Acum înţelegem mai bine cum a ajuns dl Cîmpeanu ministru al Educaţiei. Nimeni n-a vrut acest post, intuind ce urmează. Şi dl Cîmpeanu a ameninţat că demisionează dacă nu primeşte prin buget mai mulţi bani, în valoare absolută, comparativ cu anul trecut. Şi nu va primi, asta e sigur acum.  Singur recunoaşte că discuţiile pe buget „nu sunt deloc liniştite”. Nici nu ar avea cum, constrângerile bugetare sunt enorme.

Primul meu gând: cum a ajuns copila aia fascinantă să-şi recite poemul de vis în faţa lumii, într-o clipă astrală cu încărcătură simbolică şi intensitate media fără pereche ca impact? Cui i-a dat pronia inspiraţia fără seamăn să ne-o dăruiască tuturor, atunci şi acolo, spre admiraţie şi bucurie? Cine a putut gândi şi acţiona atât de generos? Apoi am aflat: Dr. Jill Biden. The First Lady. Om de şcoală, adică. Educator pe bune. Cum de nu mă miră?

E iarnă, e frig, e beznă şi-i pustiu în multe sate din România. Şcolile sunt închise. Bibliotecile, aşişderea. Bisericile, deopotrivă. Unde să te îndrăgosteşti de studiu şi carte? Pe ecranul telefonului mobil? Acolo, ştiinţa adevărată e-n competiţie cu pornografia. În plus, 800.000 de elevi chiar n-au acces la internet. Alţii au net, dar n-au discernământ, cărţi sau tablete. Atunci, oare, cui îi lăsăm?

Răspunsul la nevoile celor pentru care Ministerul educaţiei pregăteşte acum ”un cadru”, înseamnă parcursuri de învăţare şi calificare profesională potrivită. Adică un ”trunchi comun” cu puţine discipline, cu timp alocat pentru învăţare în profunzime şi un ”curriculum la decizia şcolii şi a elevului” variat, care să permită încercări potrivite în spaţiul sigur al sistemului de educaţie.