„Ce bine este că au voinţă românii ăştia!" Au. Doamna care trece cu copilul de nici un an în cărucior este mulţumită: a votat şi a avut noroc că nu a trebuit să stea la coadă. Persoanele în vârstă şi părinţii însoţiţi de copii au prioritate la intrarea în secţia de vot. Cristian este şi el mulţumit: este aici, în faţa consulatului român din Paris, de pe la 5 şi jumătate, dar măcar de data aceasta a votat.
Pentru prima dată, dupa enorm de mult timp, un candidat are şansa de a câştiga alegerile cu un vot pozitiv. Victor Ponta, spre deosebire de contracandidatul său, mizează pe un vot pozitiv, un vot care să îi susţină proiectul şi care să îi valideze opţiunile.
Felul în care votăm, dacă votăm, poate schimba calitatea conducătorilor în bine sau în rău. Un truism. Dacă nu ştim de la Kant treaba asta, ar trebui să ne-o spună măcar bunul-simţ. Totuşi, există o datorie morală de a vota? Mai mult: ce înseamnă responsabilitatea de a vota corect? Adevărul Live şi Centrul de Cercetare în Etica Aplicată au reluat ,vineri, seria de dezbateri morale cu o temă de ultimă actualitate.
Ieri după-amiază m-a strigat un necunoscut pe o stradă din Bruxelles. S-a dovedit a fi un compatriot care voia să ştie dacă vor fi mai multe secţii de votare în Bruxelles, oraş invadat literalmente de români – s-a deschis până şi o băcănie românească vizavi de bursă pentru a servi toată această comunitate în creştere.
Mă îndeamnă inima să-mi îmbărbătez prietenii din proximitate şi din mari depărtări. Să le spun: curaj, om bun, cinstit. Doar l-aţi văzut pe om la lucru. E un gospodar solid, care a mai câştigat alegeri. Va-nvinge iar.
Aţi fost şi sunteţi de un secol încoace, una dintre forţele tăcute ale ţării astea încercate. Dar aţi reuşit, din 40 de opincuţe şi 20 de traiste, cu puţin praf de cretă, să faceţi cea mai tare şi reală alchimie. Aţi transformat vorbele în aur şi din gură în gură, aţi pus mână de la mână, an de an, la facerea minţii acestui neam, condus astăzi, 2014, de un stat al strategiilor feudale.
Am decis cu greu să mi te adresez astfel. Citesc în presa românească tot felul de scrisori deschise sau mesaje către candidaţi. Eu nu doresc să mă adresez lor, ci ţie. Cel care ai stat acasă pe 2 noiembrie. Cel care ai considerat că niciunul nu merită votul tău. Cel care ai gândit că „nu e important câţi votează, important e cine numără voturile“.
La o zi după prima confruntare televizată dintre finaliştii la prezidenţiale, Monica Macovei a comentat prestanţa celor doi contracandidaţi şi a oferit câteva recomandări candidatului Klaus Iohannis pentru viitoarele confruntări televizate.
Irina are 31 de ani, o înălţime medie, nişte ochi foarte frumoşi şi expresivi, deşi e nevăzătoare. Nu am să intru în amănunte, am să vă spun doar că până la vârsta de nouă ani a văzut ca noi toţi.
O doamnă, rudă apropiată, îmi povesteşte că, fiind elevă în clasa a IX-a, a rămas cu totul uimită atunci când, la o lecţie de Fizică, a aflat că există o diferenţă, şi nu una oarecare, ci una esenţială, între DIRECŢIE şi SENS. Direcţia este reprezentată grafic printr-o linie continuă, care se prelungeşte virtual la Infinit. Dar, în această linie, putem marca un segment de linie, care are două limite, A şi B.
