Ministrul Muncii, Raluca Turcan, a anunţat că, în urma unei campanii, în doar o lună au fost identificaţi 2.500 de copii fără CNP, iar aceştia erau excluşi din sistemul educaţional.
Tăierea unei clase de matematică-informatică dintr-unul dintre cele mai prestigioase colegii din Satu Mare a adus o serie largă de nemulţumiri. A fost iniţiată o petiţie online în acest sens
Continuăm discuţia în cadrul dezbaterii publice solicitate de ministerul Educaţiei, pentru elaborarea planurilor cadru din învăţământ. Astăzi, despre planul cadru de la gimnaziu. Situaţia este cu atât mai specială cu cât la gimnaziu trebuie redus programul săptămânal de la 34 ore/săptămână, la 25 ore/săptămână, conform legii promulgate în noiembrie. În articol, o propunere de plan cadru care ţine cont de experienţa altor ţări.
Consiliul Judeţean al Elevilor solicită deblocarea a cât mai multor posturi de psihologi şcolari, astfel încât asemenea accidente să nu se mai întâmple.
„Noi, în pauză, lucrăm”, îmi destăinuie cu multă emfază unii dascăli. „Elevii noştri învaţă de mici să se concentreze, nu pierd vremea ţopăind bezmetic şi îmbrâncindu-se prin curtea şcolii”.
Gradul de inechitate şi polarizare în mediul educaţional este în continuă creştere. Doar 11% din şcolile din România sunt de elită, în timp ce 27% se află în risc major de abandon şcolar şi excluziune socială. Cel puţin aşa rezultă din analiza realizată de experţii în Educaţie de la Human Catalyst.
Eleva care posta pe pagina sa de Facebook întâmplări mai puţin plăcute din propria şcoală a decis să îşi continue studiile în altă ţară, alături de părinţii ei. „Adevărul“ a discutat şi cu directorul şcolii pe care fata o lasă în urmă.
L-am ascultat integral, miercuri seara, pe ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, într-o emisiune televizată. Ce-i drept, moderatorul Rareş Bogdan nu a avut cele mai inspirate întrebări, deşi se lăudase că primise mii, totuşi nu le-a ales pe cele mai provocatoare şi arzătoare pentru învăţămantul românesc.
Prima zi de şcoală. Încărcată de emoţii, de revederea colegilor şi prietenilor, reîntâlnirea cu zâmbetul cald al majorităţii profesorilor, poate şi cu fiorul primului sărut, de revedere… Cei mici, mici de tot, păşesc pentru prima dată într-o altă lume, lumea şcolii.
Ne batem joc de Constituţia României şi de Drepturile omului. Citesc declaraţia halucinantă a ministrului Bostan (tehnocrat) al Comunicaţiilor:
Analfabetismul funcţional te face dependent de alţii, îţi distruge capacitatea de gândire, de comunicare şi de acţiune. Mă întreb, cu tristeţe, aceasta este ceea ce ne dorim pentru copiii noştri?
Deşi avem specialişti, oameni care ar putea reforma şi transforma sistemul, continuăm să funcţionăm ca o unitate de pompieri: arde undeva (şi arde în tot mai multe locuri...), reacţionăm cu măsuri de urgenţă, necorelate cu ansamblul şi, ca urmare, cu efecte minime şi de scurtă durată.
Şcoala şi profesorul de tipul „one size fits all” nu mai funcţionează, iar dacă funcţionează, trebuie să ne asumăm toate efectele unei astfel de abordări: elevi demotivaţi, absenteism, abandon, rezultate slabe şi, nu în ultimul rând, o societate lipsită de perspectivă şi viitor.
Vasile Ernu, în dialog cu Constantin-Alexandru Manda, elev la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Constanţa, preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Constanţa, despre situaţia a peste 150.000 de „elevi navetişti” din România, care sunt în pragul de a abandona şcoala.
Urmăresc de câtăva vreme o emisiune de televiziune, cum să-i spun, satirică, şi care se încheie cu întrebări adresate unor persoane întâlnite întâmplător pe stradă. Cam în felul emisiunii lui Gaiţă de acum două decenii, care i-a făcut de râs pe numeroşi intelectuali binecunoscuţi.
Mulţumesc dnei dr. Oana Lupu pentru sprijinul acordat. Un proiect de OUG, publicat spre dezbatere publică, retrage atribuţia Consiliului Naţional de Etică de a evalua tezele de doctorat ale demnitarilor. Demnitarii intră în rândul muritorilor de rând: vor fi evaluaţi de către universităţile care le-au acordat titlul doctoral.
O familie de români, cu doi copii şcolari, stabiliţi în Finlanda, sunt solicitaţi de către profesorul băiatului de clasa a III-a să treacă pe la şcoală pentru o discuţie. Alertaţi, părinţii îşi întreabă copilul dacă s-a întâmplat ceva. Băiatul nu are nici o idee despre ce ar putea fi vorba, aşa că nu le rămâne decât să aştepte discuţia.
Educaţia rămâne cel mai zdruncinat domeniu – de prea multe idei, opinii, măsuri de reformă, de contrareformă. Un domeniu unde, indiferent de studii, de pregătire profesională, de experienţă, personaje ale momentului au mereu modificări de propus şi, mai grav, chiar de făcut.
