Art Nouveau românesc la Lisabona

Art Nouveau românesc la Lisabona

Până la 31 august, la Muzeul Apei din capitala portugheză se va derula o expoziţie de fotografie arhitecturală. Imaginea exploziei moderniste este reconstruită prin mostre de arhitectură semnate de Otto Wagner, Marcell Komor, Ion Mincu, Anghel Saligny, Daniel Renard şi alte nume active ale epocii.

Într-un peisaj dominat, deja de ani buni, de expansionismul capitalist care scoate din vizorul priorităţilor patrimoniul arhitectural al oraşelor româneşti, o expoziţie care se întoarce în timp, pentru a repune în discuţie spaţiul urban de acum mai bine de un secol, are efectul nostalgic al unui film alb-negru.

„Art Nouveau în arhitectura din România“ l-ar putea face pe privitorul străin realităţilor din acest moment să creadă că, în oraşe ca Bucureşti, Oradea, Braşov sau Sibiu, clădirile prezentate în expoziţie fac parte dintr-un ţesut urban coerent, dezvoltat după canoanele care au dat o anumită unitate spaţiului arhitectural european.

Patrimoniu  la  export

Însă, în terenul autohton, reperele curentului Jugendstil rămân mai degrabă relicve ale unei epoci radical transformate de strategiile urbanistice ale deceniilor socialiste, respectiv de noua (lipsă de) viziune arhitecturală.

Oarecum surprinzător este faptul că expoziţia organizată de curând la Lisabona, de către Institutul Cultural Român din capitala Portugaliei, are o istorie destul de îndelungată, însă în afara ţării. „Art Nouveau în arhitectura din România“, curatoriată de Sorin Vasilescu, a fost, în 2005, prezentată la Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul, cu ocazia unei vizite prezidenţiale, pentru a face apoi turul mai multor instituţii.

A ajuns chiar la sediul ONU din New York, atunci când România a preluat preşedinţia Consiliului de Securitate, pentru ca, din 2006, să fie itinerată pe la mai multe institute culturale din străinătate.

Oprire  la  Muzeul  Apei

Expoziţia este deschisă, până la 31 august, la unul dintre cele patru muzee ale apei din Lisabona, respectiv la Rezervorul Mãe d’Água (Mama Apei), construit în secolul al XVIII-lea ca terminal al Apeductului Apelor Libere. În deschiderea evenimentului dedicat fotografiei de arhitectură care documentează perioada Art Nouveau din România, au fost proiectate mai multe filme documentare despre dinamica arhitecturii din spaţiul românesc.

Printre acestea s-a numărat şi „Construct“, scurtmetrajul realizat de Sorin Ilieşiu despre construcţiile concepute de avangardistul Marcel Iancu, cunoscut publicului larg mai degrabă ca poet decât ca arhitect.

Printre numele care se regăsesc în selecţia de fotografii se numără arhitecţii vienezi Otto Wagner, Ödön Lechner, Dezo Jakab şi Marcell Komor, activi la acea vreme în zone ca Oradea, Arad şi Târgu Mureş, dar şi Ion Mincu, Anghel Saligny (care a anticipat prin proiectele sale Art Nouveau-ul), Petre Antonescu sau Nicolae Ghica Budeşti.

Revizitarea acestei perioade şi, implicit, a reţelei istorice şi culturale aflate întotdeauna în spatele unei alegeri arhitecturale a plasat focusul asupra unui moment în care România călca în forţă pragul modernismului, însă urmăreşte totodată şi devierea Art Nouveau autohton de la tendinţele internaţionale, generând aşa-numitul curent neoromânesc.