Imensa popularitate a Aidei e cel mai mare obstacol pentru creativitatea regizorală. Clişeul „grand opera” e aplicat în scenografii monumentale şi adevărate manevre militare în scena triumfului, exagerări frecvente care strivesc latura intimă şi profund omenească a relaţiilor dintre personaje, cu un triunghi amoros în care două femei frumoase se luptă pentru dragostea unui tânăr, pe fondul războiului.
Nu obişnuiesc să mai scriu videocronici. Spectacolul văzut în sală este suveran şi indispensabil, cu sonorităţi directe şi ultra fidele. În situaţia de faţă, abzic de la principiu pentru două motive. Primul este că Opera Maghiară din Cluj-Napoca, sub conducerea managerială a lui Szép Gyula, a programat o nouă primă audiţie în ţară, „Lombarzii”.
2019-2020 este un sezon important pentru prima scenă lirică transilvană. Sărbătoreşte 100 de ani de la înfiinţarea pe 18 septembrie 1919, prin decizia Consiliul Dirigent al Regatului României, deţinând astfel primatul fondării între teatrele de operă româneşti. Era firesc ca managementul condus de dr. Florin Estefan să gândească stagiunea prin prisma unui program aniversar special.
Luni, la Sala Palatului, Orchestra şi Corul Maggio Musicale Fiorentino, conduse de dirijorul Fabio Luisi, au interpretat "Recviem"-ul de Giuseppe Verdi. Adevarul.ro a transmis acest concert.
Este semnul sub care se desfăşoară între 19 iulie şi 11 august cea de-a 55-a ediţie a renumitului Festival maceratez de operă, una din mândriile regiunii italiene Marche. Un roşu al dorinţei şi pasiunii, aşa cum l-a imaginat noua conducere managerială, Luciano Messi, Sovrintendente, Barbara Minghetti, Director artistic şi Francesco Lanzillotta, Director muzical.
După mulţi ani de absenţă cauzată de lipsa unor voci potrivite, Trubadurula revenit anul acesta pe scenele naţionale: la Sala Radio, în iarnă, în concert, apoi la Opera Braşov, iar acum la Opera Naţională.
... şi face dâră la Opera Naţională Bucureşti, montând în numai un an şi patru luni ca autor total a treia premieră, după „Don Carlos“, „Tosca“ şi, în plus, ca semnatar al decorului, costumelor, luminilor, dipticul „Peer Gynt - Carmina Burana“.
Opera Naţională Bucureşti prezintă premiera spectacolului „Trubadurul” de Giuseppe Verdi. Regia, decorurile, costumele şi luminile poartă semnătura lui Mario De Carlo. Asistent scenografie Andreea Koch, Corul Operei Naţionale Bucureşti este pregătit de către Daniel Jinga. Asistent regie Alex Nagy. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Iurie Florea.
Îţi trebuie cei mai buni patru cântăreţi din lume pentru un „Trovatore” bun, spunea Enrico Caruso acum un secol, incluzându-se implicit între cei patru, şi butada lui, oricât de bombastic ar suna, e adevărată: atât de mult îţi trebuie, oriunde în lume; enorm de mult în România.
Sunt perioade în care distribuţiile primei scene lirice naţionale abundă de oaspeţi. Din străinătate şi din ţară. Nu e rău. Publicul adoră intrările în rol, vocile noi şi diversitatea combinaţiilor între ele. Din punctul de vedere al temei alese, criticul a avut la dispoziţie, recent, două spectacole de interes, „Nabucco” şi „Tosca”.
Reiau tema invitaţilor şi intrărilor în rol pe prima scenă lirică a ţării, incitat de un recent spectacol cu „Rigoletto“ de Verdi, în care baritonul clujean Balla Sándor a fost personajul titular, iar tânărul tenor Adrian Dumitru a debutat în straiele Ducelui de Mantua. Li s-a alăturat soprana Veronica Anuşca, Gilda, o artistă prea puţin prezentă pe afişul Operei Naţionale Bucureşti.
De demult absentă de pe afişul primei scene lirice naţionale, după o încercare nereuşită de a înlocui vechea montare a lui Jean Rânzescu, populara operă verdiană a revenit recent la sala din str. Gen. Berthelot, concertant, renunţându-se din nou la principiul consacrat al Orchestrelor şi Corurilor Radio de a prezenta la fiecare început de an titluri lirice rare. A fost, dacă se poate spune aşa, şi o mănuşă aluzivă aruncată vecinilor din Splai.
S-a întâmplat recent la Opera Naţională Bucureşti. Într-un titlu pentru care Verdi a fixat ca de obicei cu preciziune timbralităţile personajelor vizavi de rolurile interpretate, de profilurile lor caracterologice, de dramaturgia izvorâtă din sursele literare, aici, piesa omonimă a lui Schiller forjată de libretiştii Méry şi du Locle, am întâlnit un bariton, pe tânărul şi promiţătorul Cătălin Toropoc, distribuit în rolul de bas al regelui Filip.
În noiembrie şi decembrie, am ales la întâmplare dintre titlurile curente, de stagiune. Drept eventuale criterii de selecţie ar putea fi apariţia ca Violetta din „Traviata“ verdiană a sopranei croate Lana Kos, Desdemona din recenta premieră cu „Otello“ şi debutul tenorului Paul Lungu în Lenski din „Evgheni Oneghin“ de Ceaikovski. Doi tineri artişti.
A fost şi este o preocupare permanentă a managerului general al Operei Naţionale Române din municipiul de pe malurile Bahluiului, Beatrice Rancea, de a identifica glasuri noi, tinere, de a le oferi debuturi, de a le forja în spectacole, cu perspective importante de dezvoltare ulterioară pe măsura pregătirii lor de bază, tehnice îndeosebi. De la Iaşi au pornit nume care s-au afirmat sau se află în curs de afirmare.
Premieră a stagiunii anterioare, opera verdiană a avut „cast”-uri variate, alcătuite prin cele mai diverse combinaţii de cântăreţi autohtoni din teatrul bucureştean sau din ţară cu cântăreţi din diaspora română, precum şi cu invitaţi din străinătate etc.
Deschiderea stagiunii cu „Otello“ de Verdi a marcat începutul unui nou sezon aflat sub conducerea interimară a baritonului Ştefan Ignat, cel puţin până la un nou concurs de proiecte de management. Un sezon ce continuă pe direcţionările din ultimul an, dar şi cu aşteptate ameliorări.
Sub patronajul unui minister al culturii în prag de remaniere, Opera Naţională Bucureşti a început ieri a patra stagiune în condiţii de provizorat managerial. Însă străduinţa pentru o organizare impecabilă, care să contrazică această realitate, a fost vizibilă.
Regizorul Woody Allen şi cântăreaţa Cecilia Bartoli figurează printre invitaţii noii stagiuni 2018-2019 de la Scala din Milano, care se va deschide cu opera "Attila", de Verdi, informează AFP .
N-am ajuns la premiera de Duminică a producţiei ce inaugurează mandatul de director interimar al lui Ştefan Ignat. Ce-i drept, până Miercuri, nici criticii sau comentatorii care sunt unanimi asupra formei cutărui sau cutărui artist n-au scris vreo cronică, ceea ce a făcut ca la spectacolul de aseară să se mai găsească multe bilete, iar sala să nu fie nici pe departe plină.
Orchestra Naţională Radio a continuat şi la începutul acestui an tradiţia prezentării unei opere în concert. S-a renunţat la titlul de Opera rara dat acestui eveniment pentru că, cel puţin de când există blogul Despre Opera, doar Ariadna auf Naxos şi La Favorita puteau pretinde acest statut, şi doar în plan naţional.
Sâmbătă seară, la Opera Naţională Bucureşti, a fost reprezentat spectacolul de operă „Aida“, care a avut premiera în urmă cu 21 de ani. În rolul titular, a fost distribuită soprana Sorina Munteanu.
