Un volum de istorie a ideilor politice interbelice a văzut lumina tiparului anul acesta, în cadrul colecţiei Memoriu şi Patrimoniu Universitar a editurii Universităţii din Bucureşti. Volumul este semnat de profesorul Florin Müller şi se intitulează „Socialism şi fascism în România. Către o istorie intelectuală”.
În vara anului 1950, în plin proces de colectivizare, sătenii din Bârgăuani, Neamţ, s-au răsculat împotriva comuniştilor, care se pregăteau să inaugureze o nouă gospodărie colectivă: au reuşit să curme ceremonia, dar urmările au fost crunte
Anul acesta avem bătaia peştelui electoral. Producţia de partide politice noi, pe ţară, pe capitală, pe regiuni este mai mare decât producţia agricolă la hectar din vremea cincinalelor. Ies la iveală cu candidaţi pe liste, pe lângă mai vechile şi cunoscutele formaţiuni politice, unele înfiinţate anul trecut, în 2019, dar şi altele noi nouţe, scoase din pălărie în 2020. Ofertă bogată cu toate culorile, ideologiile posibile şi imposibile!
Sofia Nădejde a fost o militantă a feminismului încă din vremea în care nici nu se vehicula un astfel de concept. A fost jurnalistă şi prozatoare, mamă şi membră de partid. A fost prima româncă ce a putut da bacalaureatul într-un liceu de băieţi şi prima preşedintă a unui congres politic. Sofia Nădejde le-a dat româncelor ce aveau nevoie cel mai mult: înţelepciune şi speranţă.
Luna aceasta s-au împlinit 168 de ani de la naşterea lui Caragiale. Piesele lui sunt puse încă în scenă, manualele şcolare, Teatrul Naţional şi Universitatea de Artă Teatrală ne amintesc de el, la fel şi un brand de bere. Caragiale, când băşcălios, când melancolic, îi critica pe liberali şi pe conservatori, i-a simpatizat o vreme pe junimişti şi pe socialişti. A dezaprobat antisemitismul, i-a compătimit pe ţărani şi i-a condamnat pe burghezi.
Ca în fiecare an, pe 26 ianuarie, la mormântul lui Nicolae Ceauşescu din Cimitirul Ghencea s-au strâns oameni care nici măcar astăzi nu şi-au pierdut stima şi respectul pentru tovarăş.
În istoria complicată a mentalităţilor umane există coşmaruri recurente alimentând imaginaţia unor lideri bolnavi de putere, întotdeauna fascinaţi de proiecte gigantice şi sacrificând viaţa popoarelor lor pentru a încerca să-şi realizeze utopiile.
Cum să facem ca să ne fie bine şi să nu ne fie rău! Să exorcizăm dracii, să nune mai atace mămăliga noastră naţională! Să trăim bine, să fim fericiţi, să prosperăm, să avem ce mânca, să nu murim? Să avem o Românie normală şi fericită! Să moară duşmanii noştri şi să ne voteze lumea! Să trăiască şi să înflorească mămăliga dacică, veşnic, şi coliva românească!
Omniprezent în presă, subiect al unei propagande uriaşe, Xi Jinping conduce cu o mână de fier în China din 2012 încoace. Dar cultul personalităţii preşedintelui comunist de la Beijing a cunoscut o nouă etapă joi, în Coreea de Nord.
Bernie Sanders, candidatul socialist la Casa Albă, a dezvăluit luni că a devenit milionar în timpul primei sale tentative ratate de a deveni preşedinte al Statelor Unite, în 2016, relatează AFP, potrivit sudinfo.be.
John Stuart Mill a scris într-un timp când două mari idei circulau în literatura occidentală. Conservatorismul şi socialismul au fost cu siguranţă ideologiile faimoase ale secolului 19, dar asta nu l-a influenţat pe liberalul John.
În perioada comunistă, mai ales în cei mai cumpliţi ani, după 1980, românii aveau puterea să facă şi haz de necaz. Cele mai bune bancuri din perioada cea mai grea a comunismului au fost compilate, iar majoritatea ironizează evident sistemul socialist utopic şi deseori ipocrit.
Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici au deschis, sâmbătă, conferinţele „Despre lumea în care trăim”, organizate de Fundaţia Humanitas Aqua Forte. Cei doi au vorbit despre „splendoarea Europei”, făcând o incursiune în izvoarele culturii europene, şi vorbind despre valorile universale care s-au format în Europa. Aceştia au atins subiecte precum primul moment european, ideea de comunitate, capitalismul sau corectitudinea politică.
Arhitectul Gheorghe Gîrleanu are 84 de ani şi a scris istorie în Timişoara. De numele său se leagă câteva clădiri impozante ale epocii comuniste, a sistematizat cartiere, a construit blocuri de locuit, a proiectat ştranduri şi biserici.
În a doua zi de Paşte, am plecat în Bolivia, alături de alţi patru colegi din comisia pentru drepturile omului a Parlamentului European. Ţara e foarte săracă şi, politic vorbind, paradoxală. Mă mărginesc să notez aici doar trei dintre lucrurile pe care le-am înţeles de la interlocutorii întâlniţi săptămâna trecută.
Nicolae Ceauşescu a fost ultimul dictator al României. Ascensiunea lui la putere a fost fulminantă. Unul dintre cei 10 copii ai unui ţăran sărac din Scorniceşti a ajuns stăpânul României comuniste.
