Avem nevoie de un nou Herodot. Un cronicar gata să se holbeze neînfricat la creaturi stricate şi apucături neomeneşti, Un zoolog post-animal. Un etnograf cu nervi încăpători şi stomac tare. Un recuperator neîntrecut la extragerea vidului din vid.
Ura e prizonieratul care dă gardianului libertatea de a-şi suprima libertatea. Cursa e încăpătoare. Cînd toată lumea urăşte, viaţa e simplă şi nesfîrşită. Furia unei generaţii trece în mintea celei ce îi urmează. De fapt, urîm pentru a fi fericiţi de necazul lăsat celor pe care îi creştem şi-i ajutăm să fie ca noi: infirmi, tulburaţi şi furioşi.
Cea mai nouă şi lăudată tentativă de civilizare a României a eşuat pentru că n-a existat. În locul ei: aceeaşi comedie care îngăduie mai departe barbaria, de data asta în varianta consensuală, virtuoasă şi agreată de administratorii externi.
Europa e ce e şi cît e. Orice depăşire de plan în materie otrăveşte definiţa morală şi declasează materialul uman. Prin urmare, e oarecum tîrziu, dar încă bine de ştiut că alegerile pentru Parlamentul European au avut loc degeaba, aşa cum au avut loc de 40 de ani, în toate cele nouă ediţii de pînă acum.
Mai, 2029. Pe la colţuri se şopteşte că am fi murit demult. Alte voci întunecate spun că timpul trăieşte dar fără noi. S-ar fi încolăcit ca o reptilă beată şi îşi priveşte coada. Am fi, de fapt, în 1949. Aprilie ’49.
Investigaţia unui accident aviatic produs acum un an şi jumătate, în judeţul Iaşi, scoate la iveală date revoltătoare. Potrivit unui raport oficial, aeronava fusese reparată clandestin, era neomologată, iar combustibilul folosit în timpul zborului a fost de proastă calitate. Zborul în urma căruia o persoană a murit şi alta a fost rănită a avut loc sub ochii mai multor oficiali ai judeţului Iaşi, printre care şi şeful Poliţiei.
E obiceiul bizar al celui ce şi-a pierdut minţile să creadă, în timp ce îşi potriveşte laţul la gît, că va pieri lovit de schimbarea climatică sau de duşmanii progresului. Cum nu mai e mult pînă în clipa în care eroul acestei scenete va da cu piciorul în scaunul de dedesubt, trebuie spus că lumea în care trăim e o ruşine. Pentru?
Spre sfîrşitul secolului XX, ne-am tîmpit. Am rupt ultima legătură cu ordinea minţii, am tăiat parîmele şi ne-am lăsat în voia curenţilor subterani care mută mîl pe întuneric. Astăzi, sîntem nemăsurat de proşti. Mai avem o singură competenţă: ne pricepem să rezolvăm cererile elementare ale lăcomiei. Restul e îngropat. Picajul bunei creşteri, barbaria vieţii publice, neghiobia şi nesimţirea cea mai rîncedă s-au lăţit majoritar.
Evident, despre morţi, numai de bine! Dar despre suferinzi? Dacă e vorba de UE, de la excepţional, în sus! Un norod amplu de mincinoşi spilcuiţi, orbi din convingere şi slugi sosite la Bruxelles din judeţul de baştină turează din ce în ce mai guraliv în pregătirea alegerilor europene de anul viitor.
Ilie Balaci a fost valoare şi iar valoare. Valoare pură şi scăpărătoare, în vremuri care răsturnaseră înţelesul elementar al performanţei şi presăraseră, pe tot cuprinsul ţării, otrăvuri de stîrpit talentul. Dar asta înseamnă că, în chiar clipa dispariţiei lui Balaci, trebuie să vorbim de capodopera care i-a fost părinte şi discipol: Universitatea Craiova.
Europarlamentarul PSD Emilian Pavel a atras atenţia luni seară, în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE), că în ultimul raport MCV al Comisiei Europene nu s-a vorbit despre abuzurile din justiţie, adăugând totodată că aceste abuzuri au fost provocate de protocoale dintre serviciile secrete şi instituţiile din justiţie.
Mai mulţi eurodeputaţi români din Parlamentul European s-au poziţionat alături de ţări din UE care nu au respectat statul de drept, libertatea ONG-urilor şi a presei, cum sunt Polonia şi Ungaria, având un discurs mai degrabă împotriva Uniunii, în contextul în care liderii europeni cer continuarea luptei anticorupţie.
Parlamentul European a votat marţi, 12 septembrie, pentru Ungaria, activarea articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene, ca o măsură sanitară, de protecţie a valorilor comune ale Europei. Construcţia noastră comună, chiar dacă este în plin proces de edificare, se bazează pe respectarea libertăţii, demnităţii şi egalităţii, pe respectarea demnităţii umane şi a drepturilor omului, precum şi pe valoarea politică fundamentală - statul de drept.
Domnule Ungureanu, din respect pentru luările de poziţie împotriva PSD-ului, nu o să vă răspund aşa cum se cuvine, adică să vă persiflez. O să mă lansez într-o polemică, totuşi, cu domnia voastră pe această temă. Ca să vă fie clar, noi am rezistat la ger, domnule!
Cine a spus că realitatea există? Că unu şi cu unu fac în jur de doi, că alegerile se cîştigă şi se pierd la vot şi că, pînă şi în tenis, autul e aut? Fără îndoială, un înapoiat. Un mîrlan care, tolerat în sala de banchete de la Versailles, cere ciorbă de burtă. Cineva în care lipsa de gust şi incompetenţa filozofică domnesc şi terfelesc înţelesurile superioare ale lumii.
Răspunsurile şi acţiunile politicienilor din majoritatea PSD-ALDE în ceea ce priveşte respectarea statului de drept, de multe ori similare cu cele ale omologilor din ţări ca Ungaria sau Polonia, ar putea atrage, în viitorul apropiat, pedepsirea atitudinii României de către instituţiile Uniunii Europene.
Nu e clar dacă şi de ce am intrat în 2018. În caz că am făcut-o doar pentru a aniversa centenarul Unirii sau pentru a da o fugă pînă la colţ după pîine, e totuna. Amîndouă satură pe moment, trec repede şi îngăduie rutina. Vom mai găsi ani de aniversat şi felii de mestecat.
Aşadar, era o chestiune de iniţiale! După 30 de ani de ipoteze şi bănuieli care au încărcat şi încurcat mintea naţiei, PSD a găsit dezlegarea: problema nu e SRI! Problema e SPI! Statul Paralel şi Ilegitim!
Au trecut o sută de ani de la prima crimă comunistă şi ultima e, încă, departe. După zeci de milioane de cadavre, Marx, Lenin şi Stalin, Mao şi Pol Pot au pierdut reputaţie cam cît un ucigaş bătrîn căruia nu-i mai cedează nimeni locul în tramvai.
Oricît ne-ar învăţa proverbul altceva, în casa spînzuratului se cade să vorbeşti tocmai de funie. Să luăm cazul României, ţara în care, din 1945 încoace, unul şi acelaşi partid se schimbă şi preschimbă, face istoria şi legea, cu un singur rezultat: ruina. Despre ce altceva ar trebui să vorbim în România, dacă nu despre necontenita cădere care ne ţine loc de istorie?
Undeva, la o aruncătură de băţ murdar de Dunărea dată în seama bălăriilor şi prea departe de munţii spre care se tîrăşte o şosea strîmtorată de cîrciumi şi mall-uri, lăbărţat ca o balegă supraetajată de beton, fără alt rost decît îngrămădirea isterică a 2 milioane de oameni care îl umplu de peturi şi scuipat,
Lumea educată a presei şi politicii europene confundă vulcanii. Ultima ştire care a părut să spună acestei lumi că istoria se mişcă din Arabia Saudită. Entuziasmul a fost provocat de vestea că femeilor li se va permite să conducă. E prematur. Autorităţile saudite n-au precizat, încă, de unde pînă unde.
Cum nimic nu poate fi mai interesant decît noutăţile privitoare la propria evacuare, a sosit momentul să înţelegem pe ce lume ne aflăm. De ce tocmai acum? Pentru că nu ne mai aflăm. Lumea pe care o cunoaştem se încheie.
Datorez scuze PSD-ului, chiar şi în varianta în care acest partid de clăcaşi ai prostiei va fi desfiinţat, legal sau ilegal. În primul rînd, pentru că PSD nu e unic. Stelar în materie de bezna cugetării, PSD e doar lider de herghelie. Atîtea alte partide şi atîţia alţi oameni politici trudesc, după puterile lor de gloabe deficitare, să se ţină după armăsarul din frunte.
Mai vreţi secolul XXI? Atunci, lăsaţi baltă UE, TV, PC, bla-bla-bla şi ţineţi-vă după Florin Morariu, omul nostru pe lîngă Dumnezeu. Florin Morariu munceşte la Londra. Sîmbătă seară a dat peste nenorociţii care tăiau oameni în numele Islamului. I-a lovit cu ce-a găsit: cu bascheţi, cu un băţ găsit printre tomberoane. A cerut altor băieţi români de prin prăvălii o bîtă sau ceva tare.
Europarlamentarul Traian Ungureanu a vorbit marţi, la Adevărul Live, despre „Proştii Europei”, cea mai recentă carte a sa, o analiză a Europei de astăzi, a problemelor cu care bătrânul continent se confruntă, precum şi a greşelilor pe care liderii Uniunii Europene le fac în gestionarea situaţiei actuale.
Am scris o carte ca să scap de ea. Mai precis, ca să-i enervez pe cei pe care nu i-am deranjat destul. O parte din textele care caută scandalul meritat de binefăcătorii noştri recenţi şi nesolicitaţi au apărut, mai întîi, aici, în Adevărul - locul crimei.
Duminică, 27 mai, de la ora 17.30, va avea loc lansarea celei mai noi cărţi semnate de Traian Ungureanu, „Proştii Europei”. Lansarea va avea loc în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest, la standul Humanitas.
Distanţa de la Sfintele Paşti la Paştele mă-tii! e scurtă, aproape inexistentă: o civilizaţie şi o săptămînă. Măsurătoarea e confirmată anual de un amar de turbo-păcătoşi dar asta nu scade ceva din truda şi arta stăpînilor lumii româneşti.
Tună şi fulgeră împotriva pc-ului, îi ironizează pe activiştii civili cu nişte glume ulceroase. Dar cred că cu Traian Ungureanu alta e problema principală.
Descoperirile unicat care vorbesc despre începuturile omului pe teritoriul României. Povestea cimitirului giganţilor de pe malul Prutului
Cum se sapă între ei
partenerii de guvernare. Ultimul caz: Memorandumul PNRR
Prognoza meteo: Vremea se schimbă radical. Cât de cald se face, când lovesc ninsorile
Vlad Voiculescu începe epurările la Ministerul Sănătăţii. Cine sunt primele persoane vizate
Cum ratează profesorii vaccinarea în prima fază
Ciolaniada liberală:
Guvernul Cîţu porneşte morişca nepotismului de stat
Oficial. Cât vei plăti factura la energia electrică dacă nu închei un contract pe piaţa liberă
Cum te poţi programa pe platforma online pentru vaccinarea împotriva COVID-19. Explicaţie VIDEO
La un pas de dezastru pe A3 Gilău-Turda: a intrat pe contrasens. „Luat permisul pe viaţă. Omoară oameni nevinovaţi” VIDEO
PSD a sabotat, de
fapt, creşterea pensiilor cu 40% şi a salariilor din educaţie