
Admiraţia ca invidie transfigurată. Schiţă a unei teorii a plăcerii
Când Platon vorbea despre iubire ca atracţie a inferiorului faţă de superior – el definea de fapt, fără să ştie, admiraţia. Desigur, multe iubiri au şi o dimensiune admirativă – dar o asemenea dimensiune este secundară şi de altfel poate lipsi cu totul. Iubirea faţă de o fiinţă inferioară este posibilă, dovadă că a putut fi concepută în creştinism – unde este o noţiune centrală.