Stiri despre schimbarea paradigmei educatiei

Duşul rece necesar şi ieşirea din negare a Sistemului: planuri-cadru noi, în... 2023!...

Nu mulţi miniştri ai Educaţiei au avut curajul să denunţe public, voalat sau pe faţă, falimentul status quo-ului curricular mioritic – mai mult, să-şi şi asume resetarea întregului proces, pentru reinventarea sa structurală. Dacă nu greşesc, nici un (în două cuvinte - aşa vreau eu) ministru, până la cel în funcţie, acum. E pilula de sistem cea mai amară cu putinţă, dar critic necesară dacă vrem să scoatem Şcoala din comunism, pe bune.

România educată, în România feudală

Adică (şi) înţesată de reţele de feude, letale până în măduva fiinţării noastre ca naţie, ca societate. Cangrena politică din Educaţie, înstăpânită cvasi-metastazic, vă e de ajuns ca exemplu de feudalizare ucigătoare? Ea consfinţeşte prezenţa elefantului uriaş în bătătura Şcolii fascinantei Românii. Miza de securitate naţională nu e de a face cam altceva, cam altfel sau la fel ca până acum. Miza noastră vitală este de a face ALTFEL, ALTCEVA.

Saga planurilor-cadru: gimnaziu, sezonul 2016. Raportul meu de stare

Fiecare e liber să scrie ce vrea. Pe cât ştie despre subiect. Şi pe câtă bună-credinţă are. Iată ce am scris şi am recomandat eu în 2016. Sine ira. Retrospectiv, cu mintea de azi, aş fi putut avea atunci altă poziţionare decât cea a delimitării clare de soluţiile establishment-ului oficial? Nu. M-aş fi disociat de grupul “dizidenţilor curriculari”? Nu. E rezolvată sănătos, acum, chestiunea curriculară la români? Nicidecum!

ROMÂNIA EDUCATĂ #fastforward. 2025, în loc de 2030

O vulnerabilitate majoră a proiectului prezidenţial “România Educată”, pornit formal în 2016 şi lansat pentru dezbaterea publică a rezultatelor în 2018, este lentoarea inacceptabilă a derulării sale. O a doua vulnerabilitate este deconectarea de structurile efectoare din Ministerul Educaţiei. Textul de faţă oferă o soluţie de tip RO-EDU #fastforward: implementare până în 2025, în loc de 2030.

Şcoală şi politică. Profesiune de credinţă

În 2016, când mi-am pregătit candidatura la Senatul României – demers eminamente politic – am făcut-o din postura de independent. Eu nu am afiliere politică. Această decizie are costuri majore, pe care mi le-am asumat ca atare. Beneficiul absolut, însă, fără preţ, este că astfel mi-am legitimat prezenţa echidistantă în relaţia cu toate forţele politice aflate la masa conversaţiei despre Educaţie. La fel şi acum, în 27 septembrie 2020.

Recurs la integritate. Trei jurnale de front. EDU online

Repet: EDU online. Nu ONLINE edu. Când uneltele pe care le aveam la îndemână erau condeiul şi tăbliţa de ardezie, foloseam condei şi ardezie să facem EDUCAŢIE. Acum, folosim teleşcoală şi internet, să facem tot EDUCAŢIE. Cu condei şi ardezie, ori cu teleşcoală şi internet, exerciţiul de integritate pentru noi toţi este şi rămâne acelaşi. Nenegociabil. ŞCOALA PE BUNE.

Curajul pilotării. Asumarea onestă, antidot şi pentru elitism, şi pentru egalitarism

Există un punct în care, ne place ori nu, NU suntem deloc egali între noi: curajul asumării schimbării. Fructificarea unei oportunităţi nu ţine de egalitarism, pentru că nu toţi putem la fel, dar nu e câtuşi de puţin elitistă, pentru că nu e deloc doar pentru "cei aleşi". Vrem să intrăm în joc, intrăm. Nu vrem, nu intrăm. În materia asumării liber-consimţite, relevanţa statistică trece în plan secund. Numele real al jocului: CURAJUL PILOTĂRII.

Iohannis, Orban, Anisie, acum rupeţi pisica!

În runda întâi, am pus în urnă un buletin ştampilat în două locuri. Vot anulat, adică. N-am dat cec în alb, pe româneşte. Azi, domnule Preşedinte, v-am dat votul meu. Am consfinţit, astfel, din nou, contractul nostru politic şi civic, pe care îl ştiţi prea bine. Aşa, ca între bărbaţi. Ca să daţi seamă pe bune despre România Educată. Cu fapte, nu cu texte, ca până acum. Timpul textelor a trecut de prea multă vreme, pe cartul dumneavoastră.

Nebunul Curţii Şcolii

Pariu: planurile-cadru pentru liceu vor intra în criză de timp. ”Sistemul” se va da cu capul de toţi pereţii să scoată “ceva”, la fentă, cu sufletul în gât, fix în anul în care copiii care au început clasa a V-a în 2017-2018 vor absolvi gimnaziul. Iar rezultatul va fi la fel de frustrant-comunist-sindicalist cum e cel de acum, dacă rămânem în negarea “fie planul-cadru cât de prost, dacă profesorii sunt minunaţi suntem salvaţi”. Ţineţi pariul meu?

Dragă +PLUS,

E bine că existaţi. Problema e să puneţi în fapt potenţialul vostru, ceea ce vă doresc fără rezerve. În nume propriu, eu vă cer să acţionaţi pe măsura aşteptărilor mele foarte mari pe un segment şi numai unul, critic pentru România: schimbarea paradigmei Educaţiei. Vă cer să fiţi de nota 10. Acum sunteţi de nota 3, în materia acestor politici publice. Dar puteţi fi de 10, fără probleme.

LICEU. Mistificare curriculară cu premeditare, în formă continuată

Tabelele în vigoare au 28-29 ore pe săptămână. Tabelele noi sar la 31. O cohortă are 170000 elevi, din care cam jumătate aleg filiera teoretică. 85000 ori 4 ani de liceu egal 340000 elevi. Deîmpărţit la 25 elevi în clasă egal 13600 clase. Deci, 13600-27200 ore în plus. Deîmpărţite la o medie de 18 ore / normă egal 750-1500 norme didactice noi. Ex-sindicalistul Liviu Pop tocmai a cumpărat pace sindicală, cu preţul elevilor. Tare!... Cinic!...

Protest civic pentru curriculum: şase ani consecutivi. Urmează al şaptelea. Ce învăţăm?

2012. 2013. 2014. 2015. 1016. 2017. Acuşi vine 2018. Prostie? Nesimţire? Cinism? Impostură? Nepăsare? Frică? Aroganţă? Complex de inferioritate? Interes meschin? Negare? Câte puţin din toate? Oricum o dăm, oricum o sucim, în spaţiul şi timpul şcolii, testul acid al paradigmei sale comuniste sau necomuniste este, fără putinţă de tăgadă, TESTUL ARHITECTURII CURRICULARE. Aceasta va fi provocarea de fond a Educaţiei în România, în 2018.

edu.ro, 2017-2018. „Rinocerii“, captivi dement în propriul corn

E limpede ca lumina zilei: niciun om normal la cap - profesionist integru al educaţiei, ori suflet onest de pe stradă - n-ar spune în ruptul capului că şcoala, aşa cum e ea acum,e bună, e fix ce trebuie copiilor noştri. Nimeni! Nimeni!... Şi atunci de ce perseverăm dement, ca societate, în a perpetua răul adânc? Când şi cum ne-a luat Dumnezeu minţile în aşa hal?

Dragă Platformă România 100, dragă USR

E bine că existaţi. Problema e să puneţi în fapt potenţialul vostru, ceea ce vă doresc fără rezerve. În nume propriu, eu vă cer să acţionaţi pe măsura aşteptărilor mele foarte mari pe un segment şi numai unul, critic pentru România: schimbarea paradigmei Educaţiei. Vă cer să fiţi de nota 10. Acum sunteţi de nota 3, în materia acestor politici publice. Şi unii, şi ceilalţi. Dar puteţi fi de 10, fără probleme.

Drobul de sare. Patul lui Procust. Nodul gordian

De ani şi ani ne lamentăm, nătâng şi fatalist, “aşa nu mai ţine”. Tot de ani şi ani ne încăpăţânăm, tâmp, să punem pe piaţă soluţii legislative aiuritoare, care contrâng dement şi nu dau voie la aproape nimic firesc, normal, cu scaun la cap. Acum, funia e la par, înnodată fără noimă, iar timpul, brusc, nu mai are răbdare. Avem doar o ieşire la liman, una singură. Tăiem nodul gordian.

Scrisoare deschisă noului Guvern al României

Iată aşteptările mele faţă de voi, membrii noului Guvern al României, cei care ieri aţi primit votul Parlamentului României şi aţi depus jurământul de credinţă, în faţa Preşedintelui României.

Urgenţă universitară de prim rang: Licenţă pentru profesori

Un drob de sare uriaş în universităţi este “drobul DPPD”. Azi, el consacră un arhaism pedagogic încremenit în negarea propriei inerţii, depăşit structural şi funcţional de cerinţele educaţiei mileniului trei, impropriu în a satisface o nevoie critică a transformării Şcolii ca sistem în România: nevoia de altfel de profesori.

Schimbarea paradigmei Educaţiei. Raport de stare "la vârf"

Dacă suntem în stare să construim Deveselu în regim de urgenţă, dacă suntem în stare să facem comandament NATO în România în regim de urgenţă, ce ne împiedică să creăm un proces la fel de urgent şi la fel de important astfel încât într-un an de zile sau în doi ani de zile toate şcolile din România să fie în bună stare de funcţionare, şi cu autorizaţii sanitare, şi fără toalete în curte?

România noului val civic al liceenilor. Generaţia AEC, AEB, CNE

Alex Bajdechi, Alex Manda, Andrei Popa, George Fărăoanu, Vlad Popovici, Gabi Grădinaru, Delia Grigore, Dumitru Godină, Cristi Ghingheş, Iulia Miron, Horia Oniţă, Cătălin Zugravu... Dragilor, cred că aţi început deja să staţi binişor în gâtul establishment-ului "rinocerizat" din Educaţie, care v-ar mânca, frumoşi şi tineri cum sunteţi, cu fulgi cu tot. Pentru ceea ce faceţi, aveţi sprijinul meu necondiţionat. În rest, rămâne cum a stabilit Gandhi.

România, ţara unde şcoala îşi fură singură căciula. Evaluare Naţională + pre-Bac = somnul raţiunii naşte monştri

Profesoara Florina Rogalski a vorbit: subiectele la Română sunt de-a V-a – a VI-a. La matematică, subiectele sunt de calibrul celor din 2013 – adică, ruşinos de uşoare. În 2013, numele jocului să fi fost… juniorul Zgonea? În 2015, numele jocului să fi fost… juniorul Cîmpeanu, cum a declarant însuşi ministrul Educaţiei în direct, la o oră de vârf? Nu fac proces de intenţie, ferit-a sfântul! Zic, doar: fraţilor, ne furăm din nou, la greu, căciula!…

Act ratat

Orice demers instituţional ori text de lege care conservă actualul status quo - adică, o Românie de secol XXI cu o Educaţie de secol XX-XIX - este din start nul şi neavenit, iar consfinţirea politică a unui atare demers constituie tentativă de subminare a statului de drept şi de atac direct la siguranţa naţională a României. Textul pus azi în dezbatere publică este un trist act ratat.

90-49-38

Dacă, fără noimă, v-ar duce gândul la proporţii de top modele, mutaţi-vi-l degrabă de pe acel radar fals. Vestea rea e că minunea proniei cereşti îngheaţă brusc, inoperantă când vine vorba de Română, Matematică, Fizică, Istorie şi alte alea, ştiute pe bune. Tripleta numerică din titlu cuantifică sec şi crud punctul în care ne aflăm acum noi, românii, ca societate bezmeticită, ce cauţionează inadmisibil o clasă politică descalificată axiologic.

Educaţia, (şi) în Raportul MCV-2015!...

Fiecare Raport MCV (13 pagini, în 2015) este însoţit de un Raport Tehnic (40 de pagini, în 2015). Începând cu 2012, Educaţia devine subiect de analiză în context MCV. Pentru prima dată, în 2015 subiectul corupţiei în Educaţie devine atât de semnificativ, încât este ridicat la rangul unei secţiuni de sine stătătoare. Tristă premieră!... Ruşinoasă premieră!...

1 Decembrie 2014 - 1 Decembrie 2018. „Das Glasperlenspiel“

Domnule Klaus Iohannis, haideţi să facem aşa, ca între bărbaţi. Imediat după depunerea jurământului, Preşedintele (adică Dumneavoastră) convocă (sic!...) echipa cea mai tare care ştie să scoată Şcoala din comunism şi s-o aducă în secolul XXI – oameni curajoşi, pricepuţi, cărora le pasă cu adevărat de Educaţie. Ca Preşedinte, luaţi comanda echipei şi, până la 1 Decembrie 2018, facem Şcoala pe bune şi raportăm României lucrul bine făcut. Acceptaţi?

Educaţia, destinul Preşedinelui ales

Veţi reuşi unde toţi predecesorii dumneavoatră de după 1989 au eşuat lamentabil. Veţi schimba paradigma Educaţiei în România. Aveţi la dispoziţie un mandat excepţional, dat de şansa colosală ca dumneavoastră să prezentaţi raportul României la întâlnirea cu istoria, pe 1 Decembrie 2018. Generaţia Marii Uniri vă priveşte şi vă judecă. Eu sunt câinele de pază.

„Rinocerilor” României „de lemn”: nu puteţi voi frâna, cât putem noi accelera!...

„Principalul motiv pentru care România nu se poate dezvolta este educaţia. Românii au cea mai proastă educaţie din Europa. Educaţia trage economia în jos”, a spus recent economistul-şef al BNR, la lansarea proiectului ZF „România 5%”. Apoi a punctat sec: „Românii sunt plătiţi mai prost decât nemţii sau cehii pentru că avem o productivitate mai slabă din cauza educaţiei mizerabile”.