Adevăruri de altădată: Întunecatul April

Să cetim poezia d-lui Emil Botta, intitulată „Nuanţe": „Prin al iepurilor somn speriat, / Au trecut ogarii în lung şi 'n lat. / În fruntea lor vânătorul / Împărţea, din belşug, omorul. / Prin somnul profund al stejarilor / Au trecut ca hoardele tătarilor, / O mie de toamne despletite / Şi o mie de ierni, care de care mai cumplite. / Doar prin somnul meu Cel Rău nu aducea / Nici spaimă, nici urgie, nici aprigă nea. / Somnul me

Poezia e compusă simetric, cu trepte de astă dată logice, în scopul înţelegerii oarecum raţionale. Autorul opune somnului spăimos al iepurilor şi conştiinţei onirice a vegetalului, odihna sa noptatecă, liniştită, sub privegherea Întunecatului April, care nu e altceva decât melancolia, proprie vârstei tinereşti.

Sentimentul e romantic de bună seamă. D. Emil Botta se aşează sub zodia romantismului, dar variază tonalitatea liniştitei sale disperări, prin filiera umoriştilor din cari coboară. Fie că, ostentativ romantic, cultivă macabrul, - cât de purificat, însă, - sau că, romantic cu discreţie, pune o surdină suspinului, d-sa rămâne mereu lucid şi stăpân pe coardele inimei, prin ironie.

Luciditatea e una din trăsăturile personale ale sensibilităţii sale, ca o frână de rezervă a melancoliei.Nici o poemă nu-l exprimă mai sintetic decât aceea finală. Sinceritate, emoţie, ironie, fantazie, luciditate, oarecare bravadă simpatică şi cuceritoare, fac preţul poeziei d-lui Emil Botta.

Ea se recomandă ca speranţă de înviorare a liricei noastre, poate prea mult întârziată în experienţe ce merg împotriva inspiraţiei libere şi contra sensului emotiv al poeziei. Prin complexitatea ei, ea răspunde înţelesului bogat al poeziei, pe care nu o dorim lineară şi simplă, arie de romanţă.

„Întunecatul April" este desigur cea mai proaspătă apariţie lirică de la „Marea Vânătoare" a d-lui Virgil Gheorghiu (1935): un adevărat eveniment literar, pe care l-am dori confirmat prin creaţii viitoare. (articol publicat de Şerban Cioculescu în Adevărul, 1937)