Înapoi la argument, poveste despre André Scrima

Înapoi la argument, poveste despre André Scrima

Horia-Roman Patapievici îi are invitaţi în această seară, la cea de-a 21-a ediţie a întâlnirilor „Înapoi la argument” pe Anca Manolescu şi Andrei Pleşu, iar tema discuţiei care va avea loc la librăria Humanitas de la Cişmigiu, începând cu ora 19.00, va fi personalitatea părintelui André Scrima.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cea de-a 21-a întâlnire „Înapoi la argument” îi este dedicată teologului André Scrima, invitaţii lui Horia-Roman Patapievici în spaţiul primitor de la librăria Humanitas de la Cişmigiu fiind Anca Manolescu şi Andrei Pleşu care au coordonat, au îngrijit şi au prefaţat de-a lungul timpului volumele apărute la editura Humanitas în seria de autor André Scrima, cuprinzând textele aflate în „Fondul André Scrima” de la Colegiul Noua Europă din Bucureşti. Tema întâlnirii din această seară: „Cine a fost părintele André Scrima (1925-2000)?”

Cei trei vor încerca să ofere răspunsuri la această întrebare şi să contureze portretul unui om cu un destin care a schimbat destine. „Cosmopolit şi totuşi român, călugăr şi totuşi om de lume, ortodox, dar cu o anumită aromă iezuită, Andrei Scrima recită îndelung din Djalal ed-din Rûmi şi din Rilke, din Emily Dickinson şi Ion Barbu, din Upanişade şi din Evanghelie. Se desfată de pitorescul unor rare şi vechi cuvinte neaoşe, dar vorbeşte cu un cochet accent franţuzesc. Invocă astrofizica, genetica modernă sau topologia ca pe nişte domenii la îndemână, fredonează cântece ruseşti şi îşi încheie conversaţiile telefonice cu o sintagmă arabă”, scria Andrei Pleşu.

André (Andrei) Scrima s-a născut în 1925, la Gheorghieni şi a murit în 2000, la Bucureşti. Monah, membru al grupului de la Antim, „Rugul Aprins“, a fost arhimandrit al Patriarhatului ecumenic de la Constantinopol, reprezentant al Patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II, membru şi organizator, din 1959, al comunităţii monastice de la Deir-el-Harf (Beirut, Liban). Şi-a făcut studiile, la Bucureşti – filozofie, matematică şi teologie. Între 1957 şi 1959, a fost doctorand la Benares, India. A fost profesor de filozofie şi de ştiinţe religioase la Universitatea dominicană Le Saul choir, Paris (1966–1968), şi la Universitatea franceză din Beirut (1968–1989). Este membru fondator (1966) al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles.

Printre volumele publicate în România sunt „Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană”, cu o prefaţă de Andrei Pleşu, Humanitas, 1996, 2000, 2012; „Comentariu la Evanghelia după Ioan” (partea a doua), Humanitas, 2003; „Despre isihasm”, Humanitas, 2003; „Teme ecumenice”, Humanitas, 2004; „Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii. Jurnal de conciliu, cuvânt înainte de Olivier Clément”, prefaţă de H.-R. Patapievici, Anastasia, 2004; „Antropologia apofatică”, Humanitas, 2005; „Biserica liturgică”, Humanitas, 2005; „Ortodoxia şi încercarea comunismului”, Humanitas, 2008; „Funcţia critică a credinţei, Humanitas”, 2011.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările