Există la români o mare apetenţă pentru înjurături, de cele mai multe ori gratuite, doar de dragul înjurăturii. Mulţi o fac cu poftă, cu răutate şi aşteaptă parcă şi o recompensă...

A avea cultură nu înseamnă doar să fi citit un mare număr de cărţi, să jonglezi cu nişte noţiuni şi să faci conexiuni. Înseamnă să ştii să fii rezervat, să-ţi stăpâneşti impulsurile şi să te exprimi într-un anume mod, să nu depăşeşti nişte limite.

De multe ori mă întreb dacă cei care sunt abonaţi din oficiu la comentarii, mai şi muncesc? Dacă au familii şi dacă aşa cred ei că pot schimba ceva în ţara asta, înjurând de fiecare dată când li se iveşte ocazia...

De curând, un nou scandal apărut din nimic a făcut înconjurul televiziunilor, ziarelor, Facebook-ului şi tuturor reţelelor de socializare.

Dacă ar fi fost vorba despre Gigi Becali sau despre celebrul primar al sectorului 5, aş fi zis. Dar este vorba despre Ionuţ Vulpescu, proaspăt numit ministru al culturii, absolvent al facultăţii de teologie, de filosofie, cu un doctorat solid şi pe care nu îl poţi bănui după felul în care scrie, se exprimă şi gândeşte, a fi un impostor în materie.

Aflu acum din presă că Ionuţ Vulpescu nu ştie cine este Shakespeare şi cine este HAMLET. Confundă autorul cu personajul...

Mă întreb dacă este adevărat ce se întâmplă? Dacă nu cumva cei care râd şi care scriu aşa ceva nu sunt ei înşişi eroii lui Creangă din „Povestea Prostului”?

Mă intreb dacă unii dintre ei nu au aflat abia cu această ocazie cine este Shakespeare şi cine este Hamlet.


Am făcut cândva o greşeala, cred că acum doi ani. Am scris pe Facebook numele lui SHAKESPEARE şi am omis  litera H. Este greu să fiu bănuita că nu ştiu să scriu SHAKESPEARE, pe care l-am studiat în facultate, l-am citit şi l-am interpretat jucând pe scenă diferite roluri. Totuşi, s-a întâmplat să omit această litera din grabă... Bineînţeles că s-a gasit cineva să-mi facă observatie, e-adevărat, ceva mai blândă decât cele care i s-au făcut lui Ionuţ Vulpescu. Probabil fiindcă nu eram ministrul Culturii, altfel poate aveam aceeaşi soartă.

Cred că înainte să aruncăm cu piatra este bine să ne uităm în cine o aruncăm. Mie îmi este ruşine de comentariile apărute în presă şi pe Facebook!

Sunt ziarişti pe care îi cunosc, cărora le-am citit articolele şi cărţile publicate şi de la care chiar nu mă aşteptam să aibă un asemenea comportament infantil. Cel mai urât  este că au apărut şi comentarii nesemnate!

Cei care au dat înregistrarea unei fraze rostite de Ionuţ Vulpescu şi au tăiat-o la jumătate ca să stârnească acest scandal ar trebui să-şi ceară scuze sau să fie daţi în judecată!

PS: Acum, domnilor comentatori, vă rog, înjuraţi-mă şi pe mine!

Înregistrarea integrală a convorbirii dintre Ionuţ Vulpescu şi jurnalista.