Ultimul spectacol de operă al anului, Rigoletto, a fost o tentaţie căreia nu i-am putut rezista. Pur şi simplu producţia lui Stephen Barlow este un magnet care atrage public nou şi tânăr către Operă.
Am mers la cele două spectacole, stimulat de distribuţii tinere şi de un oaspete străin. În prima privinţă, este clar că managementul Operei Naţionale Bucureşti se orientează către întinerirea afişului, în măsura în care vocalitatea rolurilor se pretează abordării de către unii cântăreţi aflaţi la începuturile carierelor, demersuri de multe ori riscante dar, dacă sunt precaut gândite, funcţionează şi atrag.
După scurta vacanţă de Paşti, stagiunea primei scene lirice naţionale continuă în forţă, cu dorita cadenţă de spectacole săptămânale. Imediat după cele trei zile de Sărbători Pascale, au urmat operă şi balet în patru seri, continuate cu cinci seri de afişe similare, în ultimele şapte zile ale lunii. O regularitate care sper să continue în mai şi iunie, chiar cu completări faţă de programul parţial publicat.
În Joia Mare a Sfintelor Paşti, Opera Naţională Bucureşti a adus prinosul său de recunoştinţă memoriei uneia dintre cele mai mari personalităţi ale sale din toate timpurile, maestrul Stelian Olariu, de peste cinci decenii şi jumătate dirijor al Corului, stins din viaţă la început de an.
Pe prima scenă lirică naţională, vâltoarea montărilor noi continuă. Deviza „Luna şi premiera” pare să fie urmărită cu obstinaţie. Două opere, două operete, două balete în numai şase luni ale unei stagiuni deschise cu gale strălucitoare, lirice şi de dans!
Sâmbătă seară a avut loc la Opera Naţională Bucureşti premiera spectacolului "Bal Mascat", de Giuseppe Verdi, regizat de Grischa Asagaroff şi dirijat de Marcello Mottadelli. Actul al III-lea a fost cel mai bun, cu scena balului, în timp ce scenografia italianului Luigi Perego este construită în jurul unei diagramă-iris, frecvent folosită în spectacolele de operă.
Vineri, 7 aprilie, ora 19.00, Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Julien Salemkour, alături de Corul Academic Radio, pregătit de Ciprian Ţuţu, de soprana Irina Iordăchescu, mezzosoprana Aura Twarowska, tenorul Cosmin Ifrim şi de basul Marius Boloş, vor oferi bucuria unui adevărat spetacol orchestral şi coral, în Messa da Requiem de Verdi.
Opera Naţională Bucureşti prezintă evenimentul lunii aprilie, premiera spectacolului "Bal Mascat" de Giuseppe Verdi, sâmbătă, 8 aprilie, şi duminică, 9 aprilie, de la ora 18.30. Regia este semnată de Grischa Asagaroff (Germania), secenografia îi aparţine luiLuigi Perego (Italia), iar design-ul luminilor e realizat de Gigi Saccomandi (Italia).
Care este istoria Hamas, ce scopuri au militanţii organizaţiei şi cine-i sprijină
Raportul privind decesele COVID-19 a fost publicat. Abateri mari la 13 spitale
România se relaxează. Totul despre noile măsuri care vor intra în vigoare de sâmbătă. Ce urmează în lunile viitoare
Cîţu, despre reformele la care s-a angajat la Bruxelles: Vorbim de pensii, salarii, administraţie. Trebuie să lucrăm 24 de ore pe zi VIDEO
Cum s-au „pierdut” peste 100 de tone de aur în „Epoca de aur” şi cât mai voia să cumpere Ceauşescu
Păcatele Înalt Prea Misoginului Teodosie, un
arhiepiscop cu convingeri de Evul Mediu
Cât costă să omori ilegal un urs în România: cazul vânătorului care a confundat ursul cu mistreţul
Pe principiul „oricum vom muri“, 85% dintre vârstnici refuză să se vaccineze
Schisma vaccinului: ÎPS Teodosie a intrat în conflict cu ierarhii BOR
Sporurile la
salarii îi trădează: magistraţii trăiesc pe altă planetă