Ana Bodea – „lebăda neagră“ de la Balşoi

Ana Bodea – „lebăda neagră“ de la Balşoi

Tânăra balerină Ana Bodea                                                                                 FOTO: Arhiva personală

GRAŢIE Balerina română Ana Bodea, în vârstă de doar 16 ani, învaţă la cea mai tare şcoală moscovită, o divinizează pe Alina Cojocaru şi visează să ajungă să danseze la Covent Garden-ul londonez.

Am cunoscut-o pe tânăra balerină româncă Ana Bodea dintr-o întâmplare. Anul acesta s-a vorbit atât de mult despre baletul românesc şi despre soarta lui, cu tot conflictul care-a măcinat Opera bucureşteană şi a dus la plecarea maestrului Johan Kobborg, încât era inevitabil ca baletul să ajungă subiectul nr. 1 pentru un jurnalist cultural.

La început, Ana pare o prezenţă elegantă, dar timidă, contrastând cu impresia la care te aşteptai când auzi că cineva de pe-aici, din ţărişoara noastră, a fost admis să studieze tocmai la prestigioasa şcoală a Balşoiului moscovit. De la prima replică, însă, din discuţie, părerea ţi se schimbă radical. Fata de doar 16 ani vorbeşte ferm şi răspicat, denotând o personalitate puternică şi pe cineva care ştie ce îşi doreşte în viaţă. Şi asta, cum spuneam, la vârsta la care majoritatea adolescenţilor încă nu au nici cea mai vagă idee pe ce drum vor s-o apuce.

„La Sylfide“ i-a schimbat viaţa

Nu vă aşteptaţi, însă, s-o fi întâlnit până acum pe Ana Bodea în sălile reci şi nedotate ale Liceului de Coregrafie „Floria Capsali“ (pentru care dansatorul Răzvan Mazilu a organizat, de-a lungul vremii, două spectacole de susţinere pe scena ONB) sau în spectacolele prăfuite care făceau, până la venirea lui Kobborg (aşa cum chiar Ana îşi aminteşte), „gloria“ Operei dâmboviţene. Părinţii Anei au ales să ocolească sistemul de stat şi să-şi dea copilul în învăţământul particular. Fetiţa a început să danseze încă de la vârsta de 3 ani.

La trei ani a început totul, îşi aminteşte acum Ana Bodea. A intrat într-o sală de balet şi a fost fascinată, vrăjită de tot ceea ce vedea: fetele graţioase îmbrăcate în tutu-uri multicolore, mişcările elegante şi sofisticate, muzica îmbătătoare etc. Şi-a spus: vreau să fac şi eu asta. Prin urmare, părinţii săi au înscris-o la şcoala privată de balet „La Sylfide“. Omul căruia îi datorează tot este profesoara sa, Lorelei Vişinescu Bari, totodată şi proprietara şcolii. Nu i-a fost uşor Anei toţi anii copilăriei, când trebuia – pe lângă pregătirea de la şcoala normală – să urmeze şi cursurile de balet, de fapt încă o şcoală (spre deosebire de copiii de la şcolile vocaţionale, care sunt scutiţi de anumite materii devenite neesenţiale), dar a reuşit. La vârsta de 11 a hotărât să devină balerină de profesie.

Ofertată şi de Berlin şi Marsilia

Cum a ajuns Ana să-şi facă studiile tocmai în îngheţata capitală a Federaţiei Ruse, totodată însă şi capitala necontestată a baletului mondial? La vârsta de 14 ani, a urmat cursurile unei şcoli de vară organizate de Balşoi Teatr. După 6 săptămâni de balet intensiv, a fost anunţată că este acceptată la şcoala de balet din Moscova, aflată sub egida prestigiosului teatru. Cu un an înainte, la 13 ani, primise acelaşi accept de la Şcoala de balet din Berlin, apoi de la cea din Marsilia. Nu dăduse însă curs solicitărilor, pentru că părinţii săi, dar şi ea, consideraseră că e încă mică. Acum, nu-i mai pare rău că a renunţat atunci, pentru că altfel nu ar mai fi ajuns să facă şcoala de balet tocmai la Balşoi.

