Adevăruri de altădată: Intervenţii

Zilele trecute am prezentat unei importante doamne din provincie pe un înalt demnitar al statului.

- D. inginer Pitulescu, directorul general al poştelor.
- A, ce bine-mi pare că-l cunosc pe d. Pitulescu! Mi se strică foarte des telefonul!

N'am crezut util să informez pe stimata doamnă că telefoanele nu mai depind de d. Pitulescu şi că, în orice caz, ceiace ar aştepta d-sa de la d. director general al poştelor poate face mult mai bine, pentru patruzeci de lei, un ucenic al instalatorului de aparate telefonice. Cazul stimatei doamne din provincie nu este unic.

Întrebaţi pe orice ministru, pe orice înalt demnitar al statului, de câte ori pe zi este deranjat pentru toate fleacurile, de persoane din lumea cea mai bună. În special, doamnele ţin să-şi valorifice cunoştinţele prin tot felul de intervenţii, una mai măruntă de cât alta. Nu le poţi refuza, fiindcă s'ar supăra pentru toată viaţa.

Nu le-ai făcut cine ştie ce mare serviciu, dar ţi-au luat dintr'o vreme preţioasă, a trebuit să laşi conciliabule mult mai serioase, ca să le dai ascultare.

V'am mai povestit odată cum pe vremea primului proconsulat al d-lui mareşal Averescu, ministru-preşedinte şi titular la industrie, soţia unui important partizan al d-sale, astăzi şef de delegaţie în străinătate, a solicitat şefului guvernului o audienţă.

D. mareşal Averescu a lăsat să aştepte diplomaţi străini, generali şi miniştri români, ca să primească pe stimata doamnă, dar stimata doamnă i-a cerut să-i desrobească de la vamă un coş cu fructe glasate, de la Nisa, al căror import era prohibit.

Or fi mari nedreptăţi în alcătuirea administraţiilor noastre, în felul cum funcţionarii se poartă cu petiţionarii, dar sunt de o mie de ori mai mari nedreptăţile pe cari le face publicul. Cereri fanteziste, intervenţii permanente pentru cauze dinainte pierdute.

Democraţia moare, ca să fie înlocuită de demagogie şi de nedreptatea celor fără de răspundere. (articol publicat de Victor Eftimiu în „Adevărul", 1935)