Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu“: "Pe scena Ateneului nu se debutează, se consacră"

Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu“, despre distincţia „Nihil Sine Deo“ conferită de Casa Regală

Castelul Peleş a găzduit pe 24 şi 25 martie o serie de evenimente publice cu ocazia aniversării zilei de naştere a Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta. Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu, a vorbit de la ora 12.00, la Adevărul Live, despre conferirea distincţiei "Nihil Sine Deo" Filarmonicii "George Enescu".

Ştiri pe aceeaşi temă

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

 

Principesa Moştenitoare Margareta a decorat, în numele Majestăţii Sale, miercuri, o serie de personalităţi marcante ale vieţii publice şi o serie de instituţii culturale şi de învăţământ din România şi din Republica Moldova. Ceremonia a avut loc în Holul de Onoare şi a fost urmată de o recepţie în Sala de Muzică.

Decoraţia "Nihil Sine Deo", pentru Filarmonica "George Enescu", a fost înmânată directorului general Andrei Dimitriu de către Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României. Andrei Dimitriu a fost de la ora 12.00 la Adevarul Live a vorbit despre aceasta distincţie.

Instituţia monarhică rămâne instituţia cea mai credibilă, cu o autoritate confirmată de o istorie de peste 140 de ani. Orice distincţie acordată de instituţia regală înseamnă enorm pentru onorabilitatea celor care beneficiază de acest favor. Filarmonica „George Enescu“ primeşte una din distincţiile mari ale Casei Regale din România, „Nihil Sine Deo“,  o distincţie conferită de Majestatea Sa Regele Mihai pentru aniversarea celor 125 de ani de la primul concert în spaţiul Ateneului Român, spune Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii "George Enescu".

E o recunoaştere a aportului semnificativ pe care-l aduce instituţia noastră - orchestra, corul,  muzicienii, marii artişti care au onorat scena Ateneului - în slujirea culturii române.

E o recunoaştere şi a modului în care Filarmonica „George Enescu“ a înţeles să colaboreze cu Casa Regală a României, să fie în slujba proiectelor culturale pe care le promovează, a spus Andrei Dimitriu.

În acelaşi timp este şi o confirmare a ceea ce trebuie să însemne o cultură autentică, de mare valoare, omologată naţional şi internaţional, acreditând şi cauţionând un centru românesc spiritual de excelenţă! Aş reaminti contribuţia generoasă a Familiei Regale – Regele Carol I şi Regina Elisabeta – la construcţia edificiului monumental din centrul Capitalei, a punctat Andrei Dimitriu.

Pe scena Ateneului nu se debutează, se consacră, a declarat direcorul Filarmonicii "George Enescu".

Filarmonica „George Enescu“  a fost reprezentată prin conducere şi prin muzicienii mai semnificativi din Bucureşti.

Principesa Moştenitoare şi Principele Radu au oferit un dineu oficial în Sufrageria de Stat a Castelului Peleş, în seara zilei de 25 martie, la ora 19.00, cu ocazia zilei de naştere a Principesei Moştenitoare Margareta. La dineu au luat parte reprezentanţi de cel mai înalt rang ai autorităţii publice din România şi din Republica Moldova, mari personalităţi ale vieţii culturale, diplomatice, sportive şi reprezentanţi de seamă ai clerului şi societăţii civile. La dineu au luat parte Alteţele Lor Regale Principesa Maria şi Principele Nicolae.

Ateneul Roman "inima culturii romanesti"
 

Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Roman, construit in inima Bucurestilor in urma cu 120 de ani (1886-1888), a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci al unei natiuni. Aici au conferentiat marile personalitati si savanti ai Romaniei, aici au concertat toti consacratii si tinerii artisti profesionisti ai tarii, aici au urcat pe podium multe formatii si solisti de nivel mondial, aici s-au lansat “in prima auditie“ capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au organizat primele expozitii ample, retrospective de pictura si sculptura ale maestrilor artei plastice nationale, aici s-au perindat regi si regine, oameni politici si oaspeti de seama de peste hotare spre a participa la evenimente de importanta nationala si universala intr-un cuvant, la Ateneul Roman s-au petrecut momente de anvergura istorica ce s-au inscris in cartea de aur a poporului nostru.


Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Roman s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Roman, sunand ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: "Dati un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale. Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de un manunchi de specialisti romani (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja existente din Gradina Episcopiei ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol din marmura inglobeaza cele 12 coloane dorice de sustinere a salii de concerte. Patru scari monumentale in spirala de tip baroc din marmura de Carrara, desfasurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala si anexele (birouri, sali de repetitii, cabine pentru solisti si dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter si doua randuri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate perfecta din orice colt si o auditie impecabila. Perfectiunea sunetului se datoreaza imensei cupole (bogat decorata) care "absoarbe" fondul instrumental si vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberatie catre auditori, cu intreaga gama de armonice pana la cele mai fine culori timbrale si nuante.

Se pare ca acustica exceptionala a cavitatii sonore, proprii Ateneului Roman, aplasat sala printre cele mai reusite constructii de acest gen nu doar din Europa, ci din intreaga lume. Fresca, evocand istoria poporului roman in 25 de episoade, realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin Petrescu, orga instalata in 1939 in urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele imbunatatiri tehnice produse dupa cutremurele de pamant si bombardamentul din 1944, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, dar mai ales modificarile din 1966-1967 (introducerea aerului conditionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor etc.) au transformat Ateneul Roman intr-un complex arhitectural singular in centrul Capitalei. De peste o jumatate de veac, a devenit sediul Filarmonicii "George Enescu", iar din 1958 "Cartierul general" al Festivalurilor Internationale "George Enescu".

Leagan de lansare a muzicienilor romani, de la Enescu si Lipatti, Clara Haskil, Cella Delavrancea la Ion Voicu, Lola Bobescu, Radu Aldulescu, George Georgescu, Dimitrie Dinicu, Eduard Wachmann, Alfonso Castaldi, Ionel Perlea, D.G. Kiriac, Constantin Silvestri, Elena Teodorini, D. Popovici-Bayreuth, Zina de Nori, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Iosif Conta, Cristian Mandeal, Erich Bergel, Horia Andreescu, Valentin Gheorghiu, Antonin Ciolan, Ion Nonna Otescu, Mircea Basarab, Mihai Brediceanu, Egizio Massini etc. Ateneul Roman a oferit melomanilor bucuresteni intalnirile de neuitat cu Pietro Mascagni, Vincent Indy, Richard Strauss, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Maurice Ravel, Felix Weingartner, Hermann Scherchen, Erich Kleiber, Pierre Monteux, Clemens Krauss, Hermann Abendroth, Vaclav Talich, Herbert von Karajan, Carl Bahm, Wilhelm Bakhaus, Claudio Arrau, Marguerite Long, Wilhelm Kempff, Henryk Szeryng, Alfred Cortot, Arthur Rubinstein, Pierre Fournier, Zino Francescatti, Jacques Thibaud, Pablo Casals, Walter Gieking, David Oistrah, Yehudi Menuhin, Monique de la Bruchollerie, Mstislav Rostropovici, Leonid Kogan, Ruggiero Ricci, Daniil Shafran, Dmitri Bashkirov, Christian Ferras, Nikita Magaloff, Sviatoslav Richter etc.

Templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru Romania si Balcani (cu trimitere la antichitatea greceasca), ci si un simbol de traditie spirituala a unui popor. Iar daca fundatia circulara initiala, nicicand nu a fost visata de fondatori, arhitecti si constructori ca forma ideala pentru un monument arhitectonic (au existat glasuri in epoca ce au criticat solutia tehnica insolita), iata ca timpul a harazit urmasilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci si a artei in contextul Europei. "Calare" pe trei secole (fundatia ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Roman si-a deschis larg portile unor spirite universale luminate, ce si-au dat intalnire la Bucuresti, spre a se infrati cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii.

Desi ctitorii au visat ca toate artele surori sa-si afle locul sub cupola acestui for cultural, totusi se pare ca putini si-au dat seama ca acustica naturala exceptionala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa parinteasca pentru marile personalitati si talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Roman din Bucuresti echivaleaza astazi in arta lirica cu aparitia pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima Capitalei, zidit in urma cu 120 de ani, s-a transformat in "cartea de vizita" nepieritoare a Romaniei contemporane.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările