petre barbu - ultimele știri

De aproximativ o lună, urmăresc activitatea celei de-a şaptea farmacii care s-a deschis în cartierul meu. Am pus pariu cu un amic că noua farmacie nu va rezista concurenţei până-n Crăciunul acestui an....

E unu noaptea. Mi-e foame de crăp. Nicio coajă de pâine în casă. Nici în găleata de gunoi. Deschid frigiderul. E gol. O să mor până se deschide la Profi.

Ce vreme! Soare călduţ. A venit şi vara asta! Să te duci la mare. Nu contează care mare. Să năvăleşti pe plajă. Nu contează care plajă. Una cu bere.

Trebuie să cobor ca să cumpăr pâine şi cartofi. Oare kilul de cartofi s-a făcut 6 lei? Că săptămâna trecută era 5 lei. Nu cobor. Mă uit pe geam. Aştept tornada....

Oamenii din vagon au nişte mutre de zombi. Ei dau cu degetele pe smartphone-uri. Puţini pasageri citesc cărţi şi vreo doi-trei sunt la fel ca mine: se uită aiurea, nicăieri, ba la unul, ba la altul....

Să scrii o scrisoare... O foaie de hârtie A4 sau două foi dictando, desprinse cu grijă din mijlocul caietului, stiloul sau pixul, un plic timbrat, ai tot ce-ţi trebuie, scrie!...

Mustaţa asta maronie am mai văzut-o undeva. Într-un film? Şi ochii speriaţi. Ochi de rozătoare. Un surâs îi mijeşte sub mustaţă, încreţindu-i faţa de pergament.

De cât timp n-ai mai fost pe-aici?... (Nu-mi amintesc.) Vezi, trebuie să vii... (Nu vreau.) De ce? Chiar aşa de ocupat eşti încât nu poţi să-ţi rupi două zile şi să treci pe la noi?... (Nu)....

Eşti tânăr. Merită să mai trăieşti în România? Merită să-ţi iroseşti anii aici, să te chinuieşti, să te împovărezi cu frustrări şi să te sacrifici aiurea? Viaţa în România a devenit un sacrificiu inutil. Pleacă!...

Salutare, bătrâne! De ce nu-mi dai like? Suntem prieteni pe FB de atâta timp şi n-am primit un like de la tine! Nu-ţi place? Nu te interesează? Eşti invidios pe postările mele?

Toţi am fost vinovaţi. Pentru că l-am suportat pe Ceauşescu. Toţi am fost comunişti. Pentru că am acceptat comunismul. Toţi am colaborat. Pentru că am tăcut. Toţi suntem vinovaţi pentru România de azi....

Petre Barbu e un scriitor special. Cei care recunosc asta şi apreciază felul lui aparte de a privi realitatea prin descărcări suprarealiste care i-ar putea  revela mai bine misterul nu aşteaptă de la scrierile sale altceva decât ele îi pot oferi....

Vreau şi eu un Tuborg!... N-ai Tuborg? Atunci, dă-mi un Ursus!... Noroc, la mulţi ani, să-ţi fie barul plin de clienţi tot anul!... Uite, dom’le, că şi „norocul“ ăsta este un brand: berea Noroc!...

Spectacolul ''Masa puterilor noastre'' de Petre Barbu, cu o regie semnată de Silvia Roman, va fi prezentat în premieră pe 10 ianuarie, de la ora 19,00, la Sala Nouă a Teatrului de Comedie....

Ultima zi a anului este la fel de apăsătoare ca Actul al IV-lea al piesei „Livada cu vişini“ de Cehov*. M-am obişnuit să citesc această piesă în ultima zi. Ştiu că n-am să înţeleg totul, dar încerc să învăţ cum să mă despart de anii mei.

De ce suntem pe ultimele locuri în clasamentele Uniunii Europene? De ce? Cum putem să ieşim din „zona retrogradării“ şi să ducem România undeva pe la jumătatea topurilor?...

Cine m-a minţit? România? Istoria? Românii m-au minţit? Comuniştii? Ruşii? Nu mi-e clar, nu pot să-l identific pe mincinos, dar mă simt minţit, înşelat şi fraierit....

Vreau să fiu inovator! Nu, inovativ, ci inovator! Să declar că sunt inovator. Nu ştiu ce înseamnă, dar sună bine. Să postez pe Facebook că, într-adevăr, sunt un tip inovator....

E trecut de zece noaptea. Sorin înfulecă. Tu mai tragi un gât de Pepsi, poate îţi trece greaţa de la shaorma asta greţoasă. Cine a fost cu ideea să vă opriţi la shaormerie?...

Iohannis, Dăncilă, Toader, Andruşcă, chiar şi Liviu Dragnea... Nu cumva toţi ăştia, şi nu numai ei, sunt produse ale Inteligenţei Artificiale? Poporul român îi recunoaşte drept oameni, în carne şi oase... Dar dacă nu sunt?...

Hotărât lucru, se duce anul şi Centenarul nu i-a unit pe români. Păcat, mare păcat! Dar să privim partea „plină a paharului“: Centenarul ca instrument de marketing. Da, aici afacerea a reuşit!...

Ce şanse sunt să te calce o maşină pe trecere de pietoni, în Bucureşti, când traversezi regulamentar, ziua, pe lumină, cu semaforul verde? Sunt mari şanse, poţi să câştigi şi la pariuri!...

De unde ţi-ai cumpărat creionul ăsta galben? Este un creion negru, HB, cu radieră, dar e vopsit în galben. Are o secţiune triunghiulară. Adică, dacă îl secţionezi transversal cu un plan va rezulta un triunghi cu vârfurile rotunjite....

Du-te şi tu la un festival! Sunt multe, ai de unde alege: festivalul castanelor, scrumbiei, vinului, animalelor de companie, plouă cu festivaluri!...

Mi-aş dori să apuc să trăiesc vremea în care să recunosc că, în sfârşit!, românii sunt conduşi de un lider. Nu mă hazardez să fac teoria liderului, sunt destui specialişti în Resurse Umane care se pricep la lideri....

Dacă tot n-aveam ce face, pentru că nu prea mai este de muncă în România, trebuie să ne umplem timpul, adică viaţa, cu lucrurile importante ale societăţii noastre....

Te uiţi pe bilet. Pentru că n-ai la ce să te gândeşti. „Boarding Time: 2015“. Adică, îmbarcarea la tren începe la opt şi-un sfert. Nu e tren, este avionul tău. Trezeşte-te!...

Ai învăţat la şcoală că trebuie să iubeşti România şi poporul român. Şi familia ta te-a educat în sensul acestei iubiri. Apoi, pe măsură ce-ai crescut, ai învăţat să fii patriot, adică să ţii cu ţara....

Mi-e frică. A pus stăpânire pe mintea mea şi s-a întins în tot corpul. E ca un şarpe care mă strânge încet, simt că mă sufoc, de aceea îţi mărturisesc frica, pentru că tu ai fost curajos....

Te-ai gândit la oamenii pe care-i cunoşti. Nu i-ai numărat. Te-ai gândit şi la cei morţi. Te-ai gândit fără să încerci să faci vreun bilanţ, un raport sau un jurnal....

V-aţi instalat pe locurile înscrise pe bilete. Faţă în faţă. Tragi un gât de apă din sticla de plastic şi te uiţi la ceasul de pe peron. Mai sunt cinci minute....

Dezbaterile care frământă spaţiul public românesc mi-au amintit de personajul M*ie, patronul unei televiziuni de provincie, din romanul meu „Blazare“, apărut în 2005 la Editura Polirom. Îndrăznesc să public un fragment din acest roman. Cu tristeţe, c...

Mi-ar fi plăcut să am şi eu un tată care să mă bage pe undeva: într-un departament, într-un minister, într-un birou, într-o cancelarie, ţara noastră e plină de cancelarii....

Petru, Petre, Petrişor, Petrică, Petrache, Pedro, Petrule, Petricică, Pierre... (Numele ăsta din urmă m-a indispus cel mai tare, dar l-am suportat cu stoicism.) Aşa mi-am purtat numele în viaţă....

Mă gândesc să-ţi tai internetul. Mă gândesc să-l tai şi când sunt furios şi când sunt resemnat. Am să apăs butonul modemului şi gata! Gata cu internetul!...

Cel mai bine este să fii şef în România. Şef pe undeva: birou, colectiv, echipă, departament. Să fii şef măcar peste unul sau doi oameni, ca să nu fii şef peste nimic....

Să se facă la televiziunile noastre un show care să se numească „Răul cel mare“. E un titlu de lucru, poate fi adaptat comercial. Poate să-l producă chiar şi TVR, are bani de la PSD, va face un rating mai mare decât „Cerbul de Aur“....

Care a fost ultima idee care ţi-a trecut prin minte? Ideea. Nu neapărat cea care ţi-a schimbat viaţa sau a schimbat vieţile celor din apropierea ta. Ideea care te-a convins că trăieşti. Îţi aminteşti?...

Halatul e ud, slipul la fel, trebuie să te ştergi cu răbdare, dar n-ai răbdare. Eşti singur în vestiar. Trebuie să profiţi şi să te schimbi până vine cineva....

Trebuie să ai parte de-o creştere! De aceea munceşti, de aceea te zbaţi, ca să raportezi cel puţin o creştere. Dacă nu ai creştere eşti un ratat! Nu vezi că toţi oamenii pentru asta trăiesc? Să crească!...

Istoricii noştri, cărora le-a mai rămas un pic de curaj, trebuie să stabilească, scotocind prin arhive, cine erau secretarii cu probleme de propagandă ai Partidului Comunist Român, când Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat la Târgovişte....

E un mitocan cu apucături de derbedeu, dar e român de-al nostru. De ce să-l punem la zid? De ce să-l împroşcăm cu noroi? Să-l apărăm împotriva detractorilor şi moralizatorilor de serviciu!...

Ai observat, probabil, că, la căpătâiul unui răposat din zilele noastre, mai mult sau mai puţin celebru, fiecare frază a celui care vorbeşte începe cu „Eu“....

E sâmbătă dimineaţa. Mă învârt printre tarabe. Halucinant! Scandalos! O să mor de foame, pe bune, o să mor de foame odată cu armata asta de pensionari care mişună în piaţă!...

Aş vrea să-mi exprim public admiraţia faţă de o revistă. Să scriu ceva pozitiv şi luminos. Să-i laud pe autorii articolelor, pentru munca, inspiraţia şi talentul lor. Dar nu pot, pentru că mi-e ruşine....

Ce-a fost în mintea ta când ai acceptat: „Da, vin la emisiune, cu mare plăcere“? Ce ipocrizie, „cu mare plăcere“. Poftim, du-te la emisiune, să te faci de râsu’ lumii!...

De ce oare ar trebui să te gândeşti la viitorul României? Nu depinde de tine. Sau la trecutul României? Nici nu-l cunoşti. Mai bine să-ţi vezi de prezentul tău....

După ce am terminat de citit cartea „Întoarcerea“, de Hisham Matar*, distinsă în 2017 cu Premiul Pulitzer la secţiunea „Biografie“, m-am gândit cât de superficial am fost cu evenimentele care au avut loc în viaţa mea....

O mulţime de informaţii fără rost au ajuns să-ţi umple mintea. Asta nu înseamnă că eşti mai informat sau mai deştept. Sunt împinse cu o forţă uluitoare în mintea ta de către televiziuni şi alte suporturi de comunicare....

Multă vreme am ezitat să scriu acest text. Mi-a fost teamă că voi scrie prost, penibil, caraghios, culmea imposturii. Dar până la urmă l-am scris. Ca să nu rămân singur....

Numărul înscris la rubrica „diferenţe de contribuţii rezultate din regularizarea anuală“, plasat în căsuţa „diferenţe stabilite în plus“ este calculat corect. Dar pare ireal....

Liviu Dragnea să convoace de urgenţă CEx-ul. Să se mobilizeze şi Gabriela Firea. Apoi, în prime-time, Dragnea şi Firea să anunţe simultan, la vreo şapte-opt televiziuni, că Vremea este duşmanul poporului român....

Trăieşti aşa cum ai ales. E alegerea ta. Nu te interesează politica, partidele, deciziile guvernului, cine conduce ţara şi cum o conduce, nu te duci să votezi....

Tu stăteai pe scaun, picior peste picior, ţinând foile pe genunchi, într-o poziţie incomodă – mi se părea. Eu stăteam în picioare, la doi-trei metri în faţa ta, mă simţeam tare jenat, parcă eram pedepsit....

Rugămintea mea ţi-a sunat ca o poruncă. Nici măcar nu ţi-ai întors capul. Ai întins mâna la raft, ai apucat borcanul cu mazăre şi mi l-ai dat. Ţi-am mulţumit: „Să-ţi dea Dumnezeu sănătate!“....

Ciorbă de legume, cartofi prăjiţi şi apă plată. Asta scrie pe bonul fiscal. Te uiţi pe bucăţica de hârtie: mănânci şi bei ce scrie acolo. Mai scrie şi ora, e trecut de ora prânzului, mai scrie şi ziua, n-ai niciun motiv de sărbătoare....

Avem un Rege pe care l-am jelit şi l-am îngropat exemplar: Mihai I. Avem şi un nou ministru al Culturii: actorul George Ivaşcu. Avem şi un Centenar. Acum e momentul!...

Asta mi-a trebuit, să fiu chinuit ca un sclav! Stau culcat pe o rână, abia mai respir şi simt cum ceva mi se mişcă aiurea în stomac, de parcă ar fi un Alien....

Mi-am depus Declaraţia 600 şi mă simt ca un cobai. Am depus-o la administraţia financiară, stând la două cozi, una pentru depunerea unui exemplar, cealaltă pentru obţinerea ştampilei pe exemplarul meu....

Un gând negru m-a apăsat în ultimele luni: veţi fi scoşi din locurile de veci pentru că n-am plătit impozitul în ultimii şase ani. Uite că l-am plătit! Prin internet banking. Sunt mai optimist acum.