Ansamblul Linea dirijat de  Jean-Philippe Wurtz, în cadrul Festivalului Enescu

Francezul Raphaël Cendo (n. 1975) a urmat cursurile de compoziţie ale Conservatorului Naţional Superior din Paris şi pe cele de informatică muzicală din cadrul IRCAM. Cendo consideră felul lui de a scrie muzică drept o punte către statutul de „ritual” care trebuie să însoţească orice concert. De exemplu, cvartetul său Delocazione este descris de compozitor ca "un ritual, o ucenicie a prafului şi a doliului.”

Cristina Sârbu

În 2007, Raphaël Cendo a primit Premiul Speranţei acordat de Fundaţia Francis şi Mica Salabert, ca şi Premiul Concursului internaţional de compoziţie acordat de Orchestra Simfonică din Montréal. În 2009 a fost distins de către Academia de Arte Frumoase din Paris cu Premiul Pierre Cardin şi în  2011 SACEM îi acorda Premiul  Hervé Dugardin. Astazi, Raphaël Cendo este directorul Universităţii „Altitude” şi trăieşte şi lucrează la Berlin.

Prima audiţie a lucrării „Corps” pentru pian şi ansamblu instrumental a avut loc la 24 septembrie 2015, în cadrul Festivalului Muzical de la Strasbourg, cu pianistul Wilhem Latchoumia alături de Ansamblul Linea dirijat de  Jean-Philippe Wurtz, formulă în care lucrarea va fi prezentată şi în cadrul Festivalului „Enescu”.

Este o partitură complexă şi complicată, îndelung şi atent elaborată, care nu menajează instrumentiştii. Este colţuroasă, agresivă dar are şi momente ce ar putea fi considerate „lirice”. Ascultând-o, începi să te întrebi dacă butada „Despre muzică se poate vorbi doar prin muzică” mai este de actualitate şi dacă ea nu ar trebui înlocuită cu o idee de genul „Despre muzică se poate vorbi doar prin imaginile/faptele/acţiunile/stările sufleteşti/emoţiile la care ea, muzica, te face să te gândeşti şi să le retrăieşti.”

Italianul Francesco Filidei (n.1973) a studiat compoziţia şi orga la Conservatoarele din Florenţa şi Paris. Are o carieră internaţională spectaculoasă iar lista lui de opusuri cuprinde atât muzică instrumentală cât şi de operă. Numeroase premii au recompensat partiturile sale, rezultat al cercetărilor şi experimentelor bazate pe convingerea ferma că muzica a pierdut sunetul – în accepţiunea lui tradiţionala – ca element de bază.   
Lucrarea Finito ogni gesto („Orice gest s-a încheiat”) – p.a.a. septembrie 2010 – este o explorare extrem de ingenioasă şi de imaginativă a unui „nou sunet” creator de univers sonor, un fel de peisaj „de auzit” şi nu „de văzut” ca atunci când este reprodus exact după un model din natură. Partitura are toate atributele unei picturi colorate plină de formă şi de mişcare.

Conform percepţiei contemporane a muzicii – cu rădăcini solide în pictura secolului trecut de genul Aceasta nu este o pipă (1929) de René Magritte – compozitorul propune un titlu, implicit un program, dar lasă ascultătorul să îşi formeze propria realitate, propria poveste care, desigur, este mereu alta, de la om la om, în funcţie de tradiţiile şi de cultura în care aceştia s-au format. Conform principiului că muzica nu a fost niciodată ruptă de viaţa de zi cu zi – astăzi deosebit de complexă şi în continuă mişcare şi transformare datorită mai ales implicaţiilor politice de o intensitate până acum de neimaginat –, în muzica lui, Francesco Filidei propune teme de meditaţie care pot stârni uşor discuţii, dezbateri, dueluri pro şi contra pe subiecte care, în momentul compunerii, erau chiar şi pentru artist, greu de imaginat, dar perfect reale.

Alex Mincek  (n. 1975) este un compozitor şi interpret stabilit la New York. A studiat compoziţia cu Tristan Murail şi Fred Lerdahl la Universitatea Columbia şi cu Nils Vigeland la Şcoala de muzică din Manhattan. Este saxofonistul, clarinetistul şi directorul artistic al ansamblului de muzică contemporană „Wet Ink” pe care l-a fondat în 1998.

