Marin Cazacu – Profesorul şi Violoncelistul – mi-a dăruit în ultimii ani prietenia sa artistică şi umană şi multe dintre cele pe care le-am făcut nu ar fi avut aceeaşi anvergură fără contribuţia lui mai mult sau mai puţin directă. Am încercat să ofer şi eu, în felul meu, un echivalent a ceea ce mi-a dăruit de-a lungul timpului, iar una dintre aceste încercâri este Turneul naţional „Clasic la puterea a treia” – Violoncellissimo, care timp de 9 zile şi-a propus o incursiune sonoră în lumea violoncelului prin intermediul unui repertoriu divers şi spectaculos, de la clasic la contemporan, trecând prin 6 oraşe ale ţării – Tulcea, Piteşti, Alba Iulia, Arad, Bucureşti şi Bistriţa – într-un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, dar pentru care partenerii locali din toate aceste oraşe, destul de îndepărtate între ele pe hartă, au fost esenţiali.


FOTO Virgil Oprina

Chiar Marin Cazacu spunea: "În acest turneu am străbătut efectiv ţara de la est la vest şi de la sud la nord, iar publicul pe care l-am întâlnit a fost pe cât de diferit, pe atât de plin de căldură. Parcă am trăit într-un fel de road movie, a cărui coloană sonoră am cântat-o în mai multe versiuni." Este mult mai complicat decât pare ca, pe drumurile României din 2019, să faci aceste călătorii cu o trupă de 8 violoncelişti şi 8 violoncele (pentru că aceste minunate instrumente sunt şi ele nişte personaje concrete ale poveştii noastre) şi să însufleţeşti un public atât de diferit.

Marin Cazacu şi 7 dintre discipolii săi (Mircea Marian, Horaţiu Luduşan, Radu Sinaci, Ella Bokor, Adrian Precup, Octavian Lup şi Ştefan Cazacu), pe scurt Violoncellissimo, au evoluat în toate aceste concerte din ţară, lor alăturându-li-se la Bucureşti alţi 8 tineri violoncelişti, Iulian Ochescu la pian şi Iulia Bitta la percuţie, într-o formulă extinsă adaptată scenei mult mai mari a Sălii Radio.

Dacă porneam, în urmă cu un an, cu un turneu ce avea în centru cei patru muzicieni din familia Cazacu, în 2019 Clasic la puterea a treia a însemnat „familia profesională” a lui Marin Cazacu. O familie compusă din muzicieni – elevii şi studenţii lui –, o familie cu un număr de membri în permanentă modificare, o familie ce poate aduce pe scenă de la 4 la 100 de violoncelişti. În această formulă flexibilă şi mereu surprinzătoare, familia de violoncelişti a lui Marin Cazacu a cucerit scenele de la noi şi din afară – cu recente apariţii notabile la Luxemburg, Paris, Bruxelles, Beijing şi Washington, dar şi printr-o apariţie surprinzătoare în finala de la… Românii au talent.


FOTO Virgil Oprina

Repertoriul abordat în întregul turneu, dar mai ales la Bucureşti a reflectat lipsa de idei preconcepute şi respectiv deschiderea spre public a acestei formule câştigătoare care este Violoncellissimo, aflată pentru prima dată într-un turneu naţional. Ne aşteptam la o strălucită pledoarie pentru posibilităţile nebănuite de expresie muzicală ale violoncelului, pentru calităţile sale de virtuozitate impresionante. Dar a fost mai mult decât atât.

Programul ne-a plimbat nu numai prin istoria muzicii clasice, ci prin cea a mai multor stiuluri, într-un buchet muzical plin de imaginaţie, lumini şi umbre, coloristică rafinată şi entuziasm. Aproape toţi membrii formaţiei au trecut alternativ prin postura de solist, coeziunea şi forţa sonorităţii de ansamblu fiind însă cea care le oferă personalitate. Partea a doua a programului, cea aducând în prim plan prelucrările de folclor, de muzică de film sau de piese pop rock celebre ale ultimelor decenii a stârnit ovaţiile publicului de la Sala Radio, cu siguranţă şi încântarea celor care au ascultat în direct concertul la radio, nu pe ultimul loc aflându-se prelucrarea aparent improvizatorică a celebrei teme Alla turca de Mozart, după care publicul aproape că nu mai voia să plece acasă.

Deşi primul, cu siguranţă acesta nu va fi ultimul turneu naţional Violoncelissimo, pentru că sunt încă multe oraşe din ţară al căror public s-ar bucura cu siguranţă de întâlnirea cu cei pe care Marin Cazacu continuă să-i însufleţească, precum pe cei din Orchestrele Naţionale de Tineret ale României.


FOTO Virgil Oprina