Galateea Contemporary Art (Calea Victoriei 132) şi artistul Vasile Cătărău vă invita la vernisajul expoziţiei INDUS ÎN INDUSTRIALIZARE care va avea loc în data de 7 februarie 2017, ora 19.
În anul 2010 era lansată la Polirom cartea antropologului american David Kideckel, rezultat al unor cercetări sociologice ce s-au derulat timp de mai bine de un deceniu. Autorul a trăit în mijlocul comunităţilor de muncitori de pe Valea Jiului şi din zona Făgăraşului, în scopul de a portretiza pe hârtie o imagine cât mai obiectivă a României postsocialiste.
Strada Portului din Galaţi este mai degrabă o alee, o fundătură, sau un „apendic” - dacă este să ne luăm după forma acesteia. Deşi are o istorie frumoasă, puţini sunt cei care ştiu de întâmplările petrecute aici în perioada interbelică, drept dovadă că astăzi, zona este sufocată de garaje şi de asfaltul turnat haotic peste piatra cubică a pavajului.
S-a discutat abundent, după 1990, despre „colaboraţionismul“ unor scriitori români şi al românilor înşişi, în timpul regimului comunist.
La dobândirea Independenţei de Portugalia, pe 11 noiembrie 1975, Angola avea un procent de analfabeţi de aproximativ 85%. Forţa care a preluat puterea – MPLA, Mişcarea de Eliberare Naţională de inspiraţie marxist-leninistă, condusă de Agostinho Neto, anunţă cu fanfară Campania de alfabetizare.
În articolele sale din ziarul „Timpul“ şi în multele sale însemnări personale, poetul Mihai Eminescu a elaborat o teorie privind progresul şi dezvoltarea durabilă a României. Realitatea prezentată de Eminescu, seamănă în anumite privinţe izbitor cu ceea ce se întâmplă în România de astăzi.
Industria românească din anii comunismului a fost îngropată de vie, fără nicio justificare. Cel puţin asta cred şi astăzi, foştii maiştrii, ingineri sau sindicalişti ai „Epocii de Aur”. Aproape toţi vorbesc despre devalizare şi subminarea intenţionată a economiei şi poporului român.
Cine este Bernie Sanders? Pe ce se bazează popularitatea acestui politician atipic? Cum a reuşit un octogenar să cucerească publicul tânăr? Cum a ajuns un senator american care se declară „socialist democratic” să joace un rol major în politica de la nivel înalt din Statele Unite? Şi, nu în ultimul rând, de ce ar trebui să ne intereseze pe noi?
Tranziţia imperfectă către democraţie le-a crescut est-europenilor dorul de vremurile bune din „Epoca de Aur”. Un sondaj IRES arată că, a început de 2016, cel mai iubit partid din România rămâne PCR. Similar, popoarele vecine tânjesc după regimul comunist, iar asta din cauza liderilor corupţi pe care i-a adus democraţia.
Unul dintre ultimele bastioane ale socialismului este pe cale să dispară. Deşi oficial tot partidul comunist se află la conducere, Cuba s-a angajat pe calea reformelor şi îşi deschide tot mai mult economia.
Ferdinand Lassalle, considerat părintele socialistului german, a murit împuşcat de studentul român Iancu Racoviţă. Conflictul care a dat naştere unui scandal de răsunet în epocă a plecat de la o frumoasă femeie blondă pe care amândoi o iubeau.
„Socialism” a fost cel mai căutat cuvânt de anul acesta în varianta online a dicţionarului Merriam-Webster, tendinţă pe care compania care publică dicţionarul i-o atribuie candidatului democrat la preşedinţia Statelor Unite, Bernie Sanders, care se autodenumeşte un „socialist democratic”.
Zilele acestea în Rusia are loc unul dintre cele mai importante fenomene social-politice din ultimii 10 ani: protestul TIR-iştilor / dalnoboishiki. Marele şosele spre Moscova sînt luate cu asalt de ei. Asta nu e Pussy Riot. Cînd e un eveniment cu o astfel de încărcătură, toată presa tace, inclusiv cea occidentală.
Justificare. Voi publica în timp, începând de azi, intenţionat, trei sau patru tablete scrise între 1977 şi 1981, în orânduirea trecută, publicate în „Flacăra” lui Adrian Păunescu la rubrica mea „Opinia unui alegător”. O fac pentru a vedea împreună ce s-a schimbat în mentalitatea societăţii noastre de ieri, socialiste, şi de azi, din orânduirea capitalistă.
Serviciul de informaţii american CIA: România se prăbuşeşte demografic
Dosarul Revoluţiei, retrimis instanţei supreme. Ion Iliescu, printre cei judecaţi
UDMR, prinsă între avantajele guvernării
şi cele ale mariajului din interes cu Budapesta
Război şi energie „murdară”: De unde este nevoită Europa să facă rost de gaze şi petrol
De ce nu poate realiza Rusia un asalt amfibiu asupra Odesei
Cum a demonstrat că e nevinovat un şofer acuzat că a fugit de Poliţie: „Nu ştiam că trebuie să opresc”
La Forţele Navale Române ar putea ajunge numai două submarine Scorpène. De câte astfel de nave ar avea nevoie submariniştii români
Cenaclul Flacăra, reînviat cu scandal. Ce a însemnat fenomenul epocii comuniste pentru generaţia în blugi
Cum ne ferim de Centaurus, ultima variantă a SARS-CoV-2
Interzicerea avorturilor, blestemul care transformă SUA în România comunistă | SPECIAL