Concertul de cameră pentru 13 instrumente a fost o comandă a Ministerului francez al culturii pentru Ansamblul Linea. Prima audiţie absolută a lucrării (18 minute) a avut loc la 14 septembrie 2013 în Franţa, la Abbaye de Royaumont. „Cand am fost rugat să scriu o lucrare muzicală pentru un ansamblu identic cu cel folosit de Ligeti în Concertul său de cameră, prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost dacă trebuie să consider partitura lui Ligeti ca un punct de referinţa sau trebuie să fac cu totul altceva. În final, am decis să scriu propriul meu Concert de cameră ca un omagiu adus lui Ligeti” – mărturiseşte compozitorul.

„Partitura mea are multe părţi (cinci, n.n.), fiecare consacrată unora din preocupările mele muzicale, care se întâlnesc cu cele ale lui Ligeti – mai ales în  Concertul său de cameră. Printre aceste preocupări se numără fascinaţia pentru mecanisme şi disfuncţionalităţile lor, un interes deosebit pentru diferite tipuri de procese muzicale şi pentru texturile lor dinamice.

Compozitorul Lurentiu Ganea (n. 1964) este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, secţia compoziţie. Multe dintre lucrările sale camerale sau simfonice au fost prezentate şi premiate de Filarmonici şi festivaluri internaţionale din Anglia, Olanda, Austria, Germania, Spania, Cehia, Bulgaria…

„Lucrarea Καθρέπτης και Θεοδικία – Oglindă şi teodicee pentru pian şi ansamblu de 15 instrumente a fost compusă în anul 2018. Este legată tematic şi stilistic de alte două lucrări: Din suferintele Dreptului Iov pentru bariton, cor bărbătesc şi orchestră, care a fost prezentată în premieră în anul 2018 cu Filarmonica Moldova din Iaşi, şi Ridicarea Dreptului Iov, care urmează să fie definitivată în scurt timp.

Împreună vor forma o trilogie. Ideea centrală este cea biblică, binecunoscută. Elementul de la care se construieşte prima lucrare este grupul de două sunete (care, prin repetare sau conexiune cu altele, pot forma grupuri mai mari).

Partea a doua a trilogiei (lucrarea de faţă) debutează cu acelaşi grup de două sunete afirmat însă hotărât, cu forţă, cu totul altfel faţă de piano-ul din prima parte. Deşi fiecare dintre lucrări poate fi prezentată independent (cum a fost cazul primeia şi cum este cazul celei de faţă), ideal este să fie prezentate impreună. Nu doar nucleul generator este comun lucrărilor, dar şi modalismul, unisonul, eterofonia ori monodia de tip bizantin susţinută de ison reprezintă tot atâtea elemente stilistice definitorii ale trilogiei. În ceea ce priveşte titlul lucrării, oglinda poate reprezenta atât tăria primordială a apelor cât şi lumile: cea de deasupra şi cea de dedesubt (,,Ceea ce este sus, este şi jos”). Lucrarea mi s-a părut necesară în crearea întregii trilogii; este trecerea de la dramatismul şi suferinţa primeia la ridicarea dintr-a treia prin atingerea lui Dumnezeu. Lucrarea poate fi prezentată atât în varianta pian şi orchestră cât şi în cea de acum, pian şi ansamblu”. ( Laurentiu Ganea).
     

Duminica, 8 septembrie      

ora 13.00 MUZICA SECOLULUI XXI
Sala Radio

ENSEMBLE LINEA

JEAN-PHILIPPE WURTZ dirijor
Raphaël Cendo – „Corps” pentru pian şi ansamblu (2015)
WILHEM LATCHOUMIA pian
Francesco Filidei – „Finito ogni gesto” („Orice gest s-a încheiat”) pentru ansamblu
Alex Mincek – Concert de cameră
Laurenţiu Ganea – Καθρέπτης και Θεοδικία („Oglindă şi teodicee”)
DAUMANTS LIEPIŅŠ pian, laureat al concursului „George Enescu”, 2018

Lucrarea poate fi prezentată atât în varianta pian şi orchestră cât şi în cea de acum, pian şi ansamblu”. (Laurentiu Ganea).