecată, dar, când apărea Gigi în sala de studiu parcă răsărea soarele”, îşi aminteşte Susanne Linke. „Mereu vesel şi jovial era iubit de toată lumea. Când spunea el „bună dimineaţă” chiar aveai impresia că s-a luminat de ziuă. De cum am aflat că voi veni la Bucureşti mi-am amintit de Gigi pentru că România pentru mine înseamnă Gigi Căciuleanu. Mă gândeam însă că el locuieşte acum la Paris, dar nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că Gigi lucrează acum foarte mult şi în România. M-am bucurat foarte tare că am reuşit să îl aud câteva minute la telefon. Sunt un adevărat fan al lui Gigi. El e o persoană foarte importantă pentru mine pentru că mi-a dat curaj să încep să creez propriile coregrafii, să nu mă mulţumesc să fiu doar o balerină, ” ne-a mărturisit Susanne Linke, care, la 72 de ani, se mişcă precum o balerină la apogeul carierei. „Gigi, deşi era foarte tânăr, avea o tehnică excelentă. Era un nebun superb, cu o cultură uriaşă. Din prima clipă am ştiut că este atins de geniu”.

FOTO Silviu Pavel

Susanne Linke mai are o cunoştinţă în România: pe Miriam Răducanu, măiastra balerină care chiar zilele acestea a împlinit 92 de ani. „Eu locuiam şi studiam în Berlinul de Vest când Miriam Răducanu a venit să ţină un workshop la Dresda în 1966, în Germania de Est, Germania comunistă. Cele două Germanii erau ca două planete diferite. De cum treceai în Berlinul de Est simţeai teroarea”, îşi aminteşte dansatoarea germană. „Dar Miriam Răducanu de la care am învăţat extraordinar de multe lucruri era un spirit atât de liber încât nu puteai crede că vine dintr-o ţară comunistă”.

Pentru Susanne Linke dansul este „singura destinaţie spre care m-am îndreptat în viaţă, singurul motiv pentru care am trăit şi încă mai trăiesc pentru că, dacă oamenii sunt suficient de nebuni să mă invite să mai dansez  la 72 de ani de ce nu aş face-o?”

Tehnica după care se antrenează în fiecare zi Susanne Linke se numeşte „suspendare interioară”, să simţi, cu fiecare mişcare, că tu nu eşti pur şi simplu tu ci parte a Universului.

Despre dans şi bătrâneţe

Acest spectacol, „Quartet Gala” pune sub semnul întrebării cam toate ideile noastre preconcepute despre dans. În România, la 30 de ani balerinii sunt aproape de pensie. Pentru noi dansul e sinonim cu tinereţea, dar, iată, că, de fapt, această artă este mult mai mult decât vârstă sau decât tehnică, dansul este în primul rând emoţie. Iar cei patru balerini septagenari prezenţi la Bucureşti exact asta ne-au trasmis: o nesfârşită emoţie.

Vorbind despre relaţia între dans şi vârstă, Mats Ek a ne-a spus că: „În realitate este un privilegiu să ajungi un dansator bătrân. La tinereţe dansul este fizicalitate pură, dar, pe măsură ce trece timpul şi trupul tău îţi ridică noi provocări, dansul devine ceva mult mai subtil, mai spiritualizat şi mai rafinat. Aşa cum dragostea într-un cuplu se «rafinează» la bătrâneţe. De altfel în pas de deux-ul pe care l-am dansat la Bucureşti cu Ana Laguna exact despre asta este vorba: despre două trupuri îmbătrânite care se bucură însă clipă de clipă de faptul că sunt încă vii şi încă împreună”.

La rândul lui, Dominique Mercy ne-a povestit că şi Pina Bausch era preocupată de cum să danseze cât mai mult timp. „L-am întrebat atunci când eram tânăr pe unul dintre balerinii mai în vârstă când trebuie să te retragi. Şi el mi-a spus: «Nu atât trupul, cât sufletul tău îţi va spune când.» Iar Pina îmi spunea şi ea: „Dansul e o formă de autocunoaştere. Nu trebuie să te opreşti din dans la o anumită vârstă pentru că aşa e cutuma, dar dacă, prin dans, vei ajunge să te cunoşti suficient de bine şi să fii sincer cu tine, vei şti când şi dacă trebuie să pui capăt acestei poveşti de iubire.”

„Eu mă simt foarte bine dansând la vârsta asta pentru că în sfârşit nu mai am nici o presiune”, a mărturisit Ana Laguna. „Acum, la 69 de ani, nu mai trebuie să dovedesc nimic nimănui. Pot să dansez doar pentru plăcerea mea.”

„Dansul nu este doar bucurie şi frumuseţe. Orice balerin vă va spune că nu există zi în care să nu îl doară câte ceva. Asta este pedeapsa trupului nostru pentru că l-am chinuit de la cele mai fragede vârste. Aşa că dansul este şi durere şi suferinţă şi deziluzie. Dansul este de fapt viaţă, iar în viaţă nu toţi suntem tineri, frumoşi şi fericiţi,” a mai spus Mats Ek.

Când mă întreabă cineva sincer ce  mi-a plăcut în spectacolul „Quartet Gala” nu ştiu exact ce să spun. Poate că m-a sedus visul că te poţi mişca frumos şi la 70 de ani. Dar nu, ar fi mult prea puţin.

Cred că de fapt este vorba despre  faptul că ei, la 70 de ani, sunt frumoşi cum noi nu am fost poate nici la 20. Şi că dansul lor ne-a dezvăluit o altă artă. Arta de a îmbătrâni.

FOTO Silviu Pavel