Filmul italian „Complet străini“ / „Perfetti sconosciuti“, regizat de Paolo Genovese, este cel mai mare succes de public pentru cinematograful peninsular nu numai din 2016, an în care a avut premiera, ci domină box-office-ul italian al ultimilor ani, fiind filmul cu cele mai mari încasări. Nu este un lucru rău, pentru că „Perfetti sconosciuti“ este o comedie onestă, adresată clar publicului larg, care – cu toate că nu posedă sofisticăriile unor Fellini sau Pasolini, care-au făcut faima cinematografului din Peninsulă – transmite totuşi un mesaj – exprimat simplu, dar substanţial în conţinut – despre vieţile noastre, ale tuturor, în lumea modernă (sau, dacă vrem, postmodernă).

Telefonul, o „cutie neagră“

Anumite constante ale sufletului şi comportamentului uman rămân, totuşi, valabile în orice epocă istorică şi indiferent de tehnologie, şi de-aici pleacă şi demersul regizorului (şi coscenarist, alături de alţi patru colaboratori). Astfel de situaţii comice, dar care devoalează adevărata noastră natură, s-au mai imaginat, iar aceste „marivodaje“ – încurcături amuzante, cu tentă sexuală (în genul pieselor lui Marivaux) – sunt un loc comun în dramaturgie. Faptul că acum „agentul provocator“ este telefonul mobil (pe care cele şapte personaje – toate la fel de principale! – decid să şi-l facă fiecare public, punându-l pe speaker, pentru a demonstra că „nu au nimic de ascuns“) este până la urmă secundar.

E-adevărat, însă, că scenariştii au dreptate, când clamează moralizator, spre final: „Ne-am pus în telefonul mobil, ca într-o cutie neagră, toate vieţile noastre, toate secretele, visele şi dorinţele neîmplinite“. Cei şapte – prieteni vechi sau soţiile lor, mai mult sau puţin recente – se strâng într-o seară de vară în locuinţa unuia dintre cupluri, pentru a cina şi a o cunoaşte pe noua logodnică a unuia dintre ei, „gagicarul“ Peppe (Giuseppe Battiston), care însă apare singur, pentru că Lucia are o durere de cap. În discuţie, se face la un moment dat următoarea propunere: cât durează cina, cei prezenţi să împartă tot ceea ce comunică pe telefonul mobil (convorbiri, SMS-uri, WhatsApp-uri, mailuri etc.), pentru că oricum nu au nimic de ascuns şi se cunosc foarte bine unul pe celălalt, fiind prieteni vechi...

Dincolo de aparenţe

Toate bune şi amuzante, dar prima problemă apare atunci când unul dintre convivi, Lele (Valerio Mastandrea), este luat din greşeală drept homosexual (adevăratul gay era în realitate Pepe, pentru că Lucia e e fapt Lucio, care-l sună insistent). „Doar două ore am fost homosexual (frocio, „bulangiu“, e de fapt termenul folosit), şi mi-a ajuns“, spune, spre sfârşit, Lele. Proverbiala toleranţă a grupului de prieteni vechi, şi mai ales a lui Cosimo (Edoardo Leo, care se va dovedi şi cel mai imoral), se sfârşeşte atunci când unul dintre ei se dovedeşte frocio. Rând pe rând, pe principiul „bulgărelui de zăpadă“, toţi se arată a fi altceva decât păreau şi de relaţiile dintre cei şapte prieteni (şi în fiecare cuplu în parte) se alege praful.

Fiecare are ceva de ascuns, mai mult sau mai puţin grav, şi majoritatea lucrurilor secrete sunt de natură sexuală. Cei mai mulţi se înşeală frenetic, câteodată partenerii fiind şi dintre cuplurile aflate la masă, or aceste quiproquo-uri sunt o constantă în teatrul comic, de la cel antic, trecând prin „mavoridajele“ de care spuneam, până la cel pentru corporatişti de azi. Singurul care se dovedeşte deasupra acestor înşelăciuni este gazda, Rocco (Marco Giallini), ceea ce te puteai aştepta şi după felul plin de inteligenţă în care-şi educă fiica, o adolescentă rebelă. În final, Genovese şterge tot ce-am văzut şi ne-arată ce liniştit ar fi fost tot dacă acest joc n-ar fi avut loc, sugerând că totuşi aceste minciuni sunt poate necesare.