„A schimba sistemul”, „a face reforme” constituie un loc comun al discursului politic despre educaţie şi învăţământ. Politicienii de vârf au devenit ventriloci nevolnici ai reformei permanente, propun, fără vreo analiză, o „nouă lege a educaţiei”, pentru că, nu-i aşa?, totul trebuie reluat de la zero, smuls din rădăcini.
Încă odată statistica UE ne dă o imagine, care nu este edulcorată asupra educaţiei şi formării profesionale din România. Nu sunt noutăţi prea mari, rezultatele le ştiam şi din alte evaluări europene. Tabelul cu datele importante este cel din text, însoţit de comentarii.
Potrivit statisticilor Institutului Român de Studii şi Cercetări Avansate Giftel Education, în România numărul copiilor supradodaţi este peste media mondială, iar unul din patru copii are coeficientul de inteligenţă de peste 130. Din păcate însă, puţini dintre aceştia au şi şansa unei educaţii care să le valorifice potenţialul.
Cetăţenia a redevenit o formă activă de implicare şi încrederea în mecanismele democraţiei a renăscut palid. În fiecare domeniu al politicilor publice există aşteptarea colosală ca urzelile de culise să fie înlocuite de profesionalism şi transparenţă.
Preşedintele se încruntă. Se uită în stânga, se uită în dreapta. „E clar? S-a înţeles?“. Consilierii murmură aprobator fără să ridice ochii din podea. Ştiu că şi mâine e o zi. „Am stabilit!” Nimic nu se rezolvă până a doua zi când preşedintele se încruntă din nou. Se uită în stânga, se uită în dreapta. Consilierii murmură aprobator. Şi uite aşa, din încruntare în încruntare, nici nu ştii când trec cinci ani.
Vine toamna şi începem să ne agităm cu toţii pe tema super emoţională a educaţiei. Majoritatea dintre noi avem copii, avem nepoţi sau suntem angajaţi, colaboratori, furnizori în sistemul de educaţie în România.
Încă un episod în serialul fără sfârşit al corupţiei din şcoala românească. În mai multe judeţe au fost descoperite aprobări ilegale de transfer de la licee mai slabe, la altele mai bine cotate, în urma admiterii în clasa a IX-a. Campion este, ca şi altă dată, judeţul Suceava, în care 322 de cereri de transfer au fost aprobate fără motivele legale, prevăzute de cadrul legislativ.
Şi în anul acesta, ca în fiecare an, îndată după încheierea examenelor naţionale de Capacitate sau de Bacalaureat, televiziunile zise de ştiri, transformate în televiziuni de vorbe încărcate de partizanat politic, au organizat discuţii.
Profesoara Florina Rogalski a vorbit: subiectele la Română sunt de-a V-a – a VI-a. La matematică, subiectele sunt de calibrul celor din 2013 – adică, ruşinos de uşoare. În 2013, numele jocului să fi fost… juniorul Zgonea? În 2015, numele jocului să fi fost… juniorul Cîmpeanu, cum a declarant însuşi ministrul Educaţiei în direct, la o oră de vârf? Nu fac proces de intenţie, ferit-a sfântul! Zic, doar: fraţilor, ne furăm din nou, la greu, căciula!…
Mai rămăseseră puţine minute până la ora 8. Mă îndreptam cu paşi apăsaţi spre şcoala din colţul străzii când deja zăream părinţii agitaţi ce îşi însoţiseră copiii până la intrare. Murmurau neliniştiţi de ce va fi şi se încurajau reciproc cu expresia specifică românului „lasă, că va fi bine“. Pe holuri era încă tăcere. Directorul aştepta ora potrivită pentru a ridica subiectele.
Au fost publicate rezultatele evaluării internaţionale PISA 2012. PISA este o evaluare internaţională a OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), asupra nivelului la care se găsesc elevii de 15 ani la: matematică, înţelegerea textelor şi ştiinţe. PISA se organizează din 3 în 3 ani, începând din anul 2000, şi şi-a câştigat respectul prin amplitudinea şi acurateţea ştiinţifică a demersului.
În Marea Britanie, toţi copiii de 5 - 6 ani învaţă programare la şcoală - cu alte cuvinte, ei nu învaţă doar să editeze un text în Word sau să facă o prezentare în PowerPoint, ci sunt capabili să scrie ei programe şi să le testeze.
Românii îşi nasc copiii în exil, iar în ţară toate sectoarele economiei vor intra în colaps. „Copiii născuţi în străinătate nu mai sunt români”
Cine va primi din septembrie doza a 3-a de vaccin. Pe ce criterii se va da booster-ul?
Roşia Montană a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO. Cum a reacţionat Iohannis
Am intrat în Valul 4 al pandemiei. Creşte iarăşi presiunea pe Terapia Intensivă
Bugetari de lux. Lefuri de zeci de mii de euro pentru şefimea ANRE, chiar şi în pandemie
Infernul din Afganistan. Filmul celei mai grele misiuni a luptătorilor români din Forţele de Operaţii Speciale în Afganistan
Japonia, îngenuncheată sub povara Jocurilor Olimpice: Cifrele unui dezastru financiar
Veniturile judecătorilor CCR cresc la cer:
Valer Dorneanu bate spre un milion de lei pe an. Ce lefuri au ceilalţi magistraţi
Teroare pe autostrada A2: zeci de iresponsabili gonesc pe contrasens. Profilul inconştienţilor VIDEO
Politica
intereselor: val de trădări în PNL