Lăcomia e unul dintre cele şapte păcate capitale şi e de presupus că la câte biserici a vizitat, la câte icoane şi moaşte a pupat, Victor Ponta e la curent cu faptul că „mai binele e duşmanul binelui”. Victor Ponta a vrut să ajungă la Cotroceni cu un vot masiv, umilitor pentru Klaus Iohannis şi ultra-legitimizant. Dar se pare că niciunul dintre consilierii săi spirituali nu i-au spus că „lacomii nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu”.
Inventarul abuzurilor, al jocului impur (şi costisitor) de imagine pe care Victor Ponta şi echipa lui l-au pus în scenă în campania electorală e cunoscut de toată lumea:
Mă tem că Bucureştiul nu crede în lacrimi. Nici în cele ale Timişoarei, nici în cele ale Clujului, nici măcar în cele ale Londrei sau Parisului. Altfel nu-mi explic faptul că Ministrul de Externe, Titus Corlăţeanu, nu acceptă cererea din ce în ce mai sonoră a românilor, din diasporă sau din ţară, de a suplimenta numărul secţiilor de votare.
Votul de dumică mi-a produs o mare dezamăgire. Nu e vorba neapărat de rezultatul general al alegerilor din primul tur, ci mai degrabă de un sentiment ciudat pe care îl trăiesc, la nivel personal, legat de oraşul meu de adopţie, Bucureştiul.
Grupul pentru Dialog Social (GDS) a lansat, joi seară, un apel la vot către nehotărâţi. „Nu vă amăgiţi că stând acasă nu veţi vota. Stând acasă, veţi vota un impostor periculos“.
Există „macro-campania”, bătălia la vedere. Atîta cîtă e. Toată lumea îşi dă seama că nu e o întrecere cinstită, pe doctrine, proiecte şi profesionalism. E un simplu caft de cartier. Niciodată nu s-a coborît atît de jos în materie de „proceduri” electorale.
Începând de azi dimineaţă de la ora 7, românii sunt aşteptaţi la secţiile de votare spre a-şi alege viitorul preşedinte. Vor trebui să o facă la capătul unei campanii electorale care nu a lămurit, în fond, mai nimic.
Românii din diaspora au trebuit să aştepte chiar şi patru ore pentru a-şi putea exercita dreptul la vot. „Aşa suntem umiliţi“, ne-a transmis unul dintre românii care a stat la coadă la Consulatul din Munchen ca să îşi aleagă preşedintele. Timpul de aşteptare a fost la fel de îndelungat şi în Franţa, Marea Britanie sau Italia. Pentru scrutinul din 2 noiembrie s-au tipărit 600.000 de buletine de vot, care au fost distribuite în 294 de secţii.
Ieşiţi oameni buni la Vot! Pe internet cu toţii sunteţi eroi, vă daţi cu părerea, daţi Like, uneori Share şi cu toate acestea nu vă asumaţi un rol în lumea reală, ci doar în cea virtuală. România nu este un joc pe calculator, ci o realitate zilnică.
„Pourquoi tous ces gens ici? Ce sont des élections en Roumanie!" Proprietarul barului „Le Campanella", din Paris, rue Saint Dominique, este fericit. În această duminică mohorâtă de noiembrie, când majoritatea francezilor îşi face încă somnul prelungit de dimineaţă, la grasse matinée de post-Haloween, românii din diaspora franceză stau la coadă de la ora 7, când s-au deschis cele 8 secţii de votare din Hexagon.
Cînd partidele politice se schimbă şi alianţele se fac şi se desfac, e greu ca imigrant să înţelegi ce se petrece in politică. Şi totuşi, de data asta, alegerile prezidenţiale par chiar şi de la mare depşrtare mai importante ca niciodata acum. De aceea, azi o sa votez.
De-abia sâmbătă m-am trezit că a doua zi, duminică, 2 noiembrie, se votează în primul tur. Sunt unul dintre cei care au ajuns să dea „ignore” politicii şi politicienilor, deşi mă lovesc la fiecare pas de consecinţe, de sistem. Vi se pare un scenariu cunoscut?
