Programul, pe ansamblul acestuia, este cu totul ademenitor şi a început în mare forţă marcând chiar din primele momente orientările acestei stagiuni de vară, anume muzică la nivelul capodoperelor marilor epoci ale culturii muzicale europene, muzică accesibilă unui numeros public. Iar aceasta prin intermediul câtorva capete de afiş, a unor muzicieni performeri, importante personalităţi ale vieţii muzicale actuale.

Cu recitalul domniei sale, susţinut zilele trecute la Ateneul Român, soprana Elena Moşuc împlineşte o strălucită carieră – ceea ce numim şi astăzi – de Prima Donna, carieră susţinută pe primele scene ale vieţii muzicale actuale.

Iniţiată cu trei decenii în urmă, cariera internaţională a purtat-o prin toate marile scene de operă. Şi nu numai! A avut şansa colaborării cu mari case de discuri, cu mari regizori, cu mari dirijori sau colegi de scenă; imprimările sunt mărturie, vocea sa rămâne drept reper al patrimoniului vocalităţii cultivate în deceniile de început ale secolului. Iar aceasta atât în calitate de soprană de coloratură cât şi mai tărziu ca soprană lirică cu valori de lejeritate; aşa cum demonstrează acest lucru imprimările domniei sale din albumul CD sugestiv intitulat Eroine Verdiene - rolul principal din opera Traviata; de această dată aria mare din actul întâi, spre exemplu, a fost oferită zilele trecute în încheierea recitalului.

Atitudinile scenice cu susţinere dramatică intensă pot fi regăsite inclusiv pe parcursul scenei finale din opera Roberto Devereux de Gaetano Donizetti. Au existat momente de excelenţă care este firesc a fi evidenţiate, momente vocale susţinute cu vigoarea emisiei de soprană spintă; am în vedere Valsul Musettei din opera Boema de Puccini, susţinut cu o dezinvoltură scenică cuceritoare şi, de asemenea, o arie care i-a fost dedicată artistei în mod special de compozitorul Marco Giubileo, arie oferită la noi în primă audiţie absolută.

Evident, un program de asemenea amploare – în partea secundă a recitalului au mai fost oferite pagini celebre datorate lui Pietro Mascagni, lui Charles Gounod – a avut nevoie de o pregătire vocală pe măsură. In prima parte a programului au putut fi audiate pagini ale Barocului muzical –  sensibilitate fluent etalată pe parcursul unei celebre arii datorată lui Antonio Cesti, dar şi momente lirice mai recente notate de Erik Satie – o vocaliză din ciclul Gymnopedie-ilor, sau celebrul chanson Les Chemins de l Amour melodizat de Francis Poulenc.

Inspirată idee, susţinerea instrumentală a programului primei părţi a fost asigurată de ghitaristul Bogdan Mihăilescu! ...iar susţinerea momentelor părţii secunde a programului am datorat-o pianistei Vasilica Stoiciu Frunză, muzician cu extinsă experienţă în domeniul genului de operă.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.