
Căsuţele din vis şi gutuile
Trei sferturi de veac am urcat primăvara şi vara şi, mai ales, toamna şi uneori chiar şi iarna, la mijlocul ei, drumul de ţară îngust cât să se strecoare un car cu boi, unul singur şi pe urmă o potecuţă şerpuitoare prin grădini cu pruni albi care duceau la bisericuţa de lemn a Mănăseştilor, încinsă cu bârne de gorun încheiate în coadă de rândunică, uitată ca amintirea unui vis fericit din copilărie, sub ţâţa Măgurii Slătiorului.