„Părintele intelectual“ al feministelor din România şi profesor de politică şi etică la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, Mihaela Miroiu, a vorbit pentru „Adevărul“ despre dreptul de a alege pe cel sau pe cea care ne conduce, „un dar care nu a căzut din cer“.
Acest articol e un mic ghid de informaţii pentru cei indecişi, pentru cei care nu vor să se prezinte la vot, pentru tinerii sătui de clasa politică, pentru cei care nu cred în puterea votului.
„Cred că una dintre cele mai nefericite consecinţe ale evoluţiilor din ultimele două decenii e faptul că trei milioane de oameni născuţi în România au considerat că au o şansă mai bună într-o altă societate. România de azi e o ţară cu puţine posibilităţi, cu o mobilitate socială din ce în ce mai redusă, cu speranţe tot mai puţine de împlinire profesională.”
Potrivit Biroului Electoral Central (BEC), până la ora 19.00 şi-au exprimat votul 48,89% din români. Numărul votanţilor de la sate este mai mare decât a celor de la oraşe, 50,54%, respectiv 47,68%.
Campania electorală înseamnă bani. Mulţi bani. Am aflat din decalraţiile de avere ale candidaţilor pentru demnitatea supremă, Preşedintele/Preşedinta României, cât de săraci sau bogaţi sunt, câte case şi automobile deţin, care este venitul lor anual din ceea ce fac. În schimb, nu am aflat nimic despre banii pe care aceştia i-au investit în campania electorală şi, mai ales, cine a contribuit.
„E important în special pentru tineri. Eu vorbesc şi din dragoste faţă de tineri, pentru că un om ca mine nu mai are mult de trăit, în timp ce un tânăr are un viitor întreg în faţă”, spune scriitorul Alex Ştefănescu în mesajul pe care îl transmite românilor înainte de turul I al alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie.
Ce preşedinte aş vrea eu, Vasile Ernu, ca simplu cetăţean? Grea întrebare. E mult mai uşor să spunem ce nu vrem decît ce vrem. După 25 de ani de veşnică tranziţie spre nicăieri, de distrugere continuă, de demantelare a statului social şi de fărîmiţare şi polarizare extremă cu toţii am obosit să votăm negativ. Iarăşi votăm răul cel mai mic?
Motivele pentru care mulţi dintre noi nu se duc la vot sunt multe şi, în cea mai mare parte, juste. Nu am să încerc să-i contrazic, pentru că nu pot nega evidenţa. Şi nu vreau să apelez, în pledoaria mea pentru vot, la cuvinte mari ca patriotism sau conştiinţă socială, pe care oricum le-au pervertit tocmai aceşti politicieni care ne întreţin scârba. Dar nici nu cred că e normal să asistăm pasiv-mioritic.
Descoperirile unicat care vorbesc despre începuturile omului pe teritoriul României. Povestea cimitirului giganţilor de pe malul Prutului
Cum se sapă între ei
partenerii de guvernare. Ultimul caz: Memorandumul PNRR
Prognoza meteo: Vremea se schimbă radical. Cât de cald se face, când lovesc ninsorile
Vlad Voiculescu începe epurările la Ministerul Sănătăţii. Cine sunt primele persoane vizate
Cum ratează profesorii vaccinarea în prima fază
Ciolaniada liberală:
Guvernul Cîţu porneşte morişca nepotismului de stat
Oficial. Cât vei plăti factura la energia electrică dacă nu închei un contract pe piaţa liberă
Cum te poţi programa pe platforma online pentru vaccinarea împotriva COVID-19. Explicaţie VIDEO
La un pas de dezastru pe A3 Gilău-Turda: a intrat pe contrasens. „Luat permisul pe viaţă. Omoară oameni nevinovaţi” VIDEO
PSD a sabotat, de
fapt, creşterea pensiilor cu 40% şi a salariilor din educaţie