Nu prea e o prezenţă obişnuită pe marile noastre ecrane un film unguresc (sau provenind din alte „ţări foste socialiste“), iar meritul îi revine proaspăt înfiinţatei societăţi de distribuţie Bad Unicorn, care debutează pe piaţă cu acest film. Chiar dacă „Despre trup şi suflet“ vine la noi aureolat de posesia Ursului de Aur, pe care l-a câştigat la Festivalul de la Berlin anul acesta, contractele de distribuţie au fost perfectate înainte de câştigarea premiului, ceea ce nu poate fi considerat decât admirabil.

„Abatorul 5“

Titlul filmului promite un nivel metafizic al naraţiunii, un cinema transcendent sau mai ştiu eu ce, dar scenariul (scris tot de Ildikó Enyedi) mai degrabă spune o poveste tandră şi sensibilă, aparent plasată în lumea noastră de zi cu zi, despre felul în care ajung să se îndrăgostească doi oameni singuri (şi simpli), pe care totul părea să îi despartă. Metafizicul, dacă există, se află dincolo de cadru, în ceea ce nu e spus în cuvinte, e „dincolo de noi“, şi nu mă refer aici la găselniţa fantastică imaginată de Enyedi (cei doi protagonişti descoperă că, noapte de noapte, visează în acelaşi timp acelaşi vis, în care sunt un cerb şi respectiv o căprioară, într-o pădure îngheţată şi plină de zăpadă).

Mária (Alexandra Borbély) şi Endre (Géza Morcsányi) lucrează împreună la un abator sinistru, cel în care sunt ucise animalele pentru carne, dar rutina i-a făcut pe toţi să privească ceea ce se întâmplă aici ca pe ceva normal, firesc (chiar dacă Endre-i spune unui proaspăt venit: „Dacă nu ţi-e milă de animale, munca asta te va distruge, găseşte-ţi altceva“). El (trecut de vârsta a doua) este director economic şi stă mai mult pe la etaj, ea este controlor de calitate, proaspăt venită în echipă pentru a înlocui pe cineva plecat să nască. Bovinelor greoaie, care sunt ucise cu cruzime la nivelul teluric, de zi cu zi, le corespund – la nivelul celest, simbolic, spiritual – cerbul şi căprioara, cornutele în care cei doi se metamorfozează „noapte de noapte”. Află asta şi de aici pleacă totul între ei.

Corpurile astrale ale celor doi

„Partenerul meu cerb“

Filmul de care „On Body and Soul“ mi s-a părut cel mai apropiat este celebrul „Amélie”, şi aceasta nu la nivel stilistic, ci la cel al credinţei în existenţa unui plan subiacent sau adiacent lumii noastre, misterios şi care ne guvernează / aranjează destinele. Cu toate diferenţele de rigoare, Mária Racz însăşi este o Amélie Poulain. Suferă de sindromul Peter Pan, a refuzat să crească, deşi nu mai este chiar o copilă, şi se tratează la un psiholog pentru copii. Incapabilă de comunicare şi de contact fizic (deşi exersează asiduu în singurătate), este bineînţeles nu numai virgină, ci şi virgină emoţional, nu ştie „cum se face“. În final, ea şi Endre, „partenerul ei cerb“, suferă de acelaşi handicap la mâna stângă, pe care nu pot s-o mişte (el o are paralizată pe viaţă, ea în urma unui accident de parcurs), semn că de acum sunt uniţi. Vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi?

Realizat cu grijă şi atent la lucrurile mici, cu simţul detaliului semnificativ şi al accentelor capabile de a emoţiona, filmul evocă de fapt, stilistic, cinemaul pre-1989 al ţărilor socialiste din Est, maghiar şi nu numai, care-a fost unul glorios. Enyedi însăşi nu este la primul film, ci la al şaselea lungmetraj, debutând încă în 1989 („Secolul meu XX“), dar acesta clar o consacră pe plan internaţional. Poate prea calofil la nivel al imaginii şi al spunerii, „picătură cu picătură“, a poveştii, făcut să placă (şi place!), „Despre trup şi suflet“ nu emoţionează totdeauna în mod real, adică atunci când îi e sesizată artificialitatea. De exemplu, scena uciderii animalelor în abator, care corespunde celei leitmotiv, a cerbilor în zăpadă, rămâne o scenă bine făcută şi-atâta tot.

Info

Despre trup şi suflet / On Body and Soul / Teströl és lélekröl (Ungaria, 2017)
Regia: Ildikó Enyedi
Cu: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Zoltán Schneider

4 stele

PORTRET DE REGIZOR

John G. Avildsen – s-a dus şi regizorul lui „Rocky“


Pe 16 iunie 2017, adică fix acum două săptămâni, s-a stins din viaţă, în metropola californiană Los Angeles, regizorul american John G. Avildsen, autor, în cei 50 de ani de carieră, a 29 de titluri. Avea 81 de ani şi nu prea se mai auzise demult de el, practic cam de prin 1999, când regizase „Inferno“, cu Jean-Claude Van Damme, dar îi fusese atât de ruşine de el, încât semnase cu pseudonimul Danny Mulroon. Rămâne totuşi regizorul primului „Rocky“ (cel din 1976, trei Oscaruri, printre care unul şi pentru Avildsen, dar şi pentru cel mai bun film), şi nu numai atât, ci şi al seriei din anii ’80 „Karate Kid“ – trei filme, dintre care, iarăşi, mai ales primul, din 1984, este un film de referinţă despre şi pentru adolescenţi.

A ştiut pe ce „cal“ să mizeze

Regizorul a avut noroc că i-a picat pe mână scenariul de la „Rocky“, pe care Sylvester Stallone îl plimba pe la studiouri de ani buni, cedându-l numai cu condiţia să interpreteze rolul principal. Nimeni nu voia însă să mizeze pe un necunoscut, în plus şi unul urât şi cu nasul strâmb. Avildsen a făcut-o şi, cum spuneam, povestea s-a concretizat, în 1977, în trei Oscaruri: cel mai bun film, cel mai bun regizor (Avildsen) şi cel mai bun montaj, scenariul lui Stallone, el ca actor, Talia Shire şi încă doi actori primind doar nominalizări. Regizorul va reveni la personaj cu „Rocky V“, în 1990, dar filmul, ca toate celelalte din serie, a fost mult sub nivelul celui din 1976.

Născut pe 21 decembrie 1935, în localitatea Oak Park, Illinois, John Guilbert Avildsen a debutat ca regizor în 1965, cu un scurtmetraj documentar, iar în lungmetraj în 1969, cu „Turn on to Love“. Filmele lui de până la „Rocky“ (ca şi de după, cu excepţia seriei „Karate Kid“) sunt cam uitate, dar a mai înregistrat succes, în 1973, cu drama „Save the Tiger“ (Oscar pentru Jack Lemmon) şi, în 1981, cu comedia „Neighbors“ (cu John Belushi şi Dan Aykroyd). Avildsen nu va fi socotit niciodată un mare regizor american, dar rămâne în istorie prin filmele pe care le-am menţionat mai sus.

Top 5 filme importante

1. Rocky (SUA, 1976)
2. Karate Kid (SUA, 1984)
3. Save the Tiger / Salvaţi tigrul (SUA, 1973)
4. Karate Kid II (SUA, 1986)
5. Neighbors / Vecinii (SUA, 1981)