Adevăruri de altădată:Un Bernstein maturizat
0Excelent - noul spectacol de la „Regina Maria“... Oricât s’ar necăji esteţii, supraesteţii şi hiper-esteţii de profesie, - nu pot să nu mărturisesc că piesa lui Bernstein - „Nădejde“ - mi-a plăcut.
De altfel e un Bernstein nou, mult mai omenesc, mult mai natural, mult mai sentimental. Un Bernstein maturizat, care pornind dela faptul divers, tratat iute, în acte solid închegate, cu efecte calculate la milimetru, - a ajuns în acel profund omenesc, care face trăinicia operei de artă.
Nu voi încerca să povestesc subiectul piesei lui Bernstein. Pentru aceasta nu mi-ar fi de ajuns o cronică teatrală. At trebui să scriu un roman, unul dintre cele mai emoţionante romane ale vremii din urmă. Fiindcă subiectul acestei piese este un crâmpei de viaţă, - de viaţă trăită, adevărată, suferită şi chinuită.
Bernstein, care a văzut totdeauna viaţa în adâncurile ei, care i-a smuls brutal fardul ca s'o arate aşa cum este, - a „lucrat" şi de data aceasta la fel. Fragmentul de viaţă surprins e tratat magistral. Fără scene mari, fără efecte dozate abil, - într'un dialog perfect firesc, un dialog de fiecare zi - cu o mie de lucruri care se subînţeleg, care se petrec între culise, „Nădejde" este cea mai bună, cea mai umană, cea mai răscolitoare dintre piesele lui Bernstein.
Nu există - cred - om de suflet care să nu urmărească această piesă dela început până la sfârşit, cu un ochi înduioşat şi cu un gând încordat. Mai complexă, mai omenească şi mai vie decât „Melo", - piesa aceasta se înfige adânc în sufletul ascultătorului. Sunt bucuros că pot spune aci tot binele şi toate laudele, fără nici o reticenţă, fără nici o obiecţie - pentru felul cum s'a realizat pe scena teatrului „Regina Maria" acest spectacol. D-na Lucia Sturdza - Bulandra, d-nii Tony Bulandra şi Gh. Storin - cei trei interpreţi ai lui Bernstein consacraţi prin atâtea succese - au realizat un record. Rareori mi-a fost dat să văd în teatrul bucureştean o atât de adâncă pătrundere a textului, o interpretare atât de justă.
(articol publicat de Tudor Teodorescu-Branişte în „Adevărul", 1935)
Se încarcă comentariile...
