Anul muzical Richard Strauss în debut la Bucureşti şi în Europa

Indiscutabil, Formaţiile Muzicale Radio îşi fac un titlu de onoare în a susţine în versiune de concert partitura operei Ariadna la Naxos de Richard Strauss. Este compozitorul omagiat cu specială aplecare în acest an de lumea muzicală; s-au împlinit un secol şi jumătate de la naşterea acestui atât de special artist, de asemenea 65 de ani de la plecarea sa în eternitate.

Viaţa noastră muzicală consemnează faptul potrivit caruia, în perioada interbelică, compozitorul a fost oaspetele Atheneului Român, al Filarmonicii bucureştene.

Strauss este creatorul care prelungeşte până spre mijlocul secolului trecut idealul clasico-romantic al veacului al XIX-lea. Aspecte ale simfonismului, elemente ale teatrului muzical wagnerian, accente ale expresionismului începutului de secol, se regăsesc în primele sale opere, în Salomea, în Elektra.

Ariadna… marchează o altă eră a teatrului liric strussian; cea a unei atitudini romantice echilibrate, în bună parte înseninate, perioadă ce culminează cu Cavalerul rozelor. Ariadna… este o operă cu totul specială, o operă într-un act cu un imens prolog, cu momente de teatru în teatru. Un rol extins revine acestui solar personaj care este compozitorul, partitură vocală amplă, susţinută de o manieră suverană de mezzosoprana Ruxandra Donose(FOTO stânga); este artistul-muzician ce îmbină bucuria comunicării cu stăpânirea absolută a resorturilor evoluţiei vocale, cu o mare experienţă scenică şi de concert. In rolul titular, soprana Lavinia Cherecheş îşi face o intrare semnificativă pe sena bucureşteană cu o partitură importantă, etalată în baza unui profesionalism imbatabil, aspect care poate fi distins şi în cazul sopranei Irina Ionescu, muzician ce dispune de valorile sigure ale unei coloraturi expresive. Aflat într-un captivant rol dublu, tenorul Marius Budoiu a probat o dată în plus datele unei extinse experienţe de muzician, de artist al scenei lirice.

Conducând formaţia restrânsă a Orchestrei Naţionale Radio, dirijorul Tiberiu Soare se dovedeşte a fi, o dată în plus, un muzician eficient ce reuşeşte a structura compartimentele acestei complexe lucrări muzical-dramatice.

Nu numai la Bucureşti dar şi la Berlin, în patria compozitorului, creaţia sa este onorată cu un entuziasm - l-aş numi, deocamdată – rostuit. Debutul „anului Strauss”, iniţiativa, nu au aparţinut nici uneia dintre cele trei scene berlinbeze ale teatrului liric.

Marele eveniment al seriei de aniversări straussiene îl datorăm lui Chriustian Thilemann, cel mai german – o voi spune astfel - în spirit, în datele de bază ale profesionalismului, dintre actualii sefi de orchestră ai Germaniei. La sfârşit de ianuarie sala Filarmonicii berlineze a găzduit producţia concertantă a operei Electra, eveniment susţinut cu participarea nu mai puţin celebrului ansamblu orchestral Capela Saxonă de Stat din Dresda. In rolul titular, marea stea a teatrului liric german actual, soprana dramatică Evelyn Herlitzius, a creat un eveniment memorabil; întreaga presă germană a relevat intensitatea implicării privind susţinerea rolului, de asemenea amploarea vocală absolut uimitoare. Inclusiv rolurile secundare s-au bucurat de participarea unor nume mari ale scenei de azi a lumii operei; mă refer la mezzo-soprana Waltraud Meier, la basul René Pape.

Soprana Evelyn Herlizius la Festivalul de la Aix FOTO Pascal Victor

Soprana Evelyn Herlizius cu dirijorul Christian Thilemann, pe scena Operei din Dresda

Ascensiunea sopranei Evelyn Herlitzius se dovedeşte a fi în adevăr spectaculoasă, în anii din urmă; în mod cu totul special în acest rol ce solicită resursele unui dramatism intens. Apare în continuare pe celebra scenă Semper Oper de la Dresda, de asemenea la Leipzig, în continuare pe marea scenă milaneză Teatro alla Scala, mai apoi pe scena londoneză de la Covent Garden. Inclusiv ediţia precedentă a Festivalului de la Aix en Provence a găzduit-o pe marea soprană într-o montare a acestei opere straussiene realizată în regia nu mai puţin celebrului Patrice Chéreau şi sub conducerea dirijorului Esa-Pekka Salonen.

Ce ne surprize ne rezervă, oare, anul muzical Strauss la Opera bucureşteană? Dar în ţară?

Materialul a apărut anterior în revista România Literară