Info

Complet străini / Perfetti sconosciuti (Italia, 2016)
Regia: Paolo Genovese
Cu: Giuseppe Battiston, Anna Foglietta, Marco Giallini, Edoardo Leo, Valerio Mastandrea, Alba Rohrwacher

3 stele

PORTRET DE REGIZOR

Tom Hanks – serios şi ca regizor, nu doar ca actor


Actorul american Tom Hanks, care interpretează rolul principal în blockbuster-ul „The Circle“ (regia James Ponsoldt), alături de vedeta feminină Emma Watson, film care are premiera începând de vineri pe marele noastre ecrane, este nu numai un interpret titrat, serios şi respectat, ci şi un regizor de film la fel de temeinic, care – ca şi actorul Tom Hanks – nu a încurcat niciodată pe nimeni. „Puţin, dar bun“, a fost principiul lui Hanks, care – spre deosebire de alţi actori din generaţia sa, mai mult sau mai puţin talentaţi, dar cu fumuri de „autor total“ (să-l pomenim aici doar pe Ben Affleck, care-a dat-o rău de tot în bară cu recentul „Live by Night“) – nu s-a întins mai mult decât îi era plapuma şi a semnat doar două lungmetraje de ficţiune, şi la distanţă de 15 ani dintre ele, dar amândouă remarcabile, fără a fi deloc geniale (lucru pe care, mai mult ca sigur, nici nu şi l-au propus).

S-a lansat ca băiatul timid şi „frumuşel“

Cele două filme despre care vorbim, scrise şi regizate integral de Hanks, sunt „That Thing You Do!“ (1996, cu Tom Everett Scott şi Liv Tyler) – comedie muzicală, despre avatarurile carierei meteorice a unei formaţii de băieţi din anii ’60, lansaţi cu hitul din titlu, film în care se autodistribuie în rolul impresarului sufletist al trupei – şi, după trecerea a 15 ani, „Larry Crowne“ (2011, o altă comedie „cu suflet“) – şi-o ia ca parteneră pe Julia Roberts şi interpretează rolul principal, al unui bărbat la vârsta de mijloc care, după ce-şi pierde slujba, se reinventează întorcându-se la colegiu! E-adevărat că Hanks, ca mulţi alţii, şi-a făcut mâna lucrând mult, în anii ’90, în televiziune, de exemplu regizând episoade ale unor seriale în care şi juca, cum ar fi „Tales from the Crypt“ (1991) sau „Band of Brothers“ (2001).

Viitorul actor şi regizor s-a născut în localitatea californiană Concord, pe 9 iulie 1956 şi sub numele Thomas Jeffrey Hanks. Tatăl (bucătar) avea ascendenţă engleză şi puţin germană, dar familia mamei sale (infirmieră), la origine Fraga, era în întregime portugheză. Hanks îşi descrie familia drept una „fracturată“, după divorţul părinţilor fiind crescut de străini miloşi. Asta nu l-a împiedicat însă să ajungă unul dintre cei mai respectaţi actori de la Hollywood, care, după ce s-a lansat în comedii romantice uşurele în anii ’80, a devenit în deceniul următor, odată cu cele două Oscaruri succesive pentru „Philadelphia“ şi „Forrest Gump“, un interpret de roluri solide şi serioase, Steven Spielberg căpătând chiar o slăbiciune pentru jocul său („Saving Private Ryan“, „Catch Me If You Can“, „The Terminal“, recentul „Bridge of Spies“).

Top 3 filme importante

1. That Thing You Do! (SUA, 1996)
2. Larry Crowne (SUA, 2011)
3. Band of Brothers (serial TV, SUA-Marea Britanie, 2001)

Citeşte şi:

„Războiul lumilor“ – cronica la filmul lui Steven Spielberg „Bridge of Spies“ (2015), cu Tom Hanks în rolul principal

„Un erou american“ – cronica la filmul lui Clint Eastwood „Sully“ (2016), cu Tom Hanks în rolul principal

despre filmul lui Tom Tykwer „A Hologram for the King“ (2016), cu Tom Hanks în rolul principal

„Dincolo de Mary Poppins“ – cronica la filmul „Saving Mr. Banks“ (2013), cu Tom Hanks în rolul lui Walt Disney

„Evanghelia după Fraţii Wachowski“ – cronica la filmul „Atlasul norilor“ (2012), cu Tom Hanks într-unul dintre rolurile principale