Cei de la Moscova au primit-o direct în primul an de studii (cum ar veni, în primul an de liceu, la noi), dar în primul an nu a învăţat decât balet şi limba rusă. S-a întors spre sfârşitul anului şcolar la Bucureşti (era elevă la Şcoala 45, „Titu Maiorescu“) pentru a învăţa timp de 3 săptămîni pentru nota 9.40 la evaluarea naţională. Acum are un loc asigurat la Liceul Caragiale, dacă vreodată ar avea de gând să-şi termine liceul în România (ceea ce nu e cazul). „Mi-a plăcut întotdeauna să învăţ. Învăţ uşor“, spune Ana, rememorând experienţele anului trecut.

O româncă la Moscova

Cum a fost adaptarea la Moscova?

„La început, a fost mai greu, colegii şi profesorii nu vorbeau cu mine în engleză, dar tocmai pentru a mă stimula să învăţ limba“, îşi aminteşte Ana.

Dar în două luni a învăţat limba rusă, pe care acum o vorbeşte foarte bine. „M-a ambiţionat foarte mult lucrul ăsta“, recunoaşte Ana. Acum au trecut doi ani, urmează alţi doi, dar spune că este greu să rămâi să dansezi la Balşoi, dacă nu eşti „de-al locului“. Nu prea sunt admişi străini. Şcoala – cu scenă proprie – se află la mică distanţă (câteva staţii de metrou) de Teatrul Balşoi, care la rândul lui se află aproape de zidul Kremlinului.

Condiţiile de lucru şi de studiu sunt excelente, iar Moscova este unul dintre cele mai curate oraşe care pot fi imaginate. Dar dacă ar fi să caracterizeze oraşul printr-un singur cuvânt, acela ar fi „frig“. Noi de-aici nu putem să ne imaginăm ce-nseamnă „iarna rusească“, până târziu în aprilie. Sălile au încălzire, bineînţeles, dar odată aflat afară îţi îngheaţă mâna scoasă din mănuşă. A ajutat-o mult prezenţa alături de ea a mamei sale, fără de care recunoaşte că nu s-ar fi descurcat. În primul an, au stat în nişte clădiri aparţinând Ambasadei române de-acolo, apoi s-au mutat într-un apartament situat mai aproape de şcoală.

Inspirată de Alina Cojocaru

Are vreo balerină preferată, vreun model în drumul pe care şi l-a ales? „Balerina mea preferată este Alina Cojocaru“, răspunde Ana (fără a fi influenţat-o în niciun fel). „Avem aproape aceeaşi înălţime“. S-au întâlnit iarna trecută în culisele Operei bucureştene, când încă mai era acolo Johan Kobborg, şi i-a mărturisit atunci cât o iubeşte şi o apreciază. Regretă foarte mult ce s-a întâmplat tot anul acesta. Când Johan şi Alina au dansat împreună la Moscova, a fost prima care şi-a cumpărat bilet!

Şi Ana Bodea laudă tot ce s-a întâmplat în directoratul lui Johan Kobborg. Înainte nu prea aveai ce să vezi la Operă, plus că condiţiile de lucru erau mizerabile. „Baletul meu preferat este Giselle, dar totuşi n-aş putea să-l văd continuu, cum se reprezenta înainte“. În timpul lui Kobborg, „s-au adăugat companiei balerini străini foarte buni, gama de repertoriu s-a diversificat foarte mult“, plus condiţiile tehnice îmbunătăţite şi prezenţa fizioterapeuţilor, foarte importantă. Acum, de toate acestea s-a ales praful şi vor fi foarte greu de refăcut.

„Visul meu este să dansez la Covent Garden, ca şi Alina Cojocaru“,

spune tânăra balerină Ana Bodea. Cum la Moscova nu există studii universitare de balet, se gândeşte poate ar face în continuare o şcoală de teatru sau chiar... jurnalismul.

Balerina Ana Bodea, în redacţia „Adevărul“     FOTO: Eduard Enea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările