George Silviu a fost omul care a încercat să facă dreptate cu vorba bună şi aşa i-a convins pe comunişti să-i dea voie Monicăi Lovinescu să iasă din ţară. Avocat, ziarist, scriitor şi politician, el a fost persecutat din cauza „originii nesănătoase“ şi întemniţat. Şi-a trăit ultima parte a vieţii la Paris, alături de familie, însă nu a putut accepta niciodată trocul între cetăţenia română şi cea franceză.
Nu mi-au trebuit decât câteva ore ca să citesc extraordinara carte a Adrianei Georgescu „La început a fost sfârşitul. Dictatura roşie la Bucureşti”, cu foarte puţină vreme în urmă reeditată de editura bucureşteană „Humanitas”.
În luna decembrie a anului 2003 se pregătea închiderea Biroului din Bucureşti al postului de radio „Europa Liberă”. Era, de fapt, vorba despre o decizie în urma căreia dispărea, practic, „Departamentul pentru România şi Republica Moldova” al legendarului post de radio, emisiunile de la Praga urmând să se adreseze, de atunci încolo, doar românilor de dincolo de Prut.
Ioana Pârvulescu, deţinătoarea Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2013, a fost distinsă cu Premiul Profesioniştilor în cadrul concursului literar „O poveste europeană: Câştigătorii Premiul European pentru Literatură scriu despre Europa“ (EUPL Writing Contest “A European Story: EUPL Winners Write Europe”) pentru povestirea „O voce“. Adevărul.ro publică, în exclusivitate, povestirea Ioanei Pârvulescu câştigătoare la Bruxelles.
Regizor de succes şi nepot al scriitorului N. D. Cocea, Dinu Cocea a devenit indezirabil în 1982, după ce soţia şi fiica sa, plecate ca turiste la Paris, au refuzat să mai revină în ţară. În cele din urmă i s-a permis să plece la rândul său în Franţa în 1985, după ce ameninţase că va intra în greva foamei şi va apela la diverse organisme internaţionale pentru rezolvarea situaţiei sale.
O personalitate a exilului românesc, Aurel Răuţă a predat câteva decenii la prestigioasa Universitate din Salamanca, l-a tradus pe Caragiale în spaniolă şi a organizat în 1989 la Paris cel mai important eveniment din istoria exilului românesc. Aurel Răuţă a fost bun prieten cu scriitorul Vintilă Horia, laureat al Premiului Goncourt, pe care l-a invitat să conferenţieze la Universitatea din Salamanca.
Jan Cornelius (67 de ani), scriitor de limbă germană şi traducător, originar din România, povesteşte despre mult-visata ieşire din ţară, în 1977, şi despre primii ani în Germania. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Düsseldorf, timp în care a făcut diverse munci fizice; a fost profesor la liceu, iar, peste ani, a publicat volume de proză satirică şi cărţi pentru copii la edituri mari de acolo.
Teze şi antiteze la Washington, cea mai recentă carte apărută în România a profesorului Vladimir Tismăneanu (Editura Curtea veche, Bucureşti, 2017), beneficiază de o consistentă prefaţă semnată de Marius Stan. Discipol, colaborator (îmi vin acum în minte excelentele Dosar Stalin şi Dosar Lenin întocmite de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan) şi prieten al politologului de la Maryland.
Nu vom putea lăuda vreodată îndeajuns extraordinara muncă depusă de Gabriela Creţia, în calitate de competentă, eficientă şi, mai ales, sensibilă traducătoare, şi de Astrid Cambose, cea care cu o devoţiune şi o minuţie cu totul ieşite din comun a asigurat selecţia şi îngrijirea textelor, a scris prefaţa, a întocmit tabelul şi notele celor două tomuri de Scrisori către Monica de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu.
Editura Humanitas vă invită joi, 2 februarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea celui de-al doilea volum epistolar al Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica. 1951-1958, apărut recent în colecţia „Memorii/Jurnale“, în superba traducere a Gabrielei Creţia şi îngrijirea lui Astrid Cambose.
A încetat din viaţă la Veneţia unul dintre cei mai constanţi şi mai devotaţi luptători pentru drepturile omului- istoricul Mihnea Berindei. Cine a parcurs Jurnalul Monicăi Lovinescu şi-a putut lesne face o imagine despre imensa energie consumată de Mihnea Berindei pentru a face cunoscute în Occident suferinţele românilor în ultimii zece-cincisprezece ani de dictatură comunistă.
Guvernul a aprobat, vineri, o hotărâre prin care este instituită bursa anuală ”Ierunca-Lovinescu”, în cuantum de maximum 500 de euro pe lună, ce se va acorda studenţilor români în Franţa care se ocupă de cercetarea exilului românesc şi diasporei române la Paris, în conformitate cu dorinţele testamentare ale Monicăi Lovinescu.
Promiteam săptămâna trecută să revin cu o altă carte importantă despre care s-a scris puţin sau deloc în presa românească. Iat-o: „Ultimul deceniu comunist. Scrisori către radio Europa Liberă“, vol.1 (1979-1985), vol. 2 (1986-1989), editori Mihnea Berindei şi Gabriel Andreescu, Polirom, 2010-2014.
Dl. Călin Popescu-Tăriceanu, liderul unui partid fantomă, dar cu câţiva reprezentanţi în Parlament, oameni de strânsură, cu toţii evadaţi din vechiul PNL, a fost propulsat, prin matrapazlâcuri şi maşinaţii politice, de PSD şi aliaţii săi, cu ceva timp în urmă, în fotoliul de preşedinte al Senatului.
Autobuzul, vechi şi inconfortabil, zdrăngănind din toate încheieturile, transporta elevi români înscrişi la un concurs de ortografie franceză organizat de Primăria din Paris. Pe autostrada Strasbourg–Paris i-a sărit o roată din spate şi, ca să nu plătească remorcarea lui până la un service, şoferul a recurs la o metodă arhaică (folosită de ţăranii noştri când li se desprinde o roată de la căruţă):
Decesul din luna aprilie al aproape nonagenarei Nina Cassian, al cărei nume e legat de teatru prin definitivarea textului de spectacol al neuitatului Hamlet de la Bulandra (1985; regia: Alexandru Tocilescu) a provocat un delir funerar similar celui înregistrat la moartea lui Nicu Ceauşescu ori a lui Sergiu Nicolaescu.
„O istorie a literaturii române pe unde scurte- 1960-1970”, volum postum al Monicăi Lovinescu, e o carte despre care nu vom avea şansa de a şti vreodată dacă autoarea i-ar fi acceptat sau nu titlul propus de editura Humanitas şi de autoarea selecţiei textelor şi a prefeţei, Cristina Cioabă.
În zilele, serile şi nopţile atât de bogate în spectacole, conferinţe, lansări de carte ale celei de-a XXI a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, am găsit totuşi răgazul de a citi ceea ce editorii au găsit de cuviinţă să numească O istorie a literaturii române pe unde scurte.
La începutul anilor 2000, editura Humanitas şi directorul ei general, filosoful Gabriel Liiceanu, înregistrau o victorie. Izbuteau să o convingă pe Monica Lovinescu să le încredinţeze spre publicare Jurnalul.
"Jurnal inedit. 2001-2002", de Monica Lovinescu, ediţia îngrijită de Astrid Cambose, va fi lansat la Bookfest sâmbătă, 31 mai, de la ora 17.30, la standul Editurii Humanitas. Adevărul.ro publică fragmente, în exclusivitate, din jurnalul inedit al Monicăi Lovinescu.
În Noaptea Muzeelor, care are loc sâmbătă seara, sunt expuse, la Librăria Humanitas Cişmigiu, câteva obiecte rare care au aparţinut scriitorilor români: colierul Monicăi Lovinescu, ghetrele lui Constantin Noica şi pagini din manuscrisele lui Emil Cioran, Andrei Pleşu şi Mircea Cărtărescu.
Era de aşteptat ca o carte de doar 200 de pagini, aşa cum e cea intitulată Monica Lovinescu în documentele Securităţii, scrisă de o tânără cercetătoare pe nume Iulia Vladimirov, apărută în 2012 în colecţia Istorie contemporană a Editurii Humanitas, să nu cuprindă tot ceea ce se presupune că ar exista în arhivele rămase de la fostele servicii secrete comuniste cu referire la subiectul („obiectivul”) în cauză.
Sâmbătă, 20 aprilie, se împlinesc şase de ani de la moartea Monicăi Lovinescu (1923-2008). Fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost ziaristă, critic literar şi cunoscută realizatoare de radio. Căsătorită cu Virgil Ierunca, a plecat la Paris în septembrie 1947, iar în primele zile ale lui 1948 a cerut azil politic. Mama sa a murit în închisoare, fără să-şi mai revadă fiica vreodată.
Monica Lovinescu a intrat în casele basarabenilor la fel cum şi-a făcut loc în inimile conaţionalilor lor de peste Prut: memorabil şi revelator. Aş ilustra acest gând evocând „întâlnirea” mea personală – una indirectă – cu autoarea „Tezelor şi antitezelor la Paris”.
Pe lângă sute de opere, Mihail Sadoveanu a acumulat în timpul vieţii şi o avere importantă. Susţinător al comuniştilor, devenind primul preşedinte al Marii Adunări Naţionale după alungarea Regelui Mihai, Sadoveanu a beneficiat din partea PCR de un trai luxos.
Cândva, într-un interviu, dacă nu mă înşel chiar în cel acordat regizorului Alexandru Solomon şi inserat în filmul acestuia Război pe calea undelor, Monica Lovinescu spunea că unicul instrument pe care l-a avut la dispoziţie în lupta ei de o viaţă împotriva comunismului a fost un microfon. Microfonul postului de radio Europa liberă.
În luna decembrie a anului 2003 se pregătea închiderea Biroului din Bucureşti al postului de radio Europa liberă. Era, de fapt, vorba despre o decizie în urma căreia dispărea, practic, Departamentul pentru România şi Republica Moldova al legendarului post de radio, emisiunile de la Praga urmând să se adreseze, de atunci încolo, doar românilor de dincolo de Prut.
Sâmbătă, 20 aprilie, s-au împlinit cinci de ani de la moartea Monicăi Lovinescu (1923-2008). Fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost ziaristă, critic literar şi cunoscută realizatoare de radio. Căsătorită cu Virgil Ierunca, a plecat la Paris în septembrie 1947, iar în primele zile ale lui 1948 a cerut azil politic. Mama sa a murit în închisoare, fără să-şi mai revadă fiica vreodată.
Din ce în ce mai des mi se așază un intelectual pe umăr. Pesemne a scris repede cărți despre îngeri. A ținut post negru pentru niște păcate numai de el știute, după aceea s-a rugat mult-mult. Așa a ajuns să fie când vrea nevăzut.
Despre un Muzeu al Erei Comuniste scria Monica Lovinescu în noiembrie 1990, într-un articol reluat în volumul „Etica neuitării“ (antologie şi prefaţă de Vladimir Tismăneanu, Humanitas, 2008).
Coaliţia de guvernare stă pe un butoi
cu pulbere
Pensii speciale: 2.600 de pensionari încasează 20.000 de lei lunar, fără să fi plătit contribuţii
Prinţul Philip, înmormântat pe 17 aprilie. Meghan Markle va lipsi de la funeralii. Participarea publicului, interzisă
A murit prinţul Philip, soţul Reginei Elisabeta a II-a FOTO
Restricţii mai lejere de Paşte şi 1 Mai: circulaţia, permisă până la 05:00, magazine deschise până mai târziu
Avantajele „buletinului cu cip”. La ce ajută semnătura digitală
Fum alb în
coaliţie. Şefiile TVR şi SRR, împărţite, dar tot politizate. Ce lefuri iau cei din fruntea instituţiilor
INTERVIU Gabi Balint: „Abia începusem să merg, la 11 luni, când
tata m-a luat cu el să joc fotbal“
Magia sparanghelului dispare. Germania pierde muncitorii români şi polonezi. Soluţia nemţilor
Experţii sunt categorici. De ce masca rămâne obligatorie şi pentru vaccinaţi