O vulnerabilitate majoră a proiectului prezidenţial “România Educată”, pornit formal în 2016 şi lansat pentru dezbaterea publică a rezultatelor în 2018, este lentoarea inacceptabilă a derulării sale. O a doua vulnerabilitate este deconectarea de structurile efectoare din Ministerul Educaţiei. Textul de faţă oferă o soluţie de tip RO-EDU #fastforward: implementare până în 2025, în loc de 2030.
În 2016, când mi-am pregătit candidatura la Senatul României – demers eminamente politic – am făcut-o din postura de independent. Eu nu am afiliere politică. Această decizie are costuri majore, pe care mi le-am asumat ca atare. Beneficiul absolut, însă, fără preţ, este că astfel mi-am legitimat prezenţa echidistantă în relaţia cu toate forţele politice aflate la masa conversaţiei despre Educaţie. La fel şi acum, în 27 septembrie 2020.
Repet: EDU online. Nu ONLINE edu. Când uneltele pe care le aveam la îndemână erau condeiul şi tăbliţa de ardezie, foloseam condei şi ardezie să facem EDUCAŢIE. Acum, folosim teleşcoală şi internet, să facem tot EDUCAŢIE. Cu condei şi ardezie, ori cu teleşcoală şi internet, exerciţiul de integritate pentru noi toţi este şi rămâne acelaşi. Nenegociabil. ŞCOALA PE BUNE.
Clipele de cumpănă sunt, prin natura lor, astrale. Naşterea, moartea şi altele asemenea filtrează instant brizbrizurile ieftine, decantând esenţele tari. Acum trăim o clipă astrală. Un punct de inflexiune brutal, în care, brusc, pe viaţă şi pe viaţă, avem a ne vedea aşa cum suntem, în oglinda propriei noastre condiţii umane. Verbele esenţiale ale oglinzii rămân cele dintru începuturi. LEARN. UN-LEARN. RE-LEARN. Ca să ne împlinim menirea în lume.
Există un punct în care, ne place ori nu, NU suntem deloc egali între noi: curajul asumării schimbării. Fructificarea unei oportunităţi nu ţine de egalitarism, pentru că nu toţi putem la fel, dar nu e câtuşi de puţin elitistă, pentru că nu e deloc doar pentru "cei aleşi". Vrem să intrăm în joc, intrăm. Nu vrem, nu intrăm. În materia asumării liber-consimţite, relevanţa statistică trece în plan secund. Numele real al jocului: CURAJUL PILOTĂRII.
RO-PISA-2018. Garbage in, garbage out. Ani şi ani de Şcoală-formă-fără-fond ne explodează acum în faţă, parcă mai dur ca oricând, prinzându-ne, a mia oară, cu izmenele în vine. Chiar nu vrem să ieşim din negarea asta tâmpă ori perfidă şi să acceptăm că, de mult prea multă vreme, cuţitul e pe os? Şi că dacă nu scoatem Şcoala din marasm murim interior, pe mâna noastră, ca idioţii? ACUM e clipa noastră astrală. Dacă nu ACUM, când?
În runda întâi, am pus în urnă un buletin ştampilat în două locuri. Vot anulat, adică. N-am dat cec în alb, pe româneşte. Azi, domnule Preşedinte, v-am dat votul meu. Am consfinţit, astfel, din nou, contractul nostru politic şi civic, pe care îl ştiţi prea bine. Aşa, ca între bărbaţi. Ca să daţi seamă pe bune despre România Educată. Cu fapte, nu cu texte, ca până acum. Timpul textelor a trecut de prea multă vreme, pe cartul dumneavoastră.
Pariu: planurile-cadru pentru liceu vor intra în criză de timp. ”Sistemul” se va da cu capul de toţi pereţii să scoată “ceva”, la fentă, cu sufletul în gât, fix în anul în care copiii care au început clasa a V-a în 2017-2018 vor absolvi gimnaziul. Iar rezultatul va fi la fel de frustrant-comunist-sindicalist cum e cel de acum, dacă rămânem în negarea “fie planul-cadru cât de prost, dacă profesorii sunt minunaţi suntem salvaţi”. Ţineţi pariul meu?
E bine că existaţi. Problema e să puneţi în fapt potenţialul vostru, ceea ce vă doresc fără rezerve. În nume propriu, eu vă cer să acţionaţi pe măsura aşteptărilor mele foarte mari pe un segment şi numai unul, critic pentru România: schimbarea paradigmei Educaţiei. Vă cer să fiţi de nota 10. Acum sunteţi de nota 3, în materia acestor politici publice. Dar puteţi fi de 10, fără probleme.
Circula odată un banc idiot. Cum „se“ pronunţă corect: Schubert sau Schumann? Răspuns: Chopin. Nu mi-aş fi închipuit în veci că pildei bancului-epitom al prostiei în stare pură îi va da viaţă - aici, acum, sub ochii noştri - ditamai prim-ministrul, dăăă, Guvernului României!, făcând praf, pe loc, orice conversaţie serioasă despre leadership real şi management performant la eşalonul strategic al unei naţii. Ptiu!
Tabelele în vigoare au 28-29 ore pe săptămână. Tabelele noi sar la 31. O cohortă are 170000 elevi, din care cam jumătate aleg filiera teoretică. 85000 ori 4 ani de liceu egal 340000 elevi. Deîmpărţit la 25 elevi în clasă egal 13600 clase. Deci, 13600-27200 ore în plus. Deîmpărţite la o medie de 18 ore / normă egal 750-1500 norme didactice noi. Ex-sindicalistul Liviu Pop tocmai a cumpărat pace sindicală, cu preţul elevilor. Tare!... Cinic!...
2012. 2013. 2014. 2015. 1016. 2017. Acuşi vine 2018. Prostie? Nesimţire? Cinism? Impostură? Nepăsare? Frică? Aroganţă? Complex de inferioritate? Interes meschin? Negare? Câte puţin din toate? Oricum o dăm, oricum o sucim, în spaţiul şi timpul şcolii, testul acid al paradigmei sale comuniste sau necomuniste este, fără putinţă de tăgadă, TESTUL ARHITECTURII CURRICULARE. Aceasta va fi provocarea de fond a Educaţiei în România, în 2018.
Citiţi textul excepţional al lui Barbu Mateescu, „Revoluţia şi victoria sa“, apoi recadraţi acţiunea civică din stradă, de îndată, pe orizontul său strategic firesc. 600.000 de protestatari pentru #justiţiepebune sunt despre stingerea, o dată pentru totdeauna, a „coşmarului CRIB - comunismul ruralo-industrial balcanic“. 1.000.000 de protestatari pentru #ŞCOALĂPEBUNE sunt despre zborul nostru în cerul cel mai înalt, de fiinţe educate ce avem a fi.
E limpede ca lumina zilei: niciun om normal la cap - profesionist integru al educaţiei, ori suflet onest de pe stradă - n-ar spune în ruptul capului că şcoala, aşa cum e ea acum,e bună, e fix ce trebuie copiilor noştri. Nimeni! Nimeni!... Şi atunci de ce perseverăm dement, ca societate, în a perpetua răul adânc? Când şi cum ne-a luat Dumnezeu minţile în aşa hal?
E bine că existaţi. Problema e să puneţi în fapt potenţialul vostru, ceea ce vă doresc fără rezerve. În nume propriu, eu vă cer să acţionaţi pe măsura aşteptărilor mele foarte mari pe un segment şi numai unul, critic pentru România: schimbarea paradigmei Educaţiei. Vă cer să fiţi de nota 10. Acum sunteţi de nota 3, în materia acestor politici publice. Şi unii, şi ceilalţi. Dar puteţi fi de 10, fără probleme.
De ani şi ani ne lamentăm, nătâng şi fatalist, “aşa nu mai ţine”. Tot de ani şi ani ne încăpăţânăm, tâmp, să punem pe piaţă soluţii legislative aiuritoare, care contrâng dement şi nu dau voie la aproape nimic firesc, normal, cu scaun la cap. Acum, funia e la par, înnodată fără noimă, iar timpul, brusc, nu mai are răbdare. Avem doar o ieşire la liman, una singură. Tăiem nodul gordian.
Iată aşteptările mele faţă de voi, membrii noului Guvern al României, cei care ieri aţi primit votul Parlamentului României şi aţi depus jurământul de credinţă, în faţa Preşedintelui României.
Un drob de sare uriaş în universităţi este “drobul DPPD”. Azi, el consacră un arhaism pedagogic încremenit în negarea propriei inerţii, depăşit structural şi funcţional de cerinţele educaţiei mileniului trei, impropriu în a satisface o nevoie critică a transformării Şcolii ca sistem în România: nevoia de altfel de profesori.
Dacă suntem în stare să construim Deveselu în regim de urgenţă, dacă suntem în stare să facem comandament NATO în România în regim de urgenţă, ce ne împiedică să creăm un proces la fel de urgent şi la fel de important astfel încât într-un an de zile sau în doi ani de zile toate şcolile din România să fie în bună stare de funcţionare, şi cu autorizaţii sanitare, şi fără toalete în curte?
Alex Bajdechi, Alex Manda, Andrei Popa, George Fărăoanu, Vlad Popovici, Gabi Grădinaru, Delia Grigore, Dumitru Godină, Cristi Ghingheş, Iulia Miron, Horia Oniţă, Cătălin Zugravu... Dragilor, cred că aţi început deja să staţi binişor în gâtul establishment-ului "rinocerizat" din Educaţie, care v-ar mânca, frumoşi şi tineri cum sunteţi, cu fulgi cu tot. Pentru ceea ce faceţi, aveţi sprijinul meu necondiţionat. În rest, rămâne cum a stabilit Gandhi.
Profesoara Florina Rogalski a vorbit: subiectele la Română sunt de-a V-a – a VI-a. La matematică, subiectele sunt de calibrul celor din 2013 – adică, ruşinos de uşoare. În 2013, numele jocului să fi fost… juniorul Zgonea? În 2015, numele jocului să fi fost… juniorul Cîmpeanu, cum a declarant însuşi ministrul Educaţiei în direct, la o oră de vârf? Nu fac proces de intenţie, ferit-a sfântul! Zic, doar: fraţilor, ne furăm din nou, la greu, căciula!…
Orice demers instituţional ori text de lege care conservă actualul status quo - adică, o Românie de secol XXI cu o Educaţie de secol XX-XIX - este din start nul şi neavenit, iar consfinţirea politică a unui atare demers constituie tentativă de subminare a statului de drept şi de atac direct la siguranţa naţională a României. Textul pus azi în dezbatere publică este un trist act ratat.
Dacă, fără noimă, v-ar duce gândul la proporţii de top modele, mutaţi-vi-l degrabă de pe acel radar fals. Vestea rea e că minunea proniei cereşti îngheaţă brusc, inoperantă când vine vorba de Română, Matematică, Fizică, Istorie şi alte alea, ştiute pe bune. Tripleta numerică din titlu cuantifică sec şi crud punctul în care ne aflăm acum noi, românii, ca societate bezmeticită, ce cauţionează inadmisibil o clasă politică descalificată axiologic.
Fiecare Raport MCV (13 pagini, în 2015) este însoţit de un Raport Tehnic (40 de pagini, în 2015). Începând cu 2012, Educaţia devine subiect de analiză în context MCV. Pentru prima dată, în 2015 subiectul corupţiei în Educaţie devine atât de semnificativ, încât este ridicat la rangul unei secţiuni de sine stătătoare. Tristă premieră!... Ruşinoasă premieră!...
Domnule Klaus Iohannis, haideţi să facem aşa, ca între bărbaţi. Imediat după depunerea jurământului, Preşedintele (adică Dumneavoastră) convocă (sic!...) echipa cea mai tare care ştie să scoată Şcoala din comunism şi s-o aducă în secolul XXI – oameni curajoşi, pricepuţi, cărora le pasă cu adevărat de Educaţie. Ca Preşedinte, luaţi comanda echipei şi, până la 1 Decembrie 2018, facem Şcoala pe bune şi raportăm României lucrul bine făcut. Acceptaţi?
Veţi reuşi unde toţi predecesorii dumneavoatră de după 1989 au eşuat lamentabil. Veţi schimba paradigma Educaţiei în România. Aveţi la dispoziţie un mandat excepţional, dat de şansa colosală ca dumneavoastră să prezentaţi raportul României la întâlnirea cu istoria, pe 1 Decembrie 2018. Generaţia Marii Uniri vă priveşte şi vă judecă. Eu sunt câinele de pază.
„Principalul motiv pentru care România nu se poate dezvolta este educaţia. Românii au cea mai proastă educaţie din Europa. Educaţia trage economia în jos”, a spus recent economistul-şef al BNR, la lansarea proiectului ZF „România 5%”. Apoi a punctat sec: „Românii sunt plătiţi mai prost decât nemţii sau cehii pentru că avem o productivitate mai slabă din cauza educaţiei mizerabile”.
Ştiţi Finlanda? Da, acea Finlandă: patrie a renilor şi etalon al educaţiei în lume! De vreo 40 de ani instituţia inspectoratelor şcolare nu mai există în Finlanda, ţara şi oamenii săi cu scaun la cap punând la punct o şcoală complet descentralizată, în care relaţia dintre cerinţele de sistem, comunităţi, elevi şi profesori este cât se poate de directă şi firească. Valorile dascălilor? Competenţă, autoritate, responsabilitate.
Cătălin Striblea pune în lumina crudă a adevărului brut hăul hâd, căscat de zeci de ani între ineptocraţia de la vîrful birocratic al Educaţiei şi şcoala reală de la firul ierbii:
(Re)citiţi superbul text poetic „Ex libris“ al lui Arghezi, ca să vedeţi o dată în plus, cum e cu cărţile adevărate, plămădite din adâncul respectului absolut faţă de Cuvântul scris, turnat apoi în tipar şi, trimis, curat, în lume.
Coaliţia de guvernare stă pe un butoi
cu pulbere
Pensii speciale: 2.600 de pensionari încasează 20.000 de lei lunar, fără să fi plătit contribuţii
Prinţul Philip, înmormântat pe 17 aprilie. Meghan Markle va lipsi de la funeralii. Participarea publicului, interzisă
A murit prinţul Philip, soţul Reginei Elisabeta a II-a FOTO
Restricţii mai lejere de Paşte şi 1 Mai: circulaţia, permisă până la 05:00, magazine deschise până mai târziu
Avantajele „buletinului cu cip”. La ce ajută semnătura digitală
Fum alb în
coaliţie. Şefiile TVR şi SRR, împărţite, dar tot politizate. Ce lefuri iau cei din fruntea instituţiilor
INTERVIU Gabi Balint: „Abia începusem să merg, la 11 luni, când
tata m-a luat cu el să joc fotbal“
Magia sparanghelului dispare. Germania pierde muncitorii români şi polonezi. Soluţia nemţilor
Experţii sunt categorici. De ce masca rămâne obligatorie şi pentru